Autor: Neena

Am doua post-it-uri pe dulap. Unul cu data unui concert la care vreau sa ajung si celalalt cu numarul salonului de la Institutul Oncologic unde este internata mama unei prietene.

Nu stiu pentru cati viata e ceea ce parea pe vremea cand ne uitam la Captain Planet. Nu auzisem pe atunci de entropie si in imaginatia mea juvenila credeam ca voi putea sa-mi construiesc un colt de perfectiune. Nu voi avea kilograme in plus ca mama si nu voi purta ochelari ca tata. In schimb "e multa tristete cand stai sa socoti", tristete care apare mereu inadins sa-mi aminteasca de viata din Edenul pierdut.

[...]

Autor: Meedeea

E trist. Vedem in jurul nostru la fiecare pas cum oamenii isi pierd credinta. Vedem lacrimi, care arata tristete, suferinta si neimplinire. De atatea ori suntem mintiti si parca acceptam, ne complacem in starea aceasta. De multe ori am fost loviti si fara sa protestam, am indurat. Ne-a trecut prin minte de multe ori un gand: sa strigam, dar ne-am dat seama ca oricum, nimeni nu ne ajuta. Fiecare isi vede de drumul lui. Tu te vezi singur, dar in singuratatea ta trebuie sa te trezesti, sa te ridici si sa lupti. Chiar daca viata ti se pare o cursa contra cronometru, trebuie sa stai in picioare si sa inaintezi. Nu poti bate pasul pe loc. Lumea e vesnic in miscare.

[...]

Autor: David Adamescu

De copilarie ma apropie o singura amintire. Intrasem cu usurinta in primul an de gimnaziu. Eram un elev destul de istet cat sa nu fiu prea silitor la invatatura. Aflasem de la colegii din anii superiori ca profesorul de matematica este foarte sever si ma temeam teribil de dansul. Intr-o zi fierbinte de vara, cand ma intindeam in banca, precum un motan molesit de caldura, mi-am auzit numele strigat de o voce guturala. Mi-a inghetat sangele in vine… Profesorul de matematica imi cerea sa rezolv o problema a carei ipoteza o scrisese chiar el pe tabla. Presimteam ca, de modul cum o voi rezolva, va depinde tratamentul scolar pe care mi-l va aplica profesorul pe viitor. M-am apropiat de tabla si am reusit sa cuprind cu mainile tremurande o bucata de creta. Solutia parea sa fie simpla, chiar foarte simpla: doar doua adunari si o scadere. “Trebuie sa fie pe undeva o capcana”, mi-am zis. “E un om prea destept ca sa nu ma incurce!” Si mi s-au derulat in minte toate formulele cunoscute, insa nici una nu parea sa se potriveasca…

[...]

Autor: Lavinia Moiceanu

Doamne, ce lumina e in Tine si ce intuneric e in mine ! Ce bogatie vad la Tine si ce pustiu si sarac sunt eu! Vin cu mainile goale in fata Ta, primeste-ma ! Am alergat de unul singur cautandu-mi dreptatea, fericirea, viata. Trecutul mi-e obstacol si viitorul ispita. Stiu ca Tu stii totul despre mine, m-am nascut cu Tine aproape si totusi nu am vazut ce-ai fi vrut asa de mult sa vad si nu Te- am recunoscut cand erai asa de evident in fata mea. Iti multumesc ca ma iubesti in ciuda revoltelor mele impotriva Ta si ca ma iubesti stiind ca nu o sa Te pot iubi niciodata asa cum ma iubesti doar Tu.

Iti multumesc, Dragoste pe care o caut demult, ca m-ai tinut in mana Ta pana acum. As vrea sa pot cu Tine umbla pe picioare. Asa ca Te rog, vino mai aproape, ia-ma de mana, lasa-Te gasit!

Autor: Sebastian

De fapt cred ca ar fi fost numit prietenul vamesilor, curvelor si al sarmanilor emo.

El spunea ca a venit pentru cei ce au nevoie de doctor, pentru cei ce au nevoie de ajutor. Sa fim insa seriosi, cine nu are nevoie de ajutor? Toti oamenii au nevoie, doar ca unii nu stiu, altii nu accepta, si foarte putini recunosc nevoia lor dupa ajutor si il accepta.

Trebuie sa respectam un om si care si-a pierdut respectul de sine. Astfel as putea numi un emo, o persoana care si-a pierdut respectul de sine. De ce? Pt. ca o persoana optimista, care crede ca poate face un lucru bun in viata asta nu si-ar pierde timpul plangandu-si de mila, oricat de grea ar fi situatia in care se afla. Iar despre cei care doar mimeaza un emo pt. a iesi in evidenta am acelasi verdict. Numai o persoana care si-a pierdut respectul de sine ar umbla cu freza si hainele alea printre oameni ca sa atraga atentia.

