“…caci prin ranile Lui suntem tamaduiti…” Ranile lui Cristos sunt bune. De pus in poza. “…si suferintele noastre le-a purtat…” Suferintele lui Cristos sunt bune. De povestit. “…pedeapsa care ne da pacea…” Patimile lui impresioneaza. Si apoi uitam. Omul de langa noi are nevoie de ajutor. Si-l dam. Ca sa nu ne simtim vinovati. Bucuria si fericirea e partea centrala a vietii de crestin. Si exact in mijlocul acestui centru exista un gol – realitatea.
Traim un vis. Si noi il numim crestinism. Impachetat frumos. Fara durere ca sa nu ne speriem. Fara sange, ca sa nu ne murdarim. Fara duhoare, ca sa nu ne strambe nasul. Ne alegem cu grija locul in care stam, persoanele cu care vorbim, pentru ca nu cumva sa ne scoata din stare de bine in care ni se pare (doar) ca traim. In loc sa mergem pana la capatul lumii, am ales sa scoatem pana si ultima farama si urma de ‘lume’ din biserica si din vietile noastre. Vrem sa fim curati si neatinsi. Fara pata. Noi suntem cei alesi, poporul lui Dumnezeu, cei rascumparati. Noi nu mai avem de-a face cu Raul.
Unde esti Doamne, sa-ti vezi copii cum te cauta? Si-au inaltat fetele catre cer. Si au uitat sa priveasca la cel de langa ei. Pentru ca e murdar. Pentru ca cerseste. Pentru ca pute. Pentru ca-i o curva. 
Pentru ca tocmai a iesit din inchisoare. Pentru ca si-a lasat nevasta. Pentru ca e drogat. Pentru ca bea. Pentru ca merge la discoteca si la chefuri. Doamne, noi ne atintim privirea catre tine, izbaveste-ne de cel rau. Si nu ne duce in ispita. Ci leaga-ne Doamne, pe toti impreuna cu lanturi ce nu pot fi rupte. Ca sa nu cadem intre ei, ca lumea sa nu ne murdareasca. Ca sa ramanem vesnic langa tine, cu fata noastra catre fata Ta.
Doamne, da-ne o inima de carne ca sa vedem pe oamenii de langa noi. In drumul lor spre iad. Nu ne lasa sa mergem singuri pe cararea catre cer.
Doamne cum am putut ajunge aici? Cum de-am inchis ochi? Am adormit in Lumina! Am racit o dragoste ce nu se putea raci. Am ajuns sa ratacim pe carari drepte. Doamne, incotro sa mergem?
Santiago, m-ai spart cu postu asta. Si eu care credeam ca sunt un crestin bunicel... ma vad si mai nasol. Si totusi, nu poti nega ca sunt oameni care traiesc un crestinism real, adevarat. Ma gandesc la oamenii din olanda care se ocupa de tiganii de la periferia clujului. Oamenii astia si-au lasat tot ce-au avut, au venit in romania si fac caritate. Da de adevaratelea. Si cati mai sunt... cred ca la suprafata dracu e negru, dar tot mai multe face Dumnezeu.. .sunt sigur.
raspunde acestui comentariu Tuesday, 02.11.04, 21:33:17vai mai dox ce limbaj ai
raspunde acestui comentariu Tuesday, 02.11.04, 23:39:56in alta ordine de idei, imi pare rau ca ti-am stricat concediul de odihna perpetuu
Ce prezintzi tu imi suna mai mult a atmosfera de biserica decat de crestin. E trist da' multa lume nu prea intelege ca nici biserica nici religia nu te mantuieste. Exista UNUL singur care poate face asta si EL e ISUS HRISTOS.Cand iti raportezi viatza la EL deja nu mai exista sclifosisme, finetzuri si impresii de evlavie. Sa nu crezi ca in viatza mea nu exista lucrurile astea...desi sunt mantuita itzi vorbesc din experientza mea de zi cu zi.Cred ca cea mai grea lectzie pe care o voi invatza vreodata nu e cea de daruire, iubire, bunatate ci cea de smerenie. Greu e sa scapi de mandria asta de favorit al Domnului, de privilegiat, de rascumparat...totzi ceilaltzi tzi se par ca se zbat in niste existentze mediocre din care nu ca nu pot, da' n-au vointza sa iasa. In fine, am cam lungit-o.
