Autor: Andreea Salahoru

In mine inca se vorbeste despre stanca din care m-am smuls. Ii aud suflarea in fiecare fir de praf din trupul meu.

In mine inca e durere… durerea fiecarei lovituri de dalta ce m-a zdrobit, si parca e tot mai profunda, caci e tot mai goala de speranta ce-mi amortise atunci carnea-mi de piatra – gandul ca voi fi altarul unui templu candva, ori coloana ce-l tine laolalta, sau o bucata din scara ce e calcata mereu in picioare, dar e macar parte a templului.

Si sunt aici… dezgustata de vesnicul miros de mortii si sange uscat. De mine se lipeste intunericul. Nicicand n-am atins fumul jerfelor, doar lacrimi disperate ce urla la mine si ma implora sa le dau inapoi trupurile mortilor ce le acund in spatele meu. Ei nu pot sa inteleaga pur si simplu, ca moartea vorbeste despre viata… de aceea plang mereu.

Simt ca ascund infernul in mine, si nu imi mai pot suporta trupul greu. Tot ceea ce am visat sa devin s-a transformat acum intr-o radacina, din care creste puternic dispretul meu de sine.

[...]

Autor: Anca Lapuste

Iata, a trecut o saptamana de cand am fost luat de langa Muntele Mare si adus in acesta gradina. Toti ceilalti au ramas acolo...Iosif, sfetnicul Soborului din Arimatea, a poruncit sa-mi fie sapata in pantece o groapa....

Zilele acestea a fost tare mare zarva pe aici... Mi-a spus prietenul meu, vantul. Toti sunt tulburati la culme. Se pare ca a fost condamnat la moarte un mare invatator! Ieri s-a intunecat degraba!

Dar, ce se aude? Cine vine la timpul acesta din zi, cand lumea e gata sa praznuiasca Sabatul? E Iosif! Si cu el doua femei care asteapta afara! Aduce pe cineva infasurat intr-o panza de in. Cata tristete e pe chipul lui! Si cu cata grija Il aseaza! Oare cine o fi Acesta a carui pierdere naste atatea lacrimi pe chipul stapanului meu?

Si, vai, parca toata durerea omenirii e inchistata in acest colt de lume!
A terminat. Acum se apleaca. Iosif se inchina Omului adus.

[...]

Autor: Tabita Cernica

“Stapane, Creatorule!
Astept porunca Ta. Spune o vorba doar si imi deschid gura si-i inghit pe toti: soldati care se cred puternici, preoti cu aura de intelepti si rasete batjocoritoare, criminali murdari, trecatori cu minte putina dar cu rautate multa ...

O vorba, Stapane, o vorba, si se vor cobori toti de vii in inima pamantului, in locuinta mortilor!

Imi amintesc, Stapane, Creatorule, cand mi-ai poruncit sa imi deschid gura si sa-i inghit pe impotrivitorii slujitorului Tau, Moise. Se credeau sfinti si demni sa se apropie de Tine, PreaInalte; insa nu-si doreau decat puterea.

Atunci, la porunca Ta, m-am despicat in doua sub picioarele lor, mi-am cascat gura larg si am primit in adancimile mele pe Core, Datam si Abiram, casele si averile lor, familiile si pe toti cei ce ii sprijineau. Tipand au venit la mine si i-am acoperit de tot.

Porunceste, Stapane! Porunceste degraba! ...si nu va mai fi cruce, nu vor mai fi cuie, nu vor mai fi toti acesti pacatosi!”

[...]

Autor: Alex Fintineru

Lasa-ti carnea imbratisata de osul meu, caci implinirea a ceea ce sta scris e aproape. Nicio zvacnire, nicio durere, nicio strigare, niciun inger sa nu fie in Tine, Dumnezeul de lut! Lasa-ti sudoarea sa sarute lemnul si fa din ochii Tai, Cer, caci numai Tu esti Cel ce a fost, Cel ce a plecat si Cel ce se-ntoarce.

Ia-ti viata, da-mi viata, caci moartea nu e decat chemarea vietii la viata, jertfa luata inapoi. Si Cer, da-mi Cer, mult Cer, Hristoase care esti, sa-l iau, sa-l tin pe lemn sa se usuce, sa nu fii singur...

Si lasa pacatul in bratele Tale, cuprins in palmele Tale, caci una veti fi. Si lasa nadejdea si lasa durerea si trupul cuprins in Cer si tot, caci singur vei fi.

Lasa-ti dar carnea in bratele mele, cuprinsa tn oasele mele, caci una suntem...
Aici in tine, doar eu vreau sa mor frumos. Sa mor in Tine. Cuprins de carne, satul, murdar de sange. In Tine.

