Autor: Lavinia Moiceanu

Ma gandesc la multe lucruri si gandurile mele aluneca de multe ori pe pante abrupte. E greu sa iti mentii gandul curat, sa ramai in puritatea pe care o cere Dumnezeu in lumea in care traim. Ma simt bombardata de tot felul de stiri, imagini, emotii, ganduri. Daca nu as accede macar putin la felul de gandire pe care El il vrea de la mine, gandurile mele, initial ascunse, ar deveni parte a caracterului meu. Periculos, dar adevarat. M-as putea transforma, deci, intr-un personaj vazut la televizor, de exemplu, al carui comportament l-am preluat. E uimitor cateodata cat de multe lucruri pot pleca de la un simplu gand. Te poti gandi ca un gand e un lucru marunt, dar e un lucru marunt care poate defini un caracter la un moment dat. E greu sa iti mentii gandul curat intr-o lume ca cea in care traim; e greu , dar nu imposibil... deci, spala-mi, Doamne, gandul!

Autor: Manu Petre

Zilele devin doar umerase pe care ne agatam viata. Timp taiat marunt si aruncat in nesfarsite sertare, bine numerotate. Am devenit prizonieri ai exactitatii, preciziei, planificarii si am eliberat visul liber, pasul spontan, zambetele naturale, timpul manual. Au disparut din terenul nostru. Am vrut sa cumparam jucatori straini. Si odata cu ei am ajuns straini de viata..

Sa ma urc intr-un autobuz vechi, fara bilet, fara sa intreb a cata statie cobor, fara sa cer un loc jos. Cu geamurile deschise, un prieten alaturi, sa-mi deschid ochii, sa privesc dincolo de sticla murdara a geamului ce poate sta sa cada, sa ma bucur ca s-au innecat blocurile si ca pot vedea intreg cerul.

[...]

Autor: Anda Chis

Incepe sa ma enerveze vorba asta ''asta este'' sau ''nu ai ce sa faci''. Foarte putine sunt cazurile cand efectiv nu ai ce face si trebuie sa accepti realitatea fie ca iti place fie ca nu. Incercam sa ne scoatem cu vorbele asta pt ca e mai comod asa. Bratele nu mai vor sa lupte, nu mai au chef. Spun chef pt ca de cand alerg am invatat ca mai rezist mult timp dupa ce zic, gata, nu mai pot. Aici intervine ambitia. As fi in stare sa alerg chiar daca de multe ori vomez din cauza efortuluui prea mare. Si facand o legatura, ma gandeam cand am tinut de o relatie asa de mult? Hai sa iau relatia mea cu Dumnezeu, nu cu oamenii, relatii mutilate de pacat. Prea repede cand simtim efortul luptei, abadonam si spunem gata, pana aici

[...]

Autor: Emma

Ma cunoasteti, si nu de curand. Ma cunoasteti de cativa ani buni, vreme in care mi-am expus gandurile si trairile ca pe un sirag de margele intins in fata ochilor vostri curiosi sau plictisiti. M-ati judecat sau m-ati apreciat, poate doar doar ati tacut sau dimpotriva, v-ati exprimat (dez)acordul, dar am existat: eu, in spatele tastelor, voi, in spatele monitorului, iar intre noi, aercurat.com. Dox (sau Radu, ca sa il scoatem din anonimat) ne-a invitat sa iesim la suprafata. Am s-o fac si eu, cu toata sinceritatea pe care inima mi-o permite aici si acum, si-am sa va spun ca NU E USOR.

In primul rand, nu e usor sa te tii de un angajament. Daca ti-ai asumat la un moment dat o raspundere, e foarte usor sa aluneci din ea. E cu atat mai usor cu cat nu de putine ori, efortul tau nu iti aduce nici o satisfactie. Si promisiunea se transforma intr-un ‘de principiu’, generalizandu-se, devenind o succesiune din ce in ce mai vaga de cuvinte si inaintand in procesul de dizolvare completa. Dar poate cel mai greu e sa te tii de cuvant cand esti uscat: cand nu mai ai nimic de spus, sau ai ramas fara cuvinte, cand nici un lucru, nici un zgomot, nici un sunet, nici o miscare nu mai tremura in tine si viata iti pare cel mai monoton tren personal, cand nimic nu te inspira, si nimic nu te atinge: cand totul nu e decat e o mare zeama!

[...]

