Am să mă „click”-uesc brusc, fără introducere în „homepage”-ul eseului liber pe tema „inter-net”-ului, trasând o gamă largă de „link”-uri care sper să vă conducă spre singurele două „web-page”-uri „available” pe tema noilor tehnologii – www.pro.com sau www.contra.com. În cazul că URL este „unavailable” s-ar putea ca singura pagină disponibilă să fie www.solutii.ro. Trăind în circul societăţii româneşti avem parte de o gamă întreagă de reprezentaţii de înaltă clasă – de la maimuţărelile produse pe ecranul „tembelizorului,” până la scamatoriile politicienilor noştri în Parlament. Una dintre ultimele jonglerii a fost cea a dlui. senator George Pruteanu, iniţiatorul legii pentru folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice. Totuşi cineva s-a gândit să-i vorbească dlui. senator pe limba lui. Astfel dacă domul senator are un aparat de pus în vârful poalei (laptop), conectând la el un şoarece (mouse) poate să navigheze pe ţesătură (web).

În epoca noastră contemporană, tehnologiile informatice (IT) acaparează pe nevăzute atât sectoarele vieţii publice, cât şi sectoarele vieţii private. În primul rând cred că există încă confuzie între educaţie tehnologică şi tehnologie educaţională. De multe ori directorii de şcoli, cei care se ocupă de curiculum şi alţii, pur şi simplu nu fac această diferenţă. Aceasta este un aspect destul de negativ din moment ce, persoanle responsabile cu „administrarea” educaţiei sunt ignorante cu privire la cele două mari domenii ale educaţiei.

Atunci cand André Malraux, sub influenta devastatoare a ororilor celor doua conflagratii ale celui de al douazecilea secol, profetea ca "secolul al douazecisiunulea va fi religios sau nu va fi de loc" o facea in deplina cunostinta de cauza. In iubita lui Franta, a carei cultura a si pastorit-o vreme de 10 ani, incepuse, cu aproape doua secole inaintea lui, lunga si zbuciumata fuga a omului de Dumnezeu. Iluministii francezi au fost aceia care au indemnat poporul - din umbra sau prin ridiculizare fatisa - sa se proclame liber de constrangerile religiei, reiterand intr-o forma revolutionara spusa lui Protagoras conform careia "Omul este masura tuturor lucrurilor". Si pentru a pecetlui aceasta decizie, populatia Parisului a ales o obscura dansatoare de cabaret - Madmoiselle Candeille - pe care a purtat-o in triumf pana la catedrala Notre Dame, unde a fost incoronata drept zeita a ratiunii. Dupa ce s-a inchinat ceremonios zeitei pe jumatate nude tronand pe altar, multimea a ars in mod ceremonios Biblia in piata din fata catedralei, declarand ca de atunci inainte, ratiunea si numai ratiunea avea sa conduca Franta. Si pornind de atunci si de acolo, aceste idei au inceput sa cutreiere lumea. A trebuit insa sa treaca mai bine de o jumatate de secol pentru ca ideile Revolutiei franceze sa-si gaseasca un suport dogmatic solid. Ori nu era cu putinta ca acesta sa vina tot din Franta, care-si epuizase deja elanul creator sub lama ghilotinei si prin marea stepa rusa.

[...]

„Mai mult decât orice altă influenţă, mai mult decât şcoala, mai mult chiar decât familia – atitudinile, visurile, preconcepţiile şi pre-condiţiile mele pentru viaţă fuseseră ireversibil formate, la cinci mii cinci sute de mile depărtare de mine, într-un loc numit Hollywood”.David Puttnam – producătorul filmului Carăle de foc

Dovezile arată că ecranul, şi nu energia nucleară, este de fapt forţa definitorie a epocii prezente. Mesajele mediei interactive inventează spaţii proaspete pentru mintea noastră pentru a le explora. Conexiunea noastră cu media creşte. Ce ne rămâne de făcut? Ce putem face oare să facem televizorul mai bun? Televiziunea va deveni ceea ce noi vom face ca ea să devină.

Dacă „privim” cu atenţie televizorul şi notăm motivele pentru care ne uităm la el, trebuie să recunoaştem că televizorul este aşa cum este pentru majorităţii dintre noi ne place să fie aşa. Când spunem oare că urâm televiziunea, n-am putea afirma de fapt, că ne urâm pe noi înşine?

Cum stă televiziunea azi, în faţa noastră, ca acuzat sau ca prieten? Vom încerca să definim ce este televiziunea şi care sunt implicaţiile ei în educaţie în era postmodernă. Apoi vom încerca să audiem televiziunea în dublu rol, cel de prieten şi apoi, cel de duşman, lăsând la urmă hotârârea judecătorească să prezinte soluţiile, ciocanul îl veţi izbi dumneavoastră, cel care citiţi această lucrare, fie cu riscul responsabilităţii, fie cu cel al resemnării.

[...]

Niciunde nu se reflecta mai bine pozitia femeii in memoria colectiva decat in panteon. Zeitele reprezinta fara doar si poate esenta si eternul feminin. Sau sa fie oare invers? Femeia sa reprezinte esenta si eternul feminin al zeitelor? Fara sa incerc a rezolva acest mister, dati-mi voie sa arunc o privire in panteon, sa incerc sa aduc inaintea dumneavoastra cateva din minunatele fapturi fara de care lumea ar fi cu certitudine plictisitoare si trista…

In stravechiul Sumer, INANNA (ISHTAR a babilonienilor de mai tarziu) coboara in infernul stapanit de zeita ERESHKIGAL pentru a-si salva iubirea - zeul-pastor TAMMUZ. Este impresionant ce spune ea pazitorului portii Tarii-fara-intoarcere: