Autor: Un Individ

Nu stiu cine esti. Nu-ti cunosc numele. Nu-ti stiu varsta. Nu stiu de unde vii sau unde mergi. Si defapt nici nu-mi pasa. Da-mi 10 motive pentru ca marunta ta existenta ar trebui sa ma preocupe. Ai inventat ceva grozav? Ai schimbat mersul istoriei? Ai intrat in cartea recordurilor? Nu-mi aduci nici un beneficiu, si nu am nici o obligatie fata de tine. Nu stiu nimic despre planurile tale de viata, nu-ti cunosc visele si nici deceptiile. Nu-ti stiu nici gusturile, nici nevoile, nici capriciile, nici dependentele. Nu suntem prieteni, nu suntem nici dusmani. Suntem doar... doi oameni intr-o lume mare. Prea mare sa ne cuprinda. Suntem poate, prea multi indivizi. De ce atatia? De unde atatia? Pentru ce atatia?

[...]

Autor: Dox

Ne traim viata intr-un univers artificial si printre decoruri facute de muritori. Betoane, fier-betoane si iar betoane. Calcam pe asfalt si stelele ne sunt furate noaptea de luminile orbitoare ale civilizatiei. Am avut grija sa ingradim umbra lui Dumnezeu din natura in parcuri, parculete ingradite la randul lor de aceleasi betoane gri si inerte. Ba mai mult, uitam ca intre noi si cer se perinda numerosi mesageri inaripati, unii puternici, altii si mai puternici, unii bine intentionati, altii mai putin bine intentionati.

E usor sa gandesti intre tine, Dumnezeu, Rai si Iad. Sunt putine elemente. Cand apar insa si alte personalitati cum ar fi Diavolul, ingerii lui, arhanghelii sau ingerii lui Dumnezeu lucrurile se complica. O adevarata lume, o intreaga forfoteala si agitatie, toate in jurul omului. Dincolo de lumea pe care ne-am creat-o, sunt ochi care ne privesc, fiinte care incearca sa anticipeze miscarile pe care le facem, ingeri care se pun in miscare din cauza a ceea ce facem sau nu facem noi. Uitam prea repede si prea des ca hotararile pe care le luam nu ne afecteaza doar pe noi, ci, daca ar fi sa largesc cercul de influenta generat de interactiunea cu lumea invizibila, afecteaza o lume intreaga.

[...]

Harul este ultimul mare cuvant nerastalmacit al crestinismului, ultimul cuvant dintre cele care spun totul, cea mai blanda si nesangeroasa arma cu care Atotputernicul doreste sa ne rapuna pentru a ramane pe veci ai Sai.

Suntem contaminati de imaginea deformata a unui Dumnezeu riguros si neindurator care ne contabilizeaza vesnic pacatele, clasificandu-le dupa criterii precise. Parintele Nicolae Steinhardt ne reaminteste ca doar diavolul e contabil, pe cand Domnul se poarta ca un boier generos. La fel, harul nu are nimic de-a face cu dreapta imparteala, iar matematica sa este una a gratuitatii si gratitudinii, e altfel spus, boierie curata.

in miezul Evangheliei se afla un Dumnezeu care se lasa cu de la Sine putere prins in vartejul neinfrant al iertarii si dragostei, un Tata bolnav de iubire alergand mereu sa-si intampine fiii risipitori.

Philip Yancey afirma raspicat ca premisa harului e tocmai imperfectiunea noastra, nu degeaba Biserica a fost intemeiata de un tradator bun de gura si un fost terorist – Petru si Pavel. La dreapta lor, in imparatia cerurilor se insira criminali, prostituate, farisei, leprosi, indraciti si cine stie ce alti bolnavi care au insetat dupa iertare si vindecare. Peste toti, inclusiv peste noi, sofisticatii pacatosi moderni, harul coboara ca intotdeauna – gratis, neconditionat, din partea casei.

Recomand cu multa caldura lectura cartii "What's so amazing about grace" tradusa in romaneste "Tulburatoarele descoperiri ale Harului". Puteti comanda cartea de pe internet de AICI.

Fila de jurnal. 16 decembrie 2007
Autor: O Mocanita

Experimentez din nou si din nou aceleasi minuni. Incerc sa invat. Incerc sa nu uit. Incerc sa nu tin doar pentru mine, incerc sa nu ma opresc.

