Probabil ca in ultima jumatate de ora mi-a trecut prin cap intreaga pleiada de idei, filozofii, ganduri, crezuri la care am meditat, pe care le-am debitat si la care am aderat de-a lungul vietii mele. Incredibil ce paleta larga am putut acoperi. :) Un adevarat culegator de vise am fost. Mai putin unul nu l-am gasit. Pe-al meu! Si ca urmare, am incercat sa gasesc visul, punand cap la cap marasmul asta de idei si crezuri - nimic nu potriveste cu nimic, oricum le-as combina, ceva lipseste. Nu, nu e vorba de Dumnezeu. Dumnezeu e acolo. Ce lipseste e stiinta de a ajunge la El si de a ramane langa El. Vreau sa ma apropii de El si nu stiu cum.

Imi dau seama ca asta a fost motivul "culegerii continue de vise". Si in acelasi timp, motivul negasirii lui.

[...]

Autor: Lavinia Moiceanu

Miroase a vara, a verde, a cirese coapte si capsuni zemoase, a caldura si ploi calde, miroase a vacanta, concediu, toropeala si bronz. Incerc sa ma strecor la umbra sau sa ma feresc de ploaie si savurez din plin vara asta cu aroma de soare si fructe coapte. Ma furisez afara din casa si incerc sa respir din plin aerul curat de dimineata, sa musc din viata cu pofta, sa-mi continui drumul uitandu-ma in stanga si-n dreapta. "Sa inceapa spectacolul !", imi spun, si inca o zi pornesc pe strazi cu oameni multi batuti de soare, prin piete aromate. Da, miroase a vara, a soare, a verde, a fructe coapte...

Autor: dutzuway

Si noi tinerii sa emigram... Da, stiu, nu te intreba ce poate faca statul pentru tine ci ce poti face tu pentru stat; acestea sunt celebrele vorbe ale lui JF Kennedy si nu de putine ori cineva imi tot replica asta cu privire la lipsa mea de incredere in statul roman.

Pe langa multiplele institutii cu care am avut privilegiul de a interactiona pe parcursul vietii mele, am fost sincer si brutal confruntat cu tristul adevar ce uneori poate sa te maturizeze precoce sau pur si simplu sa eschivezi in a... emigra. In cazul meu solutia acesta a emigrarii imi pare totusi una care nu ar putea vreodata sa suplineasca golul, eventual, creat in urma deciziei mele. Am senzatia ca pot sa reusesc si pe plan economic si aici. Pana la urma la asta se rezuma alegerea mea in situatia aceasta, daca e sa aleg un status material superior (dobandit prin munca si iar munca... nu vreau sa folosesc termenul de sclavie) sau daca, din moment ce latura mea umana non-telurica isi gaseste deja satisfactia in conjunctura vietii actuale.

[...]

Autor: Emma Mocan

In ciuda multitudinii de asemanari, in ciuda multimii de diferente, biserica n-a ramas tocmai neutra teatrului, iar relatia dintre cele doua n-a fost cordiala inca din vremea bizantului. Usor ironic mi se pare faptul ca in acea vreme, biserica s-a gasit intimidata de manifestarile teatrale din pietele si spatiile publice, si deci argumentul principal al contestarii teatrului era cauzat de concurenta. Ironia nu se opreste aici, astfel incat in perioada Evului Mediu existau drame liturgice, care aveau rolul de a ilustra slujba bisericeasca. Intra reprezentarea teatrala in contradictie cu vreo porunca? Sa nu minti! Dar este teatrul o minciuna in adevaratul sens al cuvantului? Incearca el sa modifice adevarul, sau sa-l submineze? Sau poate Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele de sub pamant! Sa intoarca Dumnezeu, Creatorul, spatele tuturor artelor?

[...]

Autor: Dox

"Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin mine"... Am auzit de atatea ori citatul asta din Biblie spus de Iisus incat mi s-au tocit se pare simturile si nu mai reactionez la el. Ca Iisus e calea catre Dumnezeu e destul de simplu de acceptat. Ca Iisus e viata, e atat de logic si de "normal" incat iar nu argumentam nimic la asta. In ce priveste adevarul, cuvantul asta e prins cumva intre cele doua si trece cumva neobservat.

Ne rugam pentru treziri religioase, ne rugam pentru schimbarea celor dragi, ne rugam pentru victoria noastra impotriva ispitelor din viata dar uitam sa traim in adevar. Suna dur? Daca nu suna destul de dur inseamna ca ai o problema. Nu vreau sa te judec, doar sa te trezesesc. Si sa nu crezi ca am o parere mai buna despre mine! Nu vin de pe o pozitie de superioritate ci de egalitate - sunt in aceeasi oala.