Autor: Alb Daniel

Inca de cand m-am nascut mi-au spus ca seman cu tata, o bruta fara mila, cu unghii murdare si pielea batucita. Mi-a placut intotdeauna sa lovesc, sa simt durerea aproape, sa simt frica in trupul pe care-l amenint. Mi-a placut intotdeauna sa domin prin forta, sa nu raman dator, sa lovesc si celalalt obraz, cu rautate. Am fost intotdeauna strans si incordat ca un arc, iute la manie si pus intotdeauna pe harta. Nu tineam minte ca lumina soarelui sa fi vazut vreodata intunecimea si adancimea palmei mele… inauntrul meu era ca o grota fara lumina.

Imi castigam existenta prin munca fizica, lovind, strivind, ranind. Mi-am facut intotdeauna dreptate singur, invingand ratiunea si simtirea.

[...]

Autor: Marta Lucaci

Mi-e foame... Mi-e sete de sange.
Vreau sa sfasii, sa tai, sa sfartec...vreau sa ucid.
Iata prada!
Azi foamea se va sfarsi, setea se va stinge, am sa ma hranesc din trup sfant, am sa gust piela pura,
sacra, sange dulce, cald , de fiu de om.
Ahh !... clipa mult ravnita nu e departe, ospatul e pe cale sa inceapa...Sa curga sange!
Acesta e timpul meu. Am fost creat sa aduc suferinta, sa impart ura, sa nu arat mila si sa produc durere.
Din prima mea lovitura le va gusta pe toate acestea, voi lasa rana dupa rana si in scurt timp tot trupul va
fi acoperit de carne vie si va mirosi..a moarte.
Nu..a muri e prea usor..am sa-l chinui, am sa-l pedepsesc, am sa-i dau sa ma guste de nenumarate
ori...Nu..am sa-i dau sa ma guste de 40 de ori cate una..dar fiecare va aduce durere, batjocura, suferinta,
ura, ocara, lacrimi, urlete, desnadejde, inrobire, singuratate...ahh....satisfactia mea...
( imi lovesc palmele) Loveste biciul!

Autor: Paul Mocan

Au, nu ma rupe! Ce vrei sa faci cu mine? Unde vrei sa ma duci? Vrei sa ma arunci in foc? Nu, nu! Nu vreau sa mor! Dar de ce ma faci sub forma de coroana? Pe cine vrei sa incununezi cu spinii mei? Pe EL?? Cine sunt eu sa strapung crestetul Creatorului meu? Eu nu vreau sa “musc mana care ma hraneste”, sa ranesc pe Cel ce mi-a dat viata. Asta e diferenta dintre noi si oameni: noi nu facem nimic sa ne provocam Creatorul. Iar voi, oameni rai si neintelepti, faceti tot ce puteti si provocati Creatorul cerului si al pamantului. Dar acum de ce ma obligati si pe mine sa iau parte la o umilire ca aceasta? Eu nu vreau sa intru in aceasta hora a mortii, cu atat mai mult sa fiu o unealta in mana voastra! Nu vreau sa simt caldura sangelui Lui pe spinii mei ascutiti... Voi face tot ce imi sta in putinta sa nu-L ranesc pe EL. Iar daca voi vreti sa-L loviti, va trebui sa ma apasati, sa ma fortati, pentru ca eu nu-L voi rani de bunavoie.

[...]

Autor: Anca

“Daca exista un Dumnezeu si El este asa cum Il descriu crestinii, atunci merita sa Il dispretuim si sa ne ridicam impotriva Lui." Philip Pullman, autorul cartii “The Golden Compass” dupa care s-a facut filmul. (citat din http://en.wikipedia.org/wiki/His_Dark_Materials)

Uitandu-ma la filmul “The Golden Compass” m-am gandit cat de important este ca noi crestinii sa stim Cine este Dumnezeul Caruia Ii slujim. Asta pentru ca fara sa vrem, poate, Il prezentam pe El ca pe o Autoritate care cauta sa ne inrobeasca si nu ca pe Adevarul care ne face liberi. Ma mir uneori ca Dumnezeu S-a dat asa usor pe mana unor oameni pentru a fi prezentat de ei in fel si chip, dupa intelegerea fiecaruia.

[...]

Am stat si m-am gandit zilele trecute cat de important e sa stii ca ceea ce crezi este adevarat. E adevarat, credinta e ancorata in lucruri care  nu e vad, dar e important sa stii ca informatiile pe care iti bazezi aceasta credita sunt adevarate. Nimic nu e mai dureros decat sa iti dai viata pentru o minciuna. La fel de dureros ar fi sa iti traiesti viata bazata pe o minciuna.

