Autor: Emma

Ma cunoasteti, si nu de curand. Ma cunoasteti de cativa ani buni, vreme in care mi-am expus gandurile si trairile ca pe un sirag de margele intins in fata ochilor vostri curiosi sau plictisiti. M-ati judecat sau m-ati apreciat, poate doar doar ati tacut sau dimpotriva, v-ati exprimat (dez)acordul, dar am existat: eu, in spatele tastelor, voi, in spatele monitorului, iar intre noi, aercurat.com. Dox (sau Radu, ca sa il scoatem din anonimat) ne-a invitat sa iesim la suprafata. Am s-o fac si eu, cu toata sinceritatea pe care inima mi-o permite aici si acum, si-am sa va spun ca NU E USOR.

In primul rand, nu e usor sa te tii de un angajament. Daca ti-ai asumat la un moment dat o raspundere, e foarte usor sa aluneci din ea. E cu atat mai usor cu cat nu de putine ori, efortul tau nu iti aduce nici o satisfactie. Si promisiunea se transforma intr-un ‘de principiu’, generalizandu-se, devenind o succesiune din ce in ce mai vaga de cuvinte si inaintand in procesul de dizolvare completa. Dar poate cel mai greu e sa te tii de cuvant cand esti uscat: cand nu mai ai nimic de spus, sau ai ramas fara cuvinte, cand nici un lucru, nici un zgomot, nici un sunet, nici o miscare nu mai tremura in tine si viata iti pare cel mai monoton tren personal, cand nimic nu te inspira, si nimic nu te atinge: cand totul nu e decat e o mare zeama!

[...]