Autor: Dox

Am fost razvratit. Mi-am trait portia de nebunie, am aratat cu degetul catre cer, m-am ascuns in spatele cuvintelor lui Iov sa nu fiu lovit de Dumnezeu si n-am tacut. L-am intrebat de ce m-am nascut. N-am intrebat de ce sunt vinovat, caci stiam. N-am cerut sa fiu nascut, n-am cerut sa traiesc. Dar ma bucur ca sunt si ce mirare ca esti! Am ajuns sa cred, in sfarsit, ca viata este cel mai mare dar primit vreodata. Si nu face doi bani daca nu o dai inapoi celui care ti-a dat-o, ca mai apoi sa valoreze o vesnicie si sa lumineze in prezenta Lui. Pana acolo insa, ma mir cum Dumnezeu isi pune "mintea" cu mine.

[...]

Autor: Andreutza

Îmi place sa fug. Îmi place mult.

Sa-mi fixez ochii în pamânt, cu doi metri mai în fata... pe pista sunt doar eu… si fug. Kilometru dupa kilometru; si vad cum trec pe lânga linia de pornire 1 data, de 2ori, 3 ori… tot asa. Când nu mai pot îmi închipui ca fug si las în spatele meu rând pe rând fricile mele, lacrimile, clipe ce nu vreau sa mi le mai amintesc.

Iar apoi, într-un final, trebuie sa ma opresc. Ce stupid! Ma opresc chiar la linia de pornire. Tot ce am lasat în urma e acolo. Tot ce doream sa uit e lânga mine… în mine din nou.

Sa fug nu e o solutie!

Autor: Neosophia

A-l cunoaste pe Dumnezeu e un bun prilej de a te scutura de lanturile care iti sufoca libertatea. E pana la urma, cel mai mare act de curaj de care putem da dovada, noi, "crestinii".

Stii, uneori ai senzatia ca lumea nu iti este indeajuns. Si vrei mai mult. Il vrei pe 'Dumnezeu', nu pe 'dumnezeu'. Iti doresti sa simti Viata si Adevarul si esti indreptatit sa o faci. Dar lumea noastra se refugiaza in dogme, principii si precepte morale, pe care se straduieste sa le respecte cu multa, foarte multa strictete. Iar vestea cea mai proasta e ca Dumnezeu nu se afla acolo, ci in acea experienta directa, nemijlocita a omului liber, descatusat de prejudecati si plin de curaj.

Acest fapt e, poate cel mai pretios adevar al acestei lumi, pentru ca nici o teologie, nimeni nu poate fi mai presus experienta cunoasterii Dumnezeului viu. In absenta unei astfel de realitati autentice, dar mai ales covarsitoare, principiile si dogmele nu sunt decat minciuni nerusinate, inoculate de ceilalti...

Opreste-te! Daca nu vrei sa fii victima unei inselatorii. Elibereaza-te de lanturi, darama tot ce ai, porneste in cautarea Adevarului si Adevarul te va face liber. Atunci nu mai vei fi tu cel care traiesti, ci Hristos care traieste in tine...

Autor: AD

Scartzi, scarzti mai asteapta pana marti. Am realizat ca daca e sa se intample, Pastele cailor va fi intr-o zi de marti. Dar nu orice zi de marti, ci exact acea zi de marti din expresia cu scartzi, scartzi.

Mi-am dat seama ca de multe ori nu sunt un om de cuvant. Nu din rea vointa ci din prea ocupare. Imi asum prea multe responsabilitati si nu le pot duce pe toate la capat. Intr-un fel cred ca pot pune treaba asta in categoria "ma mint pe mine", pe de alta parte sunt lucruri pe care efectiv nu pot sa le refuz.

Imi aduc aminte ca in scoala generala era o povestioara cu fetita care l-a luat pe "nu" in brate. Era o exagerare, dar mai tarziu mi-am dat seama ca e la fel de periculos sa-l iei pe "da" in brate si sa nu-i mai dai drumul.

Sunt intr-un proces de invatare acum... invat sa spun nu. Totusi nu-mi place sa spun nu doar asa si incerc de fiecare data sa argumentez, nu numai pentru mine ci si pentru ceilalti. Astfel, invat in acelasi timp sa nu-mi stric relatiile, nu?

Autor: Anca


Ingredientele unei veri perfecte:

Cantecul greierilor

Mirosul fanului cosit si adunat in gramezi

Cerul instelat al noptii

“Batai” cu apa cand soarele arde

[...]

