Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Parc
- Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [12.06.08 11:41]
- Cuvinte reci de pe buze uscate [23.01.08 23:15]
- Solutii IT [17.08.07 13:08]
- Functia ambigua a televiziunii [12.08.07 12:39]
- Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]
Downtown
- cum se simte sufletul tau astazi? [09.07.08 01:36]
- jocul cuvintelor [09.07.08 01:35]
- De cate ori??? [09.07.08 01:33]
- Sunt un... / Sunt o... [09.07.08 01:23]
- 10 lucruri care .... [09.07.08 01:13]
18 iunie 2007Friday, 28.09.07
Autor: Cecille
...a fost ziua, in care toate visele, sperantele si planurile de viitor mi-au fost ruinate!
ai fost vreodata indragostit/a cu-adevarat? te-a parasit vreodata prietena / prietenul si-atunci ti s-a parut, ca iti fuge pamantul de sub picioare si ca totul se invarte in jurul tau si-ti pierzi tot echilibrul? dar... te-a parasit cumva sotia / sotul? ei, bine, pe mine da! si pot sa-ti spun, ca ceea ce-am descris mai sus, este doar o frantura din tot, ce-am simtit din acea zi si pana azi.
a inceput totul asa de frumos... imi aduc asa de bine aminte de toate detaliile de la inceput, de parca ar fi fost ieri. eram asa de fericiti amandoi... asa de indragostiti... da, ma simteam si eram cu adevarat iubita, un sentiment extraordinar, care te face sa razi, sa dansezi, sa imbratisezi lumea toata... apoi a urmat cererea in casatorie: doar lumanari in jur, cantecul nostru in surdina si inelul stralucitor in mana lui, vocea lui ferma: "vrei sa fii sotia mea?" la scurt timp sarbatoream nunta, ziua cea mult asteptata, urmata de luna de miere, iar apoi de zile, saptamani si luni pline de surprizele (placute sau uneori mai putin placute) inceputului unei vieti in doi! din pacate n-a tinut mult.. doar la 10 luni de la nunta a urmat primul examen, la care sotul meu a cazut. nu, nu e vorba de adulter, ci de moartea celui mai bun prieten al lui. urmarile au fost: departarea de Dumnezeu, de biserica si incetul cu incetul de mine... urmatoarele 10 luni au fost luni de lupta, disperare, rugaciune si speranta, ca totul va fi din nou bine... pana pe 18 iunie, cand sotul meu, iubirea vietii mele, mi-a zis, ca el renunta la lupta pentru casatoria noastra... el vrea divortul! daca crezi, ca n-am facut tot, ce-am stiut eu mai bine, sa-l fac, sa se razgandeasca, te inseli amarnic!
[...]
au trecut mai bine de trei luni de-atunci... el este primul meu gand dimineata, gandul permanent in timp ce lucrez, mananc, conduc masina si ultimul gand inainte s-adorm. interesant este ca toate momentele urate din relatia noastra sunt in ceata si momentele frumoase predomina in gandurile mele. dar apoi imi revine iar in minte acea propozitie din partea lui: eu nu te mai iubesc! saptamana viitoare urmeaza, ca un judecator sa ne dea o hartie, in care va scrie, ca suntem divortati. a trecut totul ca un vis, ca si cum n-ar fi fost niciodata. au ramas doar amintirile.
"why do all good things come to the end?" cum a putut renunta, sa ma iubeasca? cum a putut uita juramantul din Rut, care ni l-am dat pe rand unul altuia in biserica, in timp ce ne puteam verighetele:
"Incotro vei merge tu, voi merge si eu, unde vei locui tu, voi locui si eu; poporul tau va fi poporul meu si Dumnezeul tau va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri si eu si voi fi ingropata acolo. Faca-mi Domnul, ce o vrea, dar nimic nu ma va desparti de tine decat moartea!"
raspunsul la aceste intrebari, la aceasta indiferenta este tot din Biblie: in zilele din urma oamenii vor fi lipsiti chiar si de dragoste fireasca!
