Materialism... ce la moda suna..ce actual si ce adevarat... acest cuvant...

Conform dex-ului materialismul este o conceptie filozofica potrivit careia materia este factorul prim, iar constiinta factorul derivat...

Gandindu-ma la ce inseamna cu adevarat acest cuvant... sau mai bine zis aceasta realtitate... ma sperii cat de reala ii in fiintele noastre, atata de adanc impregnata in fiecare dintre noi... Uitandu-ne in civilizatia in care traim, ea ne spune ca lucrurile materiale sunt singurul si cel mai important lucru care ne poate da satisfactie si implinire... cel putin asa spune societatea noastra...

Dar ce se intampla cu „Cautati mai intai Imparatia cerului si toate celelate lucrui le veti primi pe deasupra”? Parca pare ceva asa de demodat si asa de trecut... dar daca totusi cuvintele Domnului Isus de acum 2000 de ani au is acum relevanta si putere, daca totusi sunt adevarate, le vom mai considera demodate?

Si totusi parca ne este asa de greu sa credem, sa ne incredem in cel care ne-a spus asa... nu-i asa? Pare mult mai simplu sa ne luam viata in maini, sa incercam sa ne facem o cariera pe urma careia sa ne castigam exisenta, ca mai apoi sa avem o stare materiala buna care sa ne aduca satisfactie.

Si la urma urmei, consecinta a materialismului nu poate fi considerata, o traire pt noi insine, in incercarea de a ne fi noua bine? Citeam o data o carte superba si unul dintre citate mi-a ramas in minte, pt ca descopera un adevar crucial: „Avea de ales intre a trai doar pt sine sau a trai pt ceilalti, si oricat de cumplita, intr-adevar, i-ar fi fost sarcina, stia ca nu trebuie sa ingaduie triumful egoismului asuprea dragostei. Mai curand sau mai tarziu, toti suntem chemati sa hotaram in acasta privinta. Tuturor ni se pune aceeasi intrebare.”

Si ce vom raspunde in fata unei asemenea intrebari? Exista un azi... si exista un acum care au nevoie de un raspuns. Ce va fi mai important? Tu, sau ei? Tu sau Cel care te-a creat si ti-a spus sa te increzi in El?

-Miriutza

Pot sta în scaunul comod şi cald să mă gândesc la orice vor ochii minţi mele să vadă. Îmi pot permite luxul de a sta liniştită să-mi ascult respiraţia, pot să rup tăcerea prin urlete de bucurie, pot citi, pot chiar scrie, îmi pot lăsa urechile şi trupul să simtă muzica şi dacă chiar doresc îmi pot permite să mă plictisesc… pentru că este după-masa mea, este după-masa mea liniştită… şi sunt atât de liberă încât aleg ce vreau să fac în aceste clipe.

E cel puţin la fel de multă libertate într-un nou început. Azi e noul tău început, şi e atât de liber cât îţi poţi dori tu să fie. E doar începutul unei continuări. Îmi vine să urlu de bucurie doar când scriu cuvintele acestea. Îţi dai seama!?! Nu e nimic înaintea începutului. Tot ce există e ce e. Nu ai nici o greşeală de corectat, nici un strop de istorie care să-ţi afecteze prezentul cu vinovăţie. E începutul, netulburat de orice altceva.  [...]

Ideea de a privi dintr-o alta perspectiva mi se pare o gura de aercurat. Aercurat are o noua imagine, poate ca asta e un prilej sa ne schimbam si noi ochelarii prin care privim lucrurile... Poate ca au fost suficiente momente cand ne-am simtit satui de viata asta, cand nu am stiut sa fim recunoscatori, poate ca ar putea fi un nou inceput si pentru fiecare din noi, in care sa ne regandim atitudinea cu care privim la viata asta.

Va dau mai jos si un exemplu de ceea ce inseamna schimbarea perspectivei....

Sunt multumitoare

... pentru sotul meu care comenteaza la cina pentru ca asta inseamna ca-si petrece noaptea cu mine si nu cu altcineva.

... pentru taxele care trebuie sa le platesc pentru ca asta inseamna ca am o slujba.

... pentru ca trebuie sa fac curatenie dupa o petrecere pentru ca asta inseamna ca pot fi im preuna cu prietenii mei.

... pentru hainele care mi-au ramas mici pentru ca asta inseamna ca am ce sa mananc

... pentru umbra pentru ca asta inseamna ca exista soare

... pentru ca pot spala geamurile sau sa fac curatenie pentru ca asta inseamna ca am o casa.

... pentru locul din parcare din coltul cel mai indepartat pentru ca asta inseamna ca pot sa umblu si pt ca am o masina.

... pentru factura imensa de gaz pentru ca asta inseamna ca pot sa stau la caldura cand e frig afara.

... pentru doamna care sta in spatele meu in biserica pentru ca asta inseamna ca pot s-o aud

... pentru ca trebuie sa spal hainele pentru ca asta inseamna ca am haine pe care sa le port

... pentru ca sunt obosita, asta inseamna ca am putut sa lucrez.

... pentru alarma de la ceasul desteptator dimineata pentru ca asta inseamna ca inca sunt in viata

... pentru toate emailurile stupide pe care le primesc pentru ca asta inseamna ca am multi prieteni care ma iubesc si se gandesc la mine.

... pentru noua ‘haina’ aercurat.com pentru ca asta inseamna ca este un site de interes :)

Poate ca unii dintre voi ati mai auzit unele din enunturile de mai sus, unele le-am adaptat, altele le-am pus eu, poate mai puneti si voi cateva.

Aşa cum se cuvine unui drumeţ cu inima bună, te salut în timp ce paşii mei îţi pătrund în casă. Îmi scot haina de ploaie şi tuşesc grav. Încă din tonul vocii se simte setea mea. Mulţumesc pentru paharul de apă proaspătă; mă aşez în colţul mesei şi încep a-ţi povesti cu ochii trişti, cu inima răvăşită şi cu un zâmbet… aşa de şters pe chip. Mulţumesc încă o dată că m-ai primit! Am tot alegat în lung şi-n lat să primesc un răspuns întrebării mele: De ce? De ce nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu?

De ceva vreme zâmbetele mele sunt tot mai triste, inima mea tot mai secătuită de dor şi simt că ceva lipseşte. Mă simt de parcă Dumnezeu, care locuia într-un ungher al inimii mele, a plecat. Şi… da, dacă stau să privesc în acel colţ, nu găsesc decât un bilet pe care scrie: „Să nu uiţi niciodată cât de mult te iubesc!”. Şi semnează în dreapta jos, „Hristos”.

Cum aş putea să-L mai înţeleg pe Hristos? În fiecare zi am încercat măcar câteva clipe să stau de vorbă cu El. am încercat să fac binele, am încercat să ajut. De ce a plecat? Cum aş putea să-L mai înţeleg pe Hristos?

[...]