Intotdeauna am apreciat frumusetea in simplitate, decat emfaza grosolana a tuturor celor care cred ca stiu ce e viata. Mi-am dorit mai degraba o abordare laconica, decat una prolixa tocmai pentru ca viata de multe ori m-a plesnit peste fata prin concizie (nu-i nimic nou sub soare).

Mi-am dorit sa cresc si sa devin mai mult si intr-o oarecare masura am crescut (sau mai bine spus am cunoscut mai mult). Dar adevarata provocare a vietii este sa stii sa te intorci la adevarurile simple, care te-au influentat si modelat in omul pe care-l privesti azi in oglinda sufletului (uneori ingrozindu-te, alteori contemplandu-te cu adorare ), si sa observi la cate dintre ele ai renuntat sau poate doar le-ai pierdut semnificatia.

Mi-am dorit sa cresc, dar fara sa ma scald intr-un comportament bombastic, mi-am dorit sa pot sa fiu in stare sa vorbesc cu orice om la orice nivel, astfel incat intre noi sa se formeze o punte prin care El (a se observa cat de mult m-am indepartat) sa fie slavit.

Am uitat scopul principal al dorintei de cunoastere!

[...]