v-am relatat povestea mea, nu pentru ca sa ma plang. pentru ca am la cine sa ma plang: familia mea, prietenii mei, chiar si colegi si straini ma incurajeaza si imi acorda suport si ajutor. de fapt sincera sa fiu, nu mai pot s-aud fraze ca: "Dumnezeu stie, de ce e asa"; "ramai langa Dumnezeu si roaga-te, sa vezi, care e planul Lui pentru tine"; "Dumnezeu te iubeste"; nu ma-ntelegeti gresit; apreciez toate incurajarile si le sunt la toti recunoscatoare, dar le-am auzit mereu si mereu din iunie incoace! dar am scris aceste lucruri, pentru ca in ultimul timp vad tot mai multe articole crestine despre divort. si pentru ca stiu, cat de judecati sunt cei divortati din biserici. mai ales in bisericile noastre protestante. ramai pentru totdeauna cu acea stampila pe frunte: "divortat = pierdut, nepocait etc." vreau, sa stii, ca niciodata nu mi-as fi inchipuit, ca mie mi se va intampla asa ceva. am avut acelasi entuziasm, aceleasi dorinte si vise la o familie crestina fericita ca si tine. haideti, sa ne rugam mai mult pentru familie! se predica asa de mult, ca familia este cea mai indragita tinta a diavolului!
am scris un comment la articolul despre iertare, in care ziceam, ca cel mai greu de iertat, sunt propriile greseli! vorbeam din experienta proprie: gandurile la greselile facute de mine si la tot, ce-as fi putut face mai bine, unde as fi putut reactiona cu mai multa intelepciune in casnicia mea imi macina gandul, inima... ma distrug launtric! din pacate toate incercarile mele, de a mai primi o sansa din partea sotului meu, pentru a face totul mai bine ca pana acum, au esuat!
la incheiere, ca o incurajare pentru toti cei, care trec prin incercari si ispite, as vrea, sa scriu versurile unui cantec vechi, care se canta la noi in biserici si care ma incurajeaza in fiecare zi:
" mereu-nainte si vom invinge;
mereu-nainte si vom afla;
te-ncurajeaza, mergi in lumina;
vom intelege, de ce-i asa! "
...a fost ziua, in care toate visele, sperantele si planurile de viitor mi-au fost ruinate!
ai fost vreodata indragostit/a cu-adevarat? te-a parasit vreodata prietena / prietenul si-atunci ti s-a parut, ca iti fuge pamantul de sub picioare si ca totul se invarte in jurul tau si-ti pierzi tot echilibrul? dar... te-a parasit cumva sotia / sotul? ei, bine, pe mine da! si pot sa-ti spun, ca ceea ce-am descris mai sus, este doar o frantura din tot, ce-am simtit din acea zi si pana azi.
a inceput totul asa de frumos... imi aduc asa de bine aminte de toate detaliile de la inceput, de parca ar fi fost ieri. eram asa de fericiti amandoi... asa de indragostiti... da, ma simteam si eram cu adevarat iubita, un sentiment extraordinar, care te face sa razi, sa dansezi, sa imbratisezi lumea toata... apoi a urmat cererea in casatorie: doar lumanari in jur, cantecul nostru in surdina si inelul stralucitor in mana lui, vocea lui ferma: "vrei sa fii sotia mea?" la scurt timp sarbatoream nunta, ziua cea mult asteptata, urmata de luna de miere, iar apoi de zile, saptamani si luni pline de surprizele (placute sau uneori mai putin placute) inceputului unei vieti in doi! din pacate n-a tinut mult.. doar la 10 luni de la nunta a urmat primul examen, la care sotul meu a cazut. nu, nu e vorba de adulter, ci de moartea celui mai bun prieten al lui. urmarile au fost: departarea de Dumnezeu, de biserica si incetul cu incetul de mine... urmatoarele 10 luni au fost luni de lupta, disperare, rugaciune si speranta, ca totul va fi din nou bine... pana pe 18 iunie, cand sotul meu, iubirea vietii mele, mi-a zis, ca el renunta la lupta pentru casatoria noastra... el vrea divortul! daca crezi, ca n-am facut tot, ce-am stiut eu mai bine, sa-l fac, sa se razgandeasca, te inseli amarnic!
[...]
au trecut mai bine de trei luni de-atunci... el este primul meu gand dimineata, gandul permanent in timp ce lucrez, mananc, conduc masina si ultimul gand inainte s-adorm. interesant este ca toate momentele urate din relatia noastra sunt in ceata si momentele frumoase predomina in gandurile mele. dar apoi imi revine iar in minte acea propozitie din partea lui: eu nu te mai iubesc! saptamana viitoare urmeaza, ca un judecator sa ne dea o hartie, in care va scrie, ca suntem divortati. a trecut totul ca un vis, ca si cum n-ar fi fost niciodata. au ramas doar amintirile.
