Era demult. Auzisem despre El, dar nu Il vazusem niciodata. Credeam ca exista, dar nu Il simtisem vreodata. Nimic continuu, nici o inertie. Pur si simplu, brusc, ma gaseste.
Il simt. Pentru prima oara. I-am spus '' Te iubesc''. Eram sincer. Asa era atunci. Ii scriam numele cu bucati din propria-mi carne pe pereti. Si in fiecare bucata de carne era inima mea.

Asa eram atunci. Sincer. Singur. Fara sa concurez cu nimeni.
A trecut mult timp de atunci...

Cuvintele mi se uscasera pe buze. Iar El devenise un cuvant.
Lacrimile mi se uscasera pe obraji. Pe atunci, eu insumi eram o lacrima...

Acum. Aici, singur in mine, in batalia cu ceilalti, incep SA VREAU. Sa vreau sa simt. Sa vreau sa plang cum am plans odata. Sa vreau sa merg si sa ma misc. Sa vreau sa fiu strapuns si zdrobit de Adevar. Sa vreau. Pur si simplu.
Sa spun "Te iubesc"... Ca odinioara.

- Neosophia