Fila de jurnal. 16 decembrie 2007
Autor: O Mocanita

Experimentez din nou si din nou aceleasi minuni. Incerc sa invat. Incerc sa nu uit. Incerc sa nu tin doar pentru mine, incerc sa nu ma opresc.

Dumnezeu invita. Invita elegant si subtil uneori, transant si explicit alte ori. Am simtit asta pe pielea mea, si nu este piele pe lume asta care sa nu stie despre ce vorbesc. Nu de putine ori m-am lasat prada vanturilor, si-am lasat uitarii chemarea. Nu stiu ce s-ar fi intamplat, si cum ar fi aratat viata mea daca as fi spus Iata-ma, trimite-ma, fara urma de ezitare cand vocea Domnului Dumnezeu mi-a vorbit. Dar Dumnezeu asteapta. Au fost si momente in care, cu teama, smerenie, si nu putina timiditate am raspuns pozitiv invitatiei Lui. De aici minunile s-au tinut lant, si revarsare de miracole si invataturi s-au scurs peste mine si existenta mea. Nimic nu mai e la fel din momentul in care atingerea Cerului isi lasa amprenta peste neinsemnata noastra existenta. Contactul e extrem de palpabil uneori, dar ochii nostri obositi si bolnavi refuza recunoasterea, refuza dialogul, refuza marturisirea. Dar cand Dumnezeu invita, tot Dumnezeu face cinste.

[...]