Autor: Dox

Nu stiu cat de des vizitezi Aercurat.com si nici de cata vreme. Am inceput cu site-ul ca un blog comun - am fost patru oameni - Roze, Ad, Santiago si Dox. Din cand in cand mai publicam ce primeam de pe la unii si altii. Era insa un blog - fiecare isi spunea parerea, experientele, gandurile si simtirile.

Incet, incet, ne-a indepartat de a fi doar un blog, am refacut site-ul, am inclus sectiuni noi cu planuri marete care implicau multe si pe multi. Unii s-au dat la fund, altii n-au mai putut contribui la site, asa ca ceea ce trebuia sa infloreasca s-a ofilit. Au ramas insa doua parti vii la site - blogul initial - cu articole venite de la multi din afara cercului initial si forumul - downtown.

Multumiri lui Blue, Seren si cei de la forum care fac o treaba extraordinara. Blue, jos palaria! :)

[...]

Autor: AD

Aveam la un moment dat un tricou preferat... il inchipuia pe Garfield ungandu-si cu pasta de dinti periuta. Textul era, reproduc exact, "I Hate Mondays!"

Nu-mi plac defel inceputurile de saptamana, nu-mi place de fel ziua de luni... Peste weekend parca toate iau pauza si se grabesc sa explodeze luni. Cred ca luni iarba n-ar creste doar daca n-ar fi luni... dar cum luni e luni pana si iarba isi reia activitatea.

[...]

Autor: Dox

Sunt extrem de trist ca de la sfarsitul lunii am sa raman fara bbc.ro - unul dintre singurele site-uri de stiri care mai pastra ceva din "puritatea" artei jurnalistice. Adio bbc.ro, site unde stirile aveau semnificatie, discutiile aveau logica si emisiunile erau informative si bine gandite.

Pe cat sunt de trist dupa bbc.ro, pe atat sunt de revoltat ca mi se ingusteaza posibilitatile de a citit stiri in limba Romana. De ce? Ei bine, raman pe internetul romanesc niste site-uri de stiri jegoase, ca altfel nu le pot spune, care de dragul click-urilor si castigurilor facute din reclama, publica tot felul de rahaturi jurnalistice - nu vorbesc doar de stiri fara sens si nule ca valoare informativa ci si de asa numitele "fete de la pagina X". Chiar daca nu se numesc asa pe toate site-urile, ma simt agasat si invadat vizual de aceste trusturi media care vor sa stoarca fiecare banut din prezena lor online. Nu cred ca mai exista site de stiri romanesc care sa nu aiba ceva continut sexual pe prima pagina.

[...]

Autor: Dox

Zambesc amar la gandul ca cineva in afara de Dumnezeu ar putea avea dragoste. Si cand spun dragoste, mai nou, imi tremura glasul si toata fiinta mea se zbate intr-un fior. Eu nu pricep dragostea. Nu stiu cu ce se mananca. Nici nu pot s-o definesc cum trebuie. E sentiment? E actiune? E amandoua? E altceva? Ce simte Dumnezeu pentru mine? Niciodata nu m-am gandit asa la El. Prea des ma raportez la El ca la un concept si nu ca la o persoana. Daca eu sunt facut dupa chipul si asemanarea Lui, inseamna ca si el simte. Oare ce simte pentru mine acum? Oare ii e dor de mine? Oare ma viseaza? Oare are totul planificat sau... Oare ce-mi pregateste pentru viitor? Oare plange pentru mine? Oare se bucura cand ma bucur? Oare se satura de mine cateodata? Eu unul sigur sunt satul de mine de multe ori...

[...]

Probabil ca in ultima jumatate de ora mi-a trecut prin cap intreaga pleiada de idei, filozofii, ganduri, crezuri la care am meditat, pe care le-am debitat si la care am aderat de-a lungul vietii mele. Incredibil ce paleta larga am putut acoperi. :) Un adevarat culegator de vise am fost. Mai putin unul nu l-am gasit. Pe-al meu! Si ca urmare, am incercat sa gasesc visul, punand cap la cap marasmul asta de idei si crezuri - nimic nu potriveste cu nimic, oricum le-as combina, ceva lipseste. Nu, nu e vorba de Dumnezeu. Dumnezeu e acolo. Ce lipseste e stiinta de a ajunge la El si de a ramane langa El. Vreau sa ma apropii de El si nu stiu cum.

Imi dau seama ca asta a fost motivul "culegerii continue de vise". Si in acelasi timp, motivul negasirii lui.

[...]