Autor: Ciprian V.

Cu toata insensibilitatea, dobandita de-a lungul timpului, in ce priveste multa violenta din lumea de azi, aseara urmarind stirile am fost socat si mi-a fost apoi greu sa adorm. Era prezentat la un moment dat un accident undeva pe o sosea circulata din Bucuresti. O tanara studenta fusese lovita pe trecerea de pietoni de o doamna cu un audi mare si lat.

Tanara zacea pe spatiul verde de langa sosea, aproape de bordura, fara sa se poata misca, respirand spasmodic. În acest timp 3 politisti erau preocupati de dirijarea circulatiei, avand in vedere ca trecea coloana primului ministru, fara ca vreunul dintre ei sa ii dea macar un pic de atentie, sa o intrebe ceva, iar doamna care o lovise era preocupata sa isi mute masina.

Doi trecatori vazand-o au strigat la politisti sa faca ceva ca moare, raspunsul nervos al politistului a fost ca salvarea e pe drum. Salvarea a sosit dupa mai bine de 20 de minute, tanara respectiva a murit la scurt timp.

[...]

Autor: Un Individ

Foto: Constantin Jurcut

In fiecare zi ma confrunt cu probleme interioare. Ma rod sentimente si ma incearca intrebari al caror raspuns nu il am. Multe lucruri pe lumea asta le pot determina, in timp ce altele sunt departe de puterea mea de alegere.

Am sa fiu mai concret: pot alege unde sa traiesc, dar nu pot schimba mediul ales. Pot alege sa traiesc in Romania, framantat de problemele marunte ale vietii, indignat de mizerie si coruptie, sau pot alege sa plec in Spania, unde banii se fac mai usor, in America unde totul (?!) e posibil, in Franta pentru ca imi place patiseria, in Anglia pentru ca imi plac englezii sau in Hong Kong, pentru ca ma fascineaza Asia, dar asta nu va schimba nici Romania, nici Europa, nici America si nici Asia.

Eu am ales, pentru moment, sa traiesc in Romania. Imi place tara asta. Ma fascineaza tara asta. Dar mai ales... ma provoaca tara asta. Si e alegerea mea.

[...]

Autor: Corni

Intotdeauna am apreciat frumusetea in simplitate, decat emfaza grosolana a tuturor celor care cred ca stiu ce e viata. Mi-am dorit mai degraba o abordare laconica, decat una prolixa tocmai pentru ca viata de multe ori m-a plesnit peste fata prin concizie (nu-i nimic nou sub soare).

Mi-am dorit sa cresc si sa devin mai mult si intr-o oarecare masura am crescut (sau mai bine spus am cunoscut mai mult). Dar adevarata provocare a vietii este sa stii sa te intorci la adevarurile simple, care te-au influentat si modelat in omul pe care-l privesti azi in oglinda sufletului (uneori ingrozindu-te, alteori contemplandu-te cu adorare ), si sa observi la cate dintre ele ai renuntat sau poate doar le-ai pierdut semnificatia.

Mi-am dorit sa cresc, dar fara sa ma scald intr-un comportament bombastic, mi-am dorit sa pot sa fiu in stare sa vorbesc cu orice om la orice nivel, astfel incat intre noi sa se formeze o punte prin care El (a se observa cat de mult m-am indepartat) sa fie slavit.

Am uitat scopul principal al dorintei de cunoastere!

[...]

Autor: Ciuleandra

Presupun ca primul lucru care-mi vine in minte cand ma gandesc la portretul prietenei mele e o schita in creion a doi ochi mari, usor transparenti si un zambet strengar. Trebuie sa recunosc ca mi-ar fi mai usor, as avea mai putin de scris. Dar in cazul in care trebuie sa scriu (si mai ales daca va citi ea asta) am o gramada de spus.

Nu e un geniu intr-ale matematicii, nu prea le are cu trigonometria si daca o iau cu fizica cuantica, o propulsez in stratosfera. Nu e "Miss Univers, nici "Miss Boboc", nici macar nu a implinit anii si nu are proportiile ideale. Se supara repede si in general e cam morocanoasa. Nu e sefa banilor, nici nu stiu daca apartine vreunui grup sau <bisericuta> sau daca se are bine cu profii... dar cu toate astea...

[...]

Autor: Delia

Traiesc clipe de bucurie terestra cand cladesc in mintea mea fericirea ca un copil castelele din nisip. Pe rand, se naruie, se risipesc, se consuma ca aburul tuturor am?girilor. Clipe efemere.

Simt in mine de la o zi la alta semnele de subrezenie spirituala ca fiind tot mai adanci. Si ma complac si plang. Ma rog scurt, rapid, grabit si inima mi-e de granit…

Ma sima ca o detinuta in propria-mi lume. De bunavoie renunt la orice aspiratie lumeasca, la orice tresarire a vointei, la orice soapta a increderii in EL - e ca si cum nu imi raspunde cand strig si chem si implor. Am uitat de zile destinderea unui zambet cald… am zambet rece si plicticos. Ma straduiesc sa fac lumina in mintea mea si ma intreb cand, unde, cum am lasat bezna sa ma patrunda? Oare sunt atat de prinsa in mizeriile destinului cotidian?

[...]