"why do all good things come to the end?" cum a putut renunta, sa ma iubeasca? cum a putut uita juramantul din Rut, care ni l-am dat pe rand unul altuia in biserica, in timp ce ne puteam verighetele:
"Incotro vei merge tu, voi merge si eu, unde vei locui tu, voi locui si eu; poporul tau va fi poporul meu si Dumnezeul tau va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri si eu si voi fi ingropata acolo. Faca-mi Domnul, ce o vrea, dar nimic nu ma va desparti de tine decat moartea!"
raspunsul la aceste intrebari, la aceasta indiferenta este tot din Biblie: in zilele din urma oamenii vor fi lipsiti chiar si de dragoste fireasca!
v-am relatat povestea mea, nu pentru ca sa ma plang. pentru ca am la cine sa ma plang: familia mea, prietenii mei, chiar si colegi si straini ma incurajeaza si imi acorda suport si ajutor. de fapt sincera sa fiu, nu mai pot s-aud fraze ca: "Dumnezeu stie, de ce e asa"; "ramai langa Dumnezeu si roaga-te, sa vezi, care e planul Lui pentru tine"; "Dumnezeu te iubeste"; nu ma-ntelegeti gresit; apreciez toate incurajarile si le sunt la toti recunoscatoare, dar le-am auzit mereu si mereu din iunie incoace! dar am scris aceste lucruri, pentru ca in ultimul timp vad tot mai multe articole crestine despre divort. si pentru ca stiu, cat de judecati sunt cei divortati din biserici. mai ales in bisericile noastre protestante. ramai pentru totdeauna cu acea stampila pe frunte: "divortat = pierdut, nepocait etc." vreau, sa stii, ca niciodata nu mi-as fi inchipuit, ca mie mi se va intampla asa ceva. am avut acelasi entuziasm, aceleasi dorinte si vise la o familie crestina fericita ca si tine. haideti, sa ne rugam mai mult pentru familie! se predica asa de mult, ca familia este cea mai indragita tinta a diavolului!
am scris un comment la articolul despre iertare, in care ziceam, ca cel mai greu de iertat, sunt propriile greseli! vorbeam din experienta proprie: gandurile la greselile facute de mine si la tot, ce-as fi putut face mai bine, unde as fi putut reactiona cu mai multa intelepciune in casnicia mea imi macina gandul, inima... ma distrug launtric! din pacate toate incercarile mele, de a mai primi o sansa din partea sotului meu, pentru a face totul mai bine ca pana acum, au esuat!
la incheiere, ca o incurajare pentru toti cei, care trec prin incercari si ispite, as vrea, sa scriu versurile unui cantec vechi, care se canta la noi in biserici si care ma incurajeaza in fiecare zi:
" mereu-nainte si vom invinge;
mereu-nainte si vom afla;
te-ncurajeaza, mergi in lumina;
vom intelege, de ce-i asa! "
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
© 2006 aercurat.com | All rights reserved
Domnul sa te binecuvinteze pentru taria de care dai dovada si pentru semnalul de alarma care ni l-ai impartasit.In primul rand vreau sa iti spun ca acei care zic ca un om divortat=pierdut sau cine stie ce alta definitie...ii un ignorant, mai ales daca nu a cautat sa afle detaliile.Spui ca ai incercat tot ce ai putut sa iti tii sotul langa tine, eu zic ca ti-ai facut partea.Stiu ca anumiti oameni or sa zica..."Dar nu suficient"...suntem oameni...cat putem face?
Domnul sa fie cu tine, si sa iti dea tot ce ai nevoie ca sa treci peste asta, si nu ma indoiesc ca odata tu si sotul tau sa fiti iarasi impreuna
raspunde acestui comentariu- acest comentariu a inspirat pe Cecille — #7
Friday, 28.09.07, 10:18:00e aiurea cand treci prin asa ceva... si eu am trecut intr-un fel printr-o faza de asta. dar gandeste-te ca tu esti tanara... poti sa iti refaci viata... sunt femei carora nici macar speranta asta nu le-a mai ramas, si care sunt ingrozite de gandul ca o sa moara singure...
raspunde acestui comentariu Friday, 28.09.07, 12:26:13si eu m-am saturat de toata ipocrizia asta!