Din fericire, Crestinismul este adevarat si minunea invierii Domnului Iisus Cristos e adevarata si demna de crezare.

Kuz, colegul nostru de la Aercurat a fost la o conferinta la Sovata si a inregistrat sectiunea de apologetica din cadrul conferintei lui Josh McDowell.

Video-ul dureaza aproximativ o ora (54 de minute) - merita insa sa-ti faci timp pentru a-ti intari credinta.

Vizionare placuta!

Autor: Anca

Trebuie sa recunosc: azi, L-am simtit pe Dumnezeu la biserica si in prezenta Lui am facut ce ar trebui sa fac in fiecare zi. M-am bucurat. E adevarat ca bucuria a fost insotita in permanenta de un nod in gat.

Dar sa va spun despre Dani. E unul din acei oameni in prezenta caruia, spune el, oamenii simt ca ar trebui sa fie seriosi, sa fie atenti. E unul dintr-aceia care ar trebui sa fie posaci si izolati. Te astepti sa fie cu umerii lasati, cu o mina deznadajduita, o victima a unei sorti prea crude. In schimb, e un tip jovial, volubil, coerent, destept, citit. Un om pe care multi si l-ar dori pe aproape pentru a le oferi umerii sai drept sprijin. Un tanar puternic, prezentabil, talentat, care vorbeste despre... multumire.

Mda. E un subiect pe care l-am auzit de muuuuuuulte ori si de ceva vreme, cand auzeam subiectul prezentat de tipi joviali, volubili, coerenti, destepti, cititi, puternici, prezentabili, talentati, la sfarsit imi spuneam... ei, si?

[...]

Autor: Dox

Lumea e data peste cap destul de bine dar nu e doar opera noastra. A inceput sa se dea peste cap de multa vreme, s-a tot intors si sucit de-a lungul istoriei pana cand a ajuns unde suntem azi. In vremurile noastre, doar s-a ambalat mai tare.

Valorile ei sunt clare si cei care le predica sunt din ce in ce mai multi, poate si dintre prietenii nostri - aduna tot ce poti, traieste clipa ai doar o viata. Mesajul ei ni se baga pe urechi, pe ochi, prin legi, ne tenteaza sau ni se impune zi de zi.

Sunt oameni care platesc cu drag rate de cateva sute de RON pe luna pentru diferite obiecte de lux, dar daca cineva ar pune aceeasi suma la biserica multi ar spune ca persoana respectiva e sarita de pe fix.

Poti sa strigi cat vrei la un meci de fotbal, dar daca te entuziasmezi la biserica ti se spune fanatic.

[...]

Autor: Cella

De ceva vreme ma gandesc la dorul de casa, nu dorul de casa parinteasca sau de casa in care stau acum, e vorba de casa de sus.

Vorbeam ceva vreme in urma cu prietenii ca daca as muri acum, n-ar fi prea "fun" pentru ca nu ar fi "toata lumea", m-as intalni cu tata, cu bunicii, cu un prieten si ... cativa cunoscuti. Banuiam eu ca as povesti cu ei, am rade, ne-am mai aminti de viata de "dincolo" insa ... la un moment dat s-ar termina amintirile si imi inchipuiam ca stau plictisita asteptand sa mai soseasca vre-un cunoscut ca sa mai am cu cine discuta.
De atunci insa gandul dorului de casa nu-mi da pace.

[...]

Autor: Rox

Buna! Ma numesc...Incantata de cunostinta. Preacunoscutele si de acum banalele cuvinte prin care se cunosc (de fapt nu se cunosc, ci fac cunostinta) doi oameni. Si acum urmeaza o mana intinsa si o strangere prin care simti ca ai o noua cunostinta in viata ta. De acum urmeaza probabil aventura prin care ori lasi un om nou in viata ta, ori el devine doar alta mana stransa si alt nume uitat. Oricum e o aventura, nu? Dar cum ar fi sa intalnesti aceeasi persoana in fiecare zi si de fiecare data sa faceti cunostinta, de parca nu v-ati mai vazut nicicand inainte? Prea ciudat. Eu am acest obicei enervant de a uita numele oamenilor si totusi mi s-ar parea de-a dreptul sacaitor daca as face cunostinta de fiecare daca cand ii intalnesc. Si totusi stau si-mi imaginez un pic un Dumnezeu care vine in fiecare zi pe langa creaturile Sale prezentandu-Se la nesfarsit, mai mai daca I-ar tine cineva minte numele.

[...]