Autor: Anca

Trebuie sa recunosc: azi, L-am simtit pe Dumnezeu la biserica si in prezenta Lui am facut ce ar trebui sa fac in fiecare zi. M-am bucurat. E adevarat ca bucuria a fost insotita in permanenta de un nod in gat.

Dar sa va spun despre Dani. E unul din acei oameni in prezenta caruia, spune el, oamenii simt ca ar trebui sa fie seriosi, sa fie atenti. E unul dintr-aceia care ar trebui sa fie posaci si izolati. Te astepti sa fie cu umerii lasati, cu o mina deznadajduita, o victima a unei sorti prea crude. In schimb, e un tip jovial, volubil, coerent, destept, citit. Un om pe care multi si l-ar dori pe aproape pentru a le oferi umerii sai drept sprijin. Un tanar puternic, prezentabil, talentat, care vorbeste despre... multumire.

Mda. E un subiect pe care l-am auzit de muuuuuuulte ori si de ceva vreme, cand auzeam subiectul prezentat de tipi joviali, volubili, coerenti, destepti, cititi, puternici, prezentabili, talentati, la sfarsit imi spuneam... ei, si?

[...]