raspunde acestui comentariu Saturday, 06.11.04, 17:56:51Mi-a placut ce ai scris. Mi-ar placea sa corespondam.
madalina, eu nu plec nicaieri, deocamdata
asa ca voia iti este infaptuita: corespondam 
raspunde acestui comentariu Sunday, 07.11.04, 22:13:29iti cer acceptul, fara vreo urma de ironie, sa folosesc termenul de "sclifosisme". mi se pare superb!
Bine atunci,ramane stabilit: corespondam.Ca sa nu monopolizam spatziul de pe site, itzi las adresa mea de mail. zzzzzzzzz@yahoo.com.
raspunde acestui comentariu Monday, 08.11.04, 12:04:14Astept cu interes un prim mail
-post editat de santiago-
spre binele vostru nu mai lasati adrese de email pe site. le poate citi oricine si va puteti trezi cu casuta de email plina de spam. in curand vom face posibila inscrierea oaspetilor in cadrul site-ului si atunci lucrurile vor fii mai sigure.
zicea cineva: in biserica, e ca si in arca lui Noe - daca nu ar fi furtuna teribila si potopul de afara, nu am putea rezista mirosului dinauntru...
raspunde acestui comentariu Saturday, 27.11.04, 05:06:08Ma tot minunez citind articolele acestea a voastre!Uneori oamenii ajung sa iubeasca mai mult spiritualitatea decat pe Dumnezeu!Cand oamenii tind spre Dumnezeu incep sa se considere deasupra altora si mai buni decat altii!Deci cei care traiesc in spiritualitate incep sa ii condamne pe cei care nu traiesc conform acestor principii.Si ce se intampla atunci defapt?Ii condamnam pe altii pentru ca nu sunt ca noi: e curva, e betiv, e un hot, e un nenorocit!Dar cine ne da dreptul acesta domnilor?Dragostea de Dumnezeu inseamna sa iti blamezi semenii pentru ceea ce sunt ei?pentru ca nu sunt ca tine?Pentru ce te consideri mai bun?Oare nu sunt trufia si blamarea pacate la randul lor?Unde si cand a zis Dumnezeu ca oamenii cu o viata spirituala sunt mai importanti pentru El?Uneori imi vine sa cred ca in sufletul unei curve sau a unui betiv poate salaslui o iubire mai sincera pentru Dumnezeu!Am sa va povestesc o intamplare! O data am cunoscut ceea ce societatea numeste "curva".Si stiti ce am simtit in preajma ei?Am simtit cate nevoie are de dragoste!O nevoie disperata de dragoste si intelegere.Nu m-am simtit cu nimic mai buna-am simtit doar sufletul ei tremurand si asteptand dragoste.Nu pot sa cred in Dumnezeu ca in cineva care sta si te taxeaza pentru toate greselile! Cred in Dumnezeu ca in cel ce iubeste si da iubire!Iar ceea ce primesti in viata nu e defapt "plata pentru pacatele tale" ci e doar reflexia faptelor tale,atat.Imi place sa cred ca viata e ca o oglinda, reflecta ceea ce oglindesti in ea si prefer sa nu vad in Dumnezeu un zbir care pedepseste.Daca hotul sau curva nu ar avea iertare in ochii lui Dumnezeu, de ce Isus L-a izbavit pe hotul de pe cruce,de ce a luat apararea Mariei Magdalena?
raspunde acestui comentariu Saturday, 08.10.05, 14:26:52anamaria, ce nu ai observat tu, era nota de ironie profunda strecurata intre randurile pe care le-am scris.
raspunde acestui comentariu Saturday, 08.10.05, 17:40:01mai citeste inca o data articolul, avand in minte faptul ca suntem de aceasi parte a baricadei. si ca eu, la fel ca si tine, cred ca Dumnezeu iubeste la nebunie fii si ficele risipitoare.