Autor: Manu Petre

Zilele devin doar umerase pe care ne agatam viata. Timp taiat marunt si aruncat in nesfarsite sertare, bine numerotate. Am devenit prizonieri ai exactitatii, preciziei, planificarii si am eliberat visul liber, pasul spontan, zambetele naturale, timpul manual. Au disparut din terenul nostru. Am vrut sa cumparam jucatori straini. Si odata cu ei am ajuns straini de viata..

Sa ma urc intr-un autobuz vechi, fara bilet, fara sa intreb a cata statie cobor, fara sa cer un loc jos. Cu geamurile deschise, un prieten alaturi, sa-mi deschid ochii, sa privesc dincolo de sticla murdara a geamului ce poate sta sa cada, sa ma bucur ca s-au innecat blocurile si ca pot vedea intreg cerul.

[...]