[...]

Autor: Delia Croitor

Clujul secolului XXI , o seara de vineri impanzita de multa lume, in special de tineri ce ieseau din cinematograful Republica dupa ce au vizionat filmul "Cronicile din Narnia". Parculetul din piata Mihai Viteazul a fost transformat spontan in scena unui teatru in aer liber datorita unui ciorchine de tineri zglobii, care, impinsi de fiorii, verva tineretii, au inceput inconstient sa-si joace rolul.

Prietenia si ceva mai mult de atat parea sa-i lege, sa-i armonizeze. Dupa o saptamana de ”stresiune”, in care fiecare a fost fie pe val- plutind sau sub val-supravietuind, a urmat eliberarea sub diferite scenete, acte ale tensiunii adunate de-a lungul zilelor: poze caraghioase, replici haioase, strambaturi chinuite, ras jovial si zgomotos, plimbare nocturna pe strazile, prin parcurile Clujului, intr-un decor cu luna plina, luminoasa si voluminoasa, un vant caldut ce-i insoteste, voie buna, tinerete, armonie, bucurie si prietenie!

[...]

Autor: David Adamescu

De cate ori mergem la cumparaturi auzim aceeasi stereotipa intrebare: "facturez pe persoana fizica sau juridica?".

Destinatarul intrebarii este, oricat de bizar ar parea, persoana umana.

Conform sistemului juridic, persoana este doar un subiect al obligatiilor civile, din perspectiva economiei politice, persoana este definita succint ca forta de munca sau ca subiect al schimbului economic, iar pur stiintific, persoana este un rezultat al evolutiei biologice, de care natura s-ar putea lipsi la un moment dat, ca de ceva ce nu mai corespunde conditiilor de viata. si totusi, de cate ori vin la serviciu, unde sunt angajat ca persoana fizica si socializez cu domnul G., de la o discutie pur profesionala, trec usor la o convorbire deloc practica, insa deosebit de placuta, ca de la om la om. Deja simt, vorba lui Nichita Stanescu, “ca vorbim, ca ne spunem cuvinte”, ceea ce e mai mult decat o simpla comunicare.

[...]

Autor: Lavinia Moiceanu

S-au dat mai multe date la care ar trebui sa vina sfarsitul lumii. Daca citim Biblia, vedem ca acest lucru a fost profetit demult. Biblia spune ca nimeni, in afara de Dumnezeu, nu stie ziua in care El va opri cursul acestei lumi. Oamenii de stiinta se pronunta in legatura cu un subiect pe care si- ar dori sa il controleze, dar nu il controleaza. Stiinta a atins niste performante si s-au inventat si realizat lucruri pe care nu le-am fi putut vedea sau imagina acum 10 ani, sa zicem.

Dar inca sunt spatii goale in cunostinta despre acest univers, inca avem multe lacune, oamenii de stiinta inca se confrunta cu mistere, care le afecteaza statutul de savanti pentru ca nu le pot explica. Tocmai acestea sunt motivele pentru care se lanseaza teorii de genul celei a sfarsitului lumii. Adevaratele " gauri negre" sunt cele din cunoasterea noastra despre univers, pe care trebuie sa ni le asumam.

Autor: Neena

Citind recent "Idiotul" lui Dostoievski m-a surprins cat de actuala e analiza oamenilor mediocri, a celor care "nu se disting cu nimic, niciodata." Cautam de multe ori sa dam un sens spectaculos vietii si uitam ca intai de toate ni se cere sa fim oameni. Am fost creati in asemanare cu Dumnezeu si vedem la El extravaganta, bucuria de a risipi, de a da "din belsug, mai mult decat s-ar cuveni, boiereste."[N.S.]

Eu m-am multumit sa raspund cu masura.

[...]

Autor: Dox

Nu stiu ce si cate ati auzit despre experimentul de la Geneva, dar eu in ultimele zile am fost, sau mai binezis m-am lasat bombardat de o gramada de informatii. Cum nu inteleg prea multe din tot acest flux de informatii stiintifice nu pot sa-mi fac o parere pertinenta. Cautand pe youtube dupa LHC am gasit si video-ul de mai sus care a adus in toata povestea o perspectiva noua.

Nu pot sa zic ca e pentru prima data cand aud despre nephilimi sau despre alte lucruri despre care se vorbeste in video-ul de mai sus, dar pot sa spun ca este pentru prima data cand aud versiunea asta.

Voi ce spuneti?