„Mai mult decât orice altă influenţă, mai mult decât şcoala, mai mult chiar decât familia – atitudinile, visurile, preconcepţiile şi pre-condiţiile mele pentru viaţă fuseseră ireversibil formate, la cinci mii cinci sute de mile depărtare de mine, într-un loc numit Hollywood”.David Puttnam – producătorul filmului Carăle de foc

Dovezile arată că ecranul, şi nu energia nucleară, este de fapt forţa definitorie a epocii prezente. Mesajele mediei interactive inventează spaţii proaspete pentru mintea noastră pentru a le explora. Conexiunea noastră cu media creşte. Ce ne rămâne de făcut? Ce putem face oare să facem televizorul mai bun? Televiziunea va deveni ceea ce noi vom face ca ea să devină.

Dacă „privim” cu atenţie televizorul şi notăm motivele pentru care ne uităm la el, trebuie să recunoaştem că televizorul este aşa cum este pentru majorităţii dintre noi ne place să fie aşa. Când spunem oare că urâm televiziunea, n-am putea afirma de fapt, că ne urâm pe noi înşine?

Cum stă televiziunea azi, în faţa noastră, ca acuzat sau ca prieten? Vom încerca să definim ce este televiziunea şi care sunt implicaţiile ei în educaţie în era postmodernă. Apoi vom încerca să audiem televiziunea în dublu rol, cel de prieten şi apoi, cel de duşman, lăsând la urmă hotârârea judecătorească să prezinte soluţiile, ciocanul îl veţi izbi dumneavoastră, cel care citiţi această lucrare, fie cu riscul responsabilităţii, fie cu cel al resemnării.

[...]