Autor: Tabita Cernica

“Stapane, Creatorule!
Astept porunca Ta. Spune o vorba doar si imi deschid gura si-i inghit pe toti: soldati care se cred puternici, preoti cu aura de intelepti si rasete batjocoritoare, criminali murdari, trecatori cu minte putina dar cu rautate multa ...

O vorba, Stapane, o vorba, si se vor cobori toti de vii in inima pamantului, in locuinta mortilor!

Imi amintesc, Stapane, Creatorule, cand mi-ai poruncit sa imi deschid gura si sa-i inghit pe impotrivitorii slujitorului Tau, Moise. Se credeau sfinti si demni sa se apropie de Tine, PreaInalte; insa nu-si doreau decat puterea.

Atunci, la porunca Ta, m-am despicat in doua sub picioarele lor, mi-am cascat gura larg si am primit in adancimile mele pe Core, Datam si Abiram, casele si averile lor, familiile si pe toti cei ce ii sprijineau. Tipand au venit la mine si i-am acoperit de tot.

Porunceste, Stapane! Porunceste degraba! ...si nu va mai fi cruce, nu vor mai fi cuie, nu vor mai fi toti acesti pacatosi!”

[...]

Autor: Alex Fintineru

Lasa-ti carnea imbratisata de osul meu, caci implinirea a ceea ce sta scris e aproape. Nicio zvacnire, nicio durere, nicio strigare, niciun inger sa nu fie in Tine, Dumnezeul de lut! Lasa-ti sudoarea sa sarute lemnul si fa din ochii Tai, Cer, caci numai Tu esti Cel ce a fost, Cel ce a plecat si Cel ce se-ntoarce.

Ia-ti viata, da-mi viata, caci moartea nu e decat chemarea vietii la viata, jertfa luata inapoi. Si Cer, da-mi Cer, mult Cer, Hristoase care esti, sa-l iau, sa-l tin pe lemn sa se usuce, sa nu fii singur...

Si lasa pacatul in bratele Tale, cuprins in palmele Tale, caci una veti fi. Si lasa nadejdea si lasa durerea si trupul cuprins in Cer si tot, caci singur vei fi.

Lasa-ti dar carnea in bratele mele, cuprinsa tn oasele mele, caci una suntem...
Aici in tine, doar eu vreau sa mor frumos. Sa mor in Tine. Cuprins de carne, satul, murdar de sange. In Tine.

Autor: Alb Daniel

Inca de cand m-am nascut mi-au spus ca seman cu tata, o bruta fara mila, cu unghii murdare si pielea batucita. Mi-a placut intotdeauna sa lovesc, sa simt durerea aproape, sa simt frica in trupul pe care-l amenint. Mi-a placut intotdeauna sa domin prin forta, sa nu raman dator, sa lovesc si celalalt obraz, cu rautate. Am fost intotdeauna strans si incordat ca un arc, iute la manie si pus intotdeauna pe harta. Nu tineam minte ca lumina soarelui sa fi vazut vreodata intunecimea si adancimea palmei mele… inauntrul meu era ca o grota fara lumina.

Imi castigam existenta prin munca fizica, lovind, strivind, ranind. Mi-am facut intotdeauna dreptate singur, invingand ratiunea si simtirea.

[...]

Autor: Marta Lucaci

Mi-e foame... Mi-e sete de sange.
Vreau sa sfasii, sa tai, sa sfartec...vreau sa ucid.
Iata prada!
Azi foamea se va sfarsi, setea se va stinge, am sa ma hranesc din trup sfant, am sa gust piela pura,
sacra, sange dulce, cald , de fiu de om.
Ahh !... clipa mult ravnita nu e departe, ospatul e pe cale sa inceapa...Sa curga sange!
Acesta e timpul meu. Am fost creat sa aduc suferinta, sa impart ura, sa nu arat mila si sa produc durere.
Din prima mea lovitura le va gusta pe toate acestea, voi lasa rana dupa rana si in scurt timp tot trupul va
fi acoperit de carne vie si va mirosi..a moarte.
Nu..a muri e prea usor..am sa-l chinui, am sa-l pedepsesc, am sa-i dau sa ma guste de nenumarate
ori...Nu..am sa-i dau sa ma guste de 40 de ori cate una..dar fiecare va aduce durere, batjocura, suferinta,
ura, ocara, lacrimi, urlete, desnadejde, inrobire, singuratate...ahh....satisfactia mea...
( imi lovesc palmele) Loveste biciul!