Autor: Dox

Sunt crestin. Fac parte dintr-o biserica in care se predica Cuvantul lui Dumnezeu. Cred in sfanta trinitate: Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Duhul Sfant. As putea continua descrierea mea si poate multi v-ati regasi in ea.

Imi staruie insa in minte o intrebare care pe zi ce trece devine din ce in ce mai apasatoare. Cum ar trebui sa "arat" eu, un crestin obisnuit al secolului 21? In contextul european al Romaniei. Nu vreau sa fiu pesimist, dar viitorul NU suna bine:

Cred ca mi se va interzice (cu timpul) sa fiu exclusivist - indiferent daca religia mea condamna sexul inainte de casatorie, homosexualismul si alte plagi ale acestui secol (ne)luminat, am sa fiu fortat sa-mi pastrez parerea pentru mine. Homosexualii si reprezentantii industriei XXX vor avea insa voci destul de puternice si de bine directionate incat sa fie considerate "vocea poporului" - ceva de la sine inteles, incat, nu voi mai fi considerat ciudat, ci calcator de lege. Mareata lege a tolerantei.

[...]

Autor: Celine

Adevarul este ca ne pedepsim singuri. Refuzam sa ne vedem propriile slabiciuni, sau amanam mereu indreptarea lor, pana la a uita ca este nevoie de o indreptare. Eu cred ca nu ne doare niciodata raul pe care ni-l fac altii, ci doar raul pe care ni-l facem singuri si care ia diverse forme: mandrie exagerata, ambitie prosteasca, indepartare de principiile sanatoase, de valorile proprii...

Adevarul este ca ne e teama sa ne privim mai bine si sa recunoastem pe deplin fata de noi insine ca undeva am gresit. Este mai usor sa privim in jur si sa spunem : "Ce lume bolnava... E normal sa devii un ciudat in lumea asta"

[...]

Autor: Un Individ

Daca as fi aleas ca reprezentant al omenirii si primit la un interviu cu un reprezentant al divinitatii, as formula desigur o lista de intrebari extrem de generale. Oricat de tare as dori raspunsuri la intrebarile sufletului meu, ar trebui sa ma multumesc cu chestiuni despre bine si rau in lume, dezastre, curcubee, corpul uman sau apocalipsa. Dar cu siguranta as dori sa inteleg de ce ne-a creat Dumnezu ca si comunitate/grup/multime, daca a pus in noi atata individualitate si mai mult, individualism. De ce nu ne-a facut identici, tot asa cum de ce nu ne-a izolat? De ce suntem unici si multi?!

Pe de alta parte, vad de multe ori ca Dumnezeu a pus raspunsurile in noi insine, la distanta de un gand, de o cautare, de o framantare sau uneori o rugaciunea. Asadar, aceasta e lista mea de 10 motive pentru care un nimeni ar trebui sa-l cucereasca pe nimeniul de langa el, 10 motive pentru care mie ar trebui sa-mi pese de tine.

[...]

Autor: Un Individ

Cine esti tu? zise Micul Print.
Sunt o vulpe – zise vulpea.
Vino sa te joci cu mine! o pofti Micul Print. Sunt atat de trist...
Nu pot sa ma joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt imblanzita!
A! iarta-ma – rosti Micul Print.
Insa, dupa un rastimp de gandire, adauga:
Ce inseamna “ a imblanzi”?

[...]

Autor: Oana

Drumul e pe sfarsite...Am uitat de unde am plecat si unde vreau sa ajung... Ochii care m-au condus si s-au uitat din vesnicie la mine se pleaca... golul timpului se-ntinde in fata mea. Stau singura si mirata in fata haului. Imi pare ca toate drumurile duc inauntrul intunericului, in miezul lumii. Destinatia pe care am vrut cu tot dinadinsul s-o evit se afla acum in fata mea... Ce pot face? Un pas inapoi, doi, trei... si acum? Caut usa, caut ochii... se inchid din ce in ce mai mult... Mutenie, Surzenie, Orbire. Caut Adevarul. Am refuzat sa traiesc in realitate. M-am inchis in fata lumii. Fug de valul aruncat de oameni si resping inevitabila realitate, vreau sa traiesc in vesnicul Adevar. Si ce daca ma vor judeca? Si ce daca ma vor exclude? Vor face si ei acelasi lucru cand Ochii se vor deschide spre ei si valul se va cobori greu de pe inima lor... Mi-am strans puterile si-am deschis usa... ma orbeste lumina, ma cuprinde slabiciunea si ma uit inapoi... As fi vrut sa nu fiu nevoita sa fac pasul asta... De ce nu intru in realitate, de ce nu incep si eu sa mimez lupta care se da acolo? Adevarul isi fixeaza ochii spre mine si-mi inflacareaza inima. Indemnul Lui rasuna obsesiv in mintea mea :"Cauta-ma!" Si pornesc... pasul acesta e hotarator... si mai fac unul... si inca... si inca... Stau la mijlocul Caii si lacrimile imi acopera ochii, ma las in bratele Vietii... picioarele-mi tremura, vocea mi se stinge si sufletul meu se elibereaza. Ma poarta peste hau... Intunericul se desfasoara sub mine, nu mai e in mine... acum e despartit de mine... Acum merg pe Cale, sunt in Adevar si toate fibrele sufletului meu sunt inundate de Viata. Traiesc visul cel fara de sfarsit.