Autor: Felicia Schönberg

Ce durere mare si nespus de insuportabila. Ce dependenta, tristete si ce singuratate cum nu as putea descrie; nici daca alfabetul ar avea peste o mie de litere.

Am trait in lume prea multi ani. Am avut relatii care aproape mi-au distrus viata. Am iubit cum nu iubisem niciodata, neconditionat. Am urat cum nu urasem niciodata. Mi-am urat viata asa de mult incat nu mai vroiam sa mai traiesc. Eram paralizata de durerea pe care o simteam in urma unei relatii care durase patru ani de zile. Nu mai aveam nici o reactie fata de ceea ce se intampla in jurul meu. Am iubit si am crezut ca dragostea care o aveam in mine, va ajunge pentru amandoi. Credem ca intr-o zi si el ma va iubi si dragostea va fi reciproca. Tineam mult la ideea aceasta. Dar m-am inselat.

Am crezut si am fost putin naiva, pentru ca ma gandeam ca totul va avea un bun sfarsit si ca oamenii se pot schimba uneori prin simplu fapt ca daruisem dragoste, dar si in aceasta privinta m-am inselat amarnic. Credeam ca la un moment dat isi va dori si el o alta viata, una mai buna si fara droguri, alcool, brutalitate si fara ura. Am inteles ca iertarea e cea mai mare putere.

[...]