e ca si cum in casatoriile crestine nu ar exista probleme, ca si cand viata ar fi doar puf roz. ca si cum toate problemele se incheie in momentul in care in fata lui Dumnezeu 2 oameni isi zic DA: pana la moarte.
stiu ca se poate, pentru ca vad in fiecare zi, de 21 de ani incoace, cupluri care pe zi ce tree se iubesc tot mai mult. dar tata mi-a zis ceva ceva voi pastra adanc. mi-a zis: fata tatii, atunci cand esti gata sa mori, doar atunci sa te mariti. in alte conditii..."it can't work".
asa ca... eu una nu ma grabesc nicaieri.
raspunde acestui comentariu- acest comentariu a inspirat pe Cecille — #8
- acest comentariu a inspirat pe Luci — #14
Friday, 28.09.07, 12:54:05de-acord cu mocanitza
.
raspunde acestui comentariu Friday, 28.09.07, 13:04:10as zice, multe, dar cred ca te-ai gandit la toate, poate ca o fost un om las, poate ca asta o fost picatura peste pahar... poate ca multe.. poate ca...
ti-as zice ca soarele rasare si maine, si o rasarit si azi,dar degeaba.
renaste-te pe tine insati,ca sa moara tot ce-i vechi, parerea mea
raspunde acestui comentariu- acest comentariu a inspirat pe Cecille — #9
Saturday, 29.09.07, 00:16:08Nu-ti este usor acum; Ma rog Domnului sa te faca sa-L simti aproape, sa ti se descopere tot mai mult, sa fie desfatarea Ta, Sotul tau, Iubirea Ta ; si El iti va da tot ce-ti doreste inima;
raspunde acestui comentariucred ca ai luptat din greu pentru casnicia ta; eu zic ca s-ar putea ca de-acum incolo sa vindece Domnul casnicia; ti-as recomanda sa citesti cartea: "created to be his help meet" by Debi Pearl; eu am trecut prin multe si aceasta carte mi-a ajutat foarte mult atunci cand am crezut ca totul e pierdut
- acest comentariu a inspirat pe Cecille — #10
Sunday, 30.09.07, 07:51:28inspirat de jenucos — #1 da... eu zic, ca am facut, tot ce-am stiut mai bine, ca sa-mi salvez casnicia... dar sunt sigura, ca am facut si greseli... poate, ca as fi putut face mai mult. si exact asta este ceea, ce nu-mi da pace, odihna si somn! aceste remuscari... dar vezi tu, eu nu am mai fost niciodata casatorita inainte, nu am mai trait si nu am mai fost asa apropiata de un barbat... deci nu am avut experienta. la fel cum unii parinti se gandesc, daca au gresit in educatia copiilor lor, atunci cand acestia o iau pe cai gresite... nici ei nu au mai fost parinti in o alta viata, ca sa stie cum e si de aceea e posibil ca si ei, sa fi facut o greseala in educatia copiilor. deci eu sunt convinsa, ca am gresit ca sotie de multe ori...
raspunde acestui comentariudar iti multumuesc pentru incurajari!
- acest comentariu a inspirat pe hope — #11
Sunday, 30.09.07, 16:06:05inspirat de o mocanitza — #3 trebuie, sa stii, ca sunt si avantaje, cand esti casatorit, nu doar dezavantaje!
da, timpurile s-au schimbat si in ziua de azi totul este asa de nesigur... eu cred, ca trebuie sa ramanem realisti, dar sa nu devenim pesimisti. sa avem speranta si credinta in Dumnezeu!
raspunde acestui comentariu Sunday, 30.09.07, 16:15:29ps: abia astept, sa-mi spui, cand te-ai indragostit!
inspirat de ruben — #5 da, ai perfecta dreptate, exista momentant foarte multi "poate" in gandurile mele...
raspunde acestui comentariu Sunday, 30.09.07, 16:18:01inspirat de hope — #6 multumesc, hope, din suflet pentru rugaciune si penru recomandarea cartii. o voi cauta!