Dumnezeu invita. Invita elegant si subtil uneori, transant si explicit alte ori. Am simtit asta pe pielea mea, si nu este piele pe lume asta care sa nu stie despre ce vorbesc. Nu de putine ori m-am lasat prada vanturilor, si-am lasat uitarii chemarea. Nu stiu ce s-ar fi intamplat, si cum ar fi aratat viata mea daca as fi spus Iata-ma, trimite-ma, fara urma de ezitare cand vocea Domnului Dumnezeu mi-a vorbit. Dar Dumnezeu asteapta. Au fost si momente in care, cu teama, smerenie, si nu putina timiditate am raspuns pozitiv invitatiei Lui. De aici minunile s-au tinut lant, si revarsare de miracole si invataturi s-au scurs peste mine si existenta mea. Nimic nu mai e la fel din momentul in care atingerea Cerului isi lasa amprenta peste neinsemnata noastra existenta. Contactul e extrem de palpabil uneori, dar ochii nostri obositi si bolnavi refuza recunoasterea, refuza dialogul, refuza marturisirea. Dar cand Dumnezeu invita, tot Dumnezeu face cinste.

[...]

Autor: Dox

Am primit azi un mail de la o fundatie cu care colaborez care m-a determinat sa scriu acest articol.

Ii cunosc pe membrii Fundatiei de Caritate Herald de ceva vreme (sa tot fie vreo patru sau cinci ani), si am vazut intamplandu-se acolo lucruri minunate. Am legat relatii cu copiii si mai apoi cu adolescentii asistati de fundatie, am vazut vieti transformate, am vazut mame singure in situatii disperate ajutate de aceasta fundatie, am vazut batrani singuri si fara ajutor, sustinuti de catre Herald.

Nu stiu cum sunt alte fundatii, stiu insa ca cei de la Herald stiu sa chiverniseasca si sa foloseasca banii pe care ii primesc, nu atat pentru salariile angajatilor (intoteauna am crezut ca ar fi meritat mult mai mult decat ce primeau), cat pentru ajutarea celor in nevoie. Si vai, Doamne, cat de multi sunt!

De ce aceasta introducere? Pentru ca vreau ca tu sa dai click catre Market Online, si sa votezi pentru Fundatia de Caritate Herald. Stiu ca sunt sustinuti din afara, dar stiu ca aceste fonduri se subtiaza din ce in ce mai mult si ca pana la urma, va trebui ca noi, romanii sa-i sustinem pe acesti oameni minunati in munca pe care o fac. Daca Herald va “castiga” acest “concurs” vor beneficia de 1% in vanzarile magazinului virtual Market Online din perioada 6 Feb - 8 Martie. Cred ca atat putem face fiecare, ne costa doar un click.

Dar stai, n-am terminat aici. Stii, de multa vreme m-am gandit sa scriu un articol despre ei (Herald). Ne tot plangem ca noi romanii, nu avem cutare si cutare, si ca ne este tare greu. Sunt de acord. Dar mai cred ca a venit vremea sa incepem sa ne uitam prin buzunare si sa dam si noi, cat putem, pentru a ne ajuta semenii.

Iti mai propun o chestie - ce-ar fi daca pe langa click-ul pentru Herald, ai incepe sa contribui lunar, anual, sau macar o data, o singura data, pentru ca banii tai sa cumpere pentru prima data, ceva ce nu poti cumpara de nicaieri - un zambet si o multumire.

Necazul e ca eu nu pot sa vad intotdeauna diferenta dintre comoara si gunoi. De-a lungul timpului am aruncat o multime de comori pentru ca la acea vreme pareau gunoaie. Toti cred ca am facut la fel.

Si, probabil, vom mai face asta, din cauza ca ne imginam ca stim sa le deosebim. La urma urmei.. eu recunosc gunoiul cand il vad..Recunosc un blestem cand il aud unul si stiu ce-i binecuvantare cand ma aflu in fata ei. "Ce.. vrei sa spui ca asta-i binecuvantare?! Ha! Este sigur un blestem si o sa ma scap de el cat mai repede cu putinta." asa suna multe din raspunsurile mele.

Cred ca noi, oamenii, avem un defect fatal: suntem siguri ca putem interpreta corect, cu precizie, orice eveniment si orice experienta din vietile noastre.Dar, uneori, imparatii vin la usa noastra imbracati in cersetori, si binecuvantarile poarta vesmantul blestemelor si deseori ii gazduim pe ingeri fara sa stim cine sunt.

Ar fi bine daca anm putea prevedea viitorul ca sa stim ce sa pastram si ce sa aruncam, ce este gunoi si ce este comoara, si care vechitura va fi candva obiect de arta. Dar...

[chiar lucrul impotriva carui lupt poate fi lucrul pe care Dumnezeu doreste sa-l foloseasca pentru a ma binecuvanta!]

Autor: MM

Eram intr-o stare a lucrurilor…” altfel” - sa ii zicem asa …adica daca unii veneau, eu ma duceam, daca unii dormeau, eu ma trezeam, totul impotriva curentului cotidian; deschideam ferestra inspre seara sa iasa dioxidul de carbon din camera, iar lumina zilei o reduceam la chiar faorte putina, un fel de continua noapte polara… cum functionez? as zice ca adaptabilitatea corpului uman si psihicului ne surprinde mereu prin pluripotentialitate…

[...]