Autor: Raluca

Justificare: Sunt la varsta la care prietenii mei de generatie si cu mine avem probleme cu maselele de minte. Durerooooos.

Ziua in care am descoperit ca sunt desteapta a fost ziua in care am realizat ca ma deranjeaza prostia. Ma uitam pe Acasa. Tatu mugea, Flamingo boys purtand chilotei si inalte caciuli de soldati britanici se unduiau in miscari pe care nifomanele maniaco-depresive le-ar putea considera usor provocatoare. Sanii Oanei Roman radeau zguduind-o pe Oana Roman. Un designer tanar isi arcuia in zeflemea coltul gurii: dispretuia vestimentar fiecare nenorocit din jurul lui. Tatu mugea cu inca si mai mult entuziasm. M-a batut un gand ca a fusese ultima oara cand vizionasem canalul 11.

L-am stins. Mi-am vazut fata crispata holbandu-se la mine, am simtit cum sangele incepea sa-mi curga iarasi prin vene. Am aprins-o. De data asta a fost aproape, gandeam eu pe lumina. Nu mai vreau sa risc. As fi putut ramane acolo! In tinutul vesnic al imbecilitatii progresive dar zambitoare cu gust de sentiment de apartenenta.
Nu vreau sa par pesimista: dar totul pute acolo in cutia aia neagra.

L-am deschis. Se vedea blocul de vis-à-vis. Deasupra lui un nor de fum gros. Stiu ca probabil ar trebui sa fiu intr-un club cu ceilalti tineri neimpliniti sa si sa ma pierd in muzica si in fiorurile relatiilor interpersonale, dar eu am ideile mele. De aceea, m-am hotarat sa ies sa vad ce e cu norul de fum si poate sa salvez niste vieti in noaptea asta.

[...]