raspunde acestui comentariu Sunday, 30.09.07, 16:20:28inspirat de Cecille — #7 chiar acum de vre-o doua saptamani m-a sunat o femeie (i-a spus o prietena de a mea sa ma sune); situatia ei este ca a lasat-o de mai multe ori sotul si ea tot asa a facut tot ce a stiut mai bine;
eu, dupa experientele mele i-am dat cateva sfaturi si m-am rugat cu ea;
alaltaieri mi-a dat telefon ca a facut cum i-am spus si din senin sotul ei a sunat-o, s-au intalnit de mai multe ori si acum si ea si el au speranta ca se vor impaca in viitor
Domnului ii place sa intervina atunci cand totul se pare pierdut; Lui ii place dramaticul - nu in sensul ca-i place sa ne vada ca suferim, dar in sensul ca atunci Gloria ii revine numai Lui
aud tot mai mult de cazuri ca al tau si ma doare sufletul; dar stiu ca este speranta - ca si la mine Domnul a facut o minune a minunilor; si voi continua sa ma rog pentru tine
raspunde acestui comentariu Monday, 01.10.07, 01:24:30Cecille, nu iti este de folos sa traiesti cu remuscari - intr-adevar sunt distrugatoare si nu au nici un rost daca se extind pe termen
lung. Preferabil ar fi sa sa-ti ceri iertare de la cei pe care i-ai ofensat si sa te ierti si tu pe tine insati si sa pornesti din nou la drum cu Domnul.
Stiu un cuplu care tot asa erau in prag de divort. Sotia s-a pocait de greselile ei (pentru ca intr-adevar atunci cand e vorba de divort atat sotia cat si sotul au partea de vina) si a gasit niste oameni care in loc sa o judece au gasit de cuviinta ca ar fi mai bine sa se roage impreuna cu ea pentru sotul ei sa se intoarca inapoi in familie. Acum ei sunt impreuna din nou si relatia lor este proaspata si...altfel - asa cum ar trebui sa
fie.
Din povestea ta reiese faptul ca sotul tau si-a pierdut credinta in Dumnezeu in urma mortii prietenului sau - e foarte greu pentru el acum. Cunosc sentimentul fals ca Dumnezeu te-a tradat si ca nu are grija de cei dragi ai tai si implicit de tine, si atunci orice
promisiune pe care i-ai facut-o nu mai are importanta, pentru ca simti ca nici El nu iti da importanta si ca e timpul sa iti iei viata
in propriile maini... Habar n-am ce simte sotul tau, dar e clar ca are nevoie sa stea de vorba cu cineva in care el are incredere despre ceea ce s-a intamplat. Si are nevoie de bunatatea si harul celorlalti.
Domnul sa va ajute sa fiti din nou impreuna.
raspunde acestui comentariu Monday, 01.10.07, 20:37:29Imi pare rau pentru tine, Cecile. Nu mi-a venit sa cred cand am citit povestea ta!
E cutremurator. Cred ca sotul tau avea si alte probleme mai adanci in inima, nu cred ca doar moartea prietenului i-a putut stinge dragostea pentru tine. N-ai observat nimic la el inainte? ca el poate se instraina de tine fara sa stii?
Poate ii era frica de casatorie de la bun inceput si n-a avut curaj sa-ti spuna?!
a crezut ca poate scapa de aceasta frica si nu a scapat. nu stiu ce sa spun.
Iti inteleg durerea cand auzi fraze de consolare ca Dumnezeu stie ce e bine si altele de genul asta. Nici eu nu suport sa aud astfel de clisee. Stiu cum e in biserici cand e vorba de divort, chiar daca eu n-am fost casatorit si divortat. Predicatorii, pastorii si multi credinciosi se pricep foarte bine sa-ti spuna cat de mult uraste Dumnezeu divortul si nu au nici un pic de compasiune si intelegere. Daca Dumnezeu ar fi ca ei, ar fi foarte aiurea...
In cazul tau, n-a fost vina ta. Nu tu ai vrut sa te desparti, asa ca nimeni nu are voie sa te judece si sa te vada ca pe o persoana "divortata".
Cel mai important e sa vorbesti cu Domnul, numai tu cu El. Nu te lasa influentata de ce iti spunem noi, oamenii. Roaga-te si vezi care-i voia Domnului. Intreaba-L pe Dumnezeu direct, sa-ti dea de inteles 100% daca mai are rost sa il astepti si daca el se va intoarce la tine. Daca Dumnezeu iti vorbeste si stii sigur ca El ti-a vorbit si ti-a spus ca merita sa mai incerci, atunci mai incearca. Daca Domnul iti spune ca nu, ia-o de la inceput.
raspunde acestui comentariu Tuesday, 02.10.07, 16:26:24inspirat de o mocanitza — #3 Din ce spui tu mocanitza, inteleg ca
n-are rost sa ne mai casatorim; n-are rost nici sa mai vrem sa iubim si sa fim iubiti.