Noi crestinii, de multe ori, suntem atat de superficiali in ce priveste esenta mesajului crestin - Iubirea lui Dumnezeu si expresia acesteia prin sacrificiul lui Iisus Cristos.

Am fost in tabara saptamana trecuta si m-am surprins cu atat de putina dragoste in suflet incat m-am speriat. Am fost atat de rigid si de "fitzos" incat am si primit o porecla de "liderul fitzos". Doamne iarta-ma. Bine macar ca dupa cateva zile am avut o revelatie fata de modul in care ma raportam la copii. "Daca nu va iertati greselile unii altora, nici Tatal vostru ceresc nu va va ierta greselile..." Vaaai! Pai daca asa merge oare cati dintre noi intra in Cer? Si nu ma refer doar la momentele in care cineva te calca pe picior in troleu sau iti face ceva rau. E vorba de aceea dorinta de a vedea binele in celalalt, de a alege sa-l crezi pe un om pana la proba contrarie, si nu sa-l consideri vinovat pana la proba contrarie. Sa alegi sa scoti din cei din jur lucruri bune si sa nu judeci la nervi. E ceva la care trebuie sa lucrezi tot timpul, e ceva ce se intampla constient sau nu se intampla deloc.

Doamne ajuta.

Autor: Anca

Dupa o zi in care am fost "biciuiti" cu pretentii la locul de munca, in care seful ne-a cerut imposibilul si a asteptat sa se intample in urmatoarele 5 minute timp in care i-am simtim in ceafa rasuflarea-i dogoritoare si sulfuroasa, in care colegii/subalternii parca s-au inteles sa ne fie un spin in coasta si nu un ajutor, in care traficul de la servici pana acasa si de acasa pana la servici a fost infernal de incet si poticnit, ni se pare normal sa luam o pauza pana in urmatoarea zi si daca se poate sa ne si facem de cap. Zgomotul subtil al televizorului pornindu-se ne gadila placut si mestecand alene chips-urile de pe masuta de langa patul din fata televizorului ne lasam privirea si mintea absorbita de iuresul programelor pornit de telecomanda. Ne oprim la un moment dat din infrigurata cautare si ramanem suspendati in cantecul desucheat al unei trupe nou aparute peste noapte... ramanem putin... ingurgitam (alaturi de ultimele boabe - zdrobite intre dinti - de popcorn care nu au facut "pop") imaginea buricurilor leganandu-se incolo si incoace, ca doar deh, asta e lumea in care traim! Si mergem mai departe in cautarea noastra pana cand ajungem unde am dorit si scoatem de sub masa biscuitii preferati.

[...]

Autor: Dox

Poate ca e de la varsta, sau poate ca odata cu experienta de viata vine pe rand si intelepciunea; incep sa observ de la o vreme un anumit tipar de comportament - oamenii nu se mai bucura de ceea ce au. Mirajele "inca putin-ului" fura privirea multora. Sindromul "nu-i destul" omoara familii, biserici si poate chiar societatea. O societate care aparent nu poate exista fara "consumator".

Hai insa sa nu divaghez de la subiect. Cat e destul sa fii fericit? Am scanat din amintire cartea proverbelor si Solomon, cel mai intelept om de pe pamant defineste fericirea ca si gasirea intelepciunii, adica frica de Domnul, dar si ca si bucuria de a bea si a manca, de a te bucura de nevasta ta sau de a-ti vedea copiii crescand si devenind ca niste "sageti in tolba unui viteaz".

[...]

Autor: Diana

Imi revine in minte din ce in ce mai des gandul alergarii noastre zilnice prin viata. Atata alergare si truda si parca nu ne-ar mai ajunge timpul. Si apoi, uneori, il cerem cu disperare si il primim. Dar vine oare singur?
“Cerul ne trimite o chemare!” Nu, nu vine singur, ci fiecare clipa care ne este daruita aduce cu ea o chemare. Fiecare clipa daruita e o sansa pe care, indraznesc sa o spun, o folosim sau nu in functie de modul in care am raspuns chemarii care o insoteste.

“Dar cea mai mare dintre ele este dragostea!” Zambesc cand ma gandesc ca una dintre cele mai frumoase si mai mari chemari pe care ne-o trimite Cerul este dragostea. E atat de frumoasa si de minunata, pentru ca ne cheama sa punem dragoste in tot ceea ce facem, in tot ceea ce spunem, in fiecare lucru marunt care duce mai apoi la lucruri marete. Ne cheama sa daruim dragoste printr-o privire, un zambet, o vorba spusa sau uneori prin tacere; si e si mare, pentru ca imi pare ca in ea isi gasesc loc si alte chemari.

[...]