Pot sta în scaunul comod şi cald să mă gândesc la orice vor ochii minţi mele să vadă. Îmi pot permite luxul de a sta liniştită să-mi ascult respiraţia, pot să rup tăcerea prin urlete de bucurie, pot citi, pot chiar scrie, îmi pot lăsa urechile şi trupul să simtă muzica şi dacă chiar doresc îmi pot permite să mă plictisesc… pentru că este după-masa mea, este după-masa mea liniştită… şi sunt atât de liberă încât aleg ce vreau să fac în aceste clipe.

E cel puţin la fel de multă libertate într-un nou început. Azi e noul tău început, şi e atât de liber cât îţi poţi dori tu să fie. E doar începutul unei continuări. Îmi vine să urlu de bucurie doar când scriu cuvintele acestea. Îţi dai seama!?! Nu e nimic înaintea începutului. Tot ce există e ce e. Nu ai nici o greşeală de corectat, nici un strop de istorie care să-ţi afecteze prezentul cu vinovăţie. E începutul, netulburat de orice altceva.  [...]