Autor: Manu

Sunt, prin prezenta unei Lumini ce niciodata nu se stinge.
Simt, traiesc, ma bucur, caci sunt prinsa in mana harului.
Nu mai cunosc nimic in felul lumii, caci o moarte mi-a rescris viata.
Ating adesea cerul cu fruntea credintei purtata prin rugaciune, mai sus de nori.
Imi stiu bine Tara si-mi asez pasii pe calea intr-acolo. Iubesc ce e "dincolo", iar ce-i aici nu-mi naste decat sfanta nerabdare de a ajunge "la locul meu".

Accept schimbarile vietii, traiesc "acum-ul", incadrez viitorul in asteptarea promisiunilor Lui si cu tot ce am si sunt aleg sa merg inainte in hotararea de a ridica ochii semenilor spre cer.

Nu uit ca prezentul nu e finalul si ca ce va fi nu s-a aratat inca.
Rup din trecut orice mi-ar pune piciorul pe o cale gresita azi, si tot ce nu Tinta pentru care alerg, arunc si las departe.

[...]