Da' atunci avem cea mai grea dilema. Sa nu ne casatorim pentru ca nu iese bine si nu avem sanse sau nu e voia lui Dumnezeu, cum spun unii - si nici sa traim cu cineva de sex opus ca e pacat. Atunci nici cum nu e bine si n-avem nici o cale de iesire.
Asta e o anomalie, sa trebuie sa alegi intre astfel de alternative. O casatorie care nu e dupa voia lui Dumnezeu, traire impreuna fara sa te casatoresti si singuratate.
raspunde acestui comentariu- acest comentariu a inspirat pe anca — #16
Wednesday, 03.10.07, 14:48:46trebuie sa ne amintim ca toate incercarile prelucreaza ceva in inimile noastre si ceea ce vrajmasul intentioneaza spre raul nostru cum i-a facut lui Iov, Domnul intoarce rezultatele spre binele nostru; deci, eu am invatat sa-I dau slava in toate circumstantele, sa iau o atitudine de bucurie si de biruinta chiar cand lucrurile par ca se darama; binenteles ca nu-mi este intotdeauna usor, dar Domnul este cel care prelucreaza aceste lucruri in mine si cu cat le practic mai mult cu atat mai mult vad cum si circumstantele se aliniaza cu voia Domnului; nu as vorbi, daca nu as fi trecut pe unde trece Cecille
raspunde acestui comentariu Wednesday, 03.10.07, 17:26:02Domnul sa-i dea multa rabdare, intelepciune, sa prelucreze in ea o inima vesela si o frumusete launtrica deosebita pe langa frumusetea dinafara; aceste lucruri se dezvolta prin acest proces si Domnul sa intoarca inima sotului ei mai intai la El si apoi la sotia lui
inspirat de Luci — #14 Eu am inteles din ce spune mocanitza ca nu exista o casnicie perfecta - asta nu inseamna ca nu mai trebuie sa se casatoreasca oamenii, dimpotriva! Dar trebuie s-o faca pregatiti fiind sa "moara" adica sa renunte la sine, la pretentia ca celalalt sa il/o faca fericit/a. Mai degraba, cei care se casatoresc trebuie sa intre in caznicie (cum ii spune un mare invatator crestin de la noi din Cluj) cu gandul ca se vor cazni sa faca tot ce le sta in putinta pentru a-l face fericit pe celalalt. Pentru Iisus renuntarea la sine a insemnat crucea sau moartea. In alta ordine de idei, intrebarea care ar putea sa fie pusa unui cuplu care vrea sa se casatoreasca ar fi: Esti gata sa traiesti si daca e cazul, sa mori pentru el/ea? Si chiar daca raspunsul este da, cei doi vor descoperi pe parcurs ca desi au avut intentii bune la inceput, dezamagirile, uneori, se tin lant si materializarea intentiilor sunt un ideal pentru care trebuie sa se lupte in fiecare zi.
raspunde acestui comentariu- acest comentariu a inspirat pe Luci — #18
Wednesday, 03.10.07, 18:08:57"mi-e frica sa iubesc ca sa nu fiu ranit,dar mai frica imi e sa fi trait fara sa fi fost iubit si fara sa fi iubit vreodata".Slava Domnului pt tot harul si dragostea Lui.Tot ce ii putem spune noi Ceciliei este neinsemnat,doar te putem ajuta cu ragaciunile noastre si eu o sa ma rog ca Domnul sa inmoie inima sotului tau.Fie ca Domnul sa iti dea alinare si acest sa fie un moment de apropiere si de dependenta fata de Dumnezeu pentruca in nici un alt loc nu vei gasi alinare,si sunt incredintat ca stii asta.Domnul sa te binecuvinteze si sa te aline.
raspunde acestui comentariu Friday, 05.10.07, 20:18:22inspirat de anca — #16 Ai dreptate, Anca. Stiu ca asta inseamna dragoste adevarata intr-o casatorie, sa te preocupe fericirea persoanei de langa tine. Eu am inteles din ce a spus mocanitza ca "it won't work" si ca ea nu se grabeste pentru ca e prea greu sau aproape imposibil, adica n-are rost sa mai incerci.
raspunde acestui comentariu Wednesday, 17.10.07, 12:44:52