Este asa o ceata si valorile morle au devenit atat de vagi incat minciuna este in elementul ei in viata noastra de zi cu zi. De la banalele "minciunele" de genul: "spune-i ca nu-s acasa", "mi-am uitat temele acasa", "stiti, eu vreau sa va ajut dar vai, mi-am uitat banii acasa"... pana la minciuni mai "serioase" - suntem parca tesuti in minciuna. Minti tu, esti mintit la randul tau de o gramada de oameni si uitam ca Dumnezeu nu vrea sa aiba de-a face cu mincinosii. Oh, vei spune, minciuna este un concept atat de relativ... Oare chiar este relativ?

[...]

Autor: Lavinia Moiceanu

Societatea noastra are la baza dependenta dintre oameni. Oricat de independenti ne-am considera, in micile sau marile noastre nevoi avem nevoie de cei din jurul nostru. Oricand incercam sa ne rupem de ei, rupem de fapt, relatia frumoasa pe care Dumnezeu a creat-o intre oameni, un lant viu atat de util si divin.

Sta in puterea fiecaruia dintre noi sa ne legam de oameni fara teama sau resentimente. Cred ca Dumnezeu a facut lumea asa ca sa putem vedea in modelul asta o infima parte a felului in care traieste Sfanta Treime- fiecare parte a ei e dependenta de celelalte doua. Un alt motiv pentru crearea societatii in felul asta e si acela de a permite fiecaruia dintre noi sa-si gaseasca locul intre oameni, facand ce-i place, urmandu-si visul, facand parte din lantul Lui.

Autor: Emma Mocan

Imi place sa merg la teatru si imi place sa merg la biserica! Si mi-e greu sa inteleg de ce s-ar exclude cele doua.

Aud din diverse directii afirmatii si acuzatii la adresa bisericii, cum ca ar fi devenit, generic, un teatru. Sau, intr-un cuvant ceva mai cuprinzator: spectacol. Avem scena, avem public si avem ritual. Sigur, pentru cine crede ca teatrul este o repetare reflexa de replici si gesturi golite de sens si semnificatie, asocierea este oarecum plauzibila. N-am avut niciodata curajul sa intreb care, in mod specific, este relatia dintre teatru si biserica, daca cele doua sunt in viziunea unora atat de asemanatoare. Nu sunt experta nici un ale bisericii, nici in ale teatrului, dar am aruncat o privire asupra relatiei dintre ele.

[...]

Autor: Lavinia Moiceanu

"Cea mai buna cale de a-ti indeplini visele este sa te trezesti."
Paul Ambroise Valery

Am auzit o data pe cineva spunand ca daca nu ai un vis pentru care sa mori, nu merita sa traiesti. Asta m-a facut sa ma gandesc pe moment la Martin Luther King si la discursul lui faimos despre visul pe care il avea in legatura cu societatea americana. Sunt multi azi care si-au vazut visul cu ochii, si au trait cat se poate de real si dur poate, sacrificiile care i-au ajutat sa-si implineasca visul. Cred ca societatea pe care o avem azi este, daca nu in totalitate, in marea ei parte sigur, realizata pe baza viselor celor ce au vrut-o mai buna. Am gasit citatul pe care l-am ales ca motto si m-am gandit ca mesajul e cat se poate de real. Nu ai cum sa iti realizezi un vis daca nu te trezesti si nu vezi locul unde e nevoie de tine sau de visul tau.

Autor: Emma Mocan

Imi place sa merg la biserica!

Imi place sa aud o cantare veche ale carei cuvinte profunde ma induioseaza sau o piesa noua a carei melodie ma emotioneaza. Imi place sa privesc oamenii care calca pragul bisericii si sa ma gandesc la cei care refuza sa umple cu prezenta lor spatiul in care ne apropiem de Divin. Imi place sa aud poezii simple, si nu pot sa nu ma gandesc la cat de tare complic prin rationamentele mele planul atat de cinstit al lui Dumnezeu cu privire la mantuirea omului. Imi place sa ma pierd in multimea de chipuri si sa ma gandesc la ziua mea, la sapatamana mea, la viata mea. Ma fascineaza lucrurile noi pe care le invat, tot asa cum ma bucura cele vechi de care imi este adus aminte. Incerc sa aplic la propria-mi persoana tot ce aud. Si incerc, astfel, sa devin un om mai bun, prin apropierea de Dumnezeu. La biserica gasesc liniste; gasesc pace, acea pace si mangaiere care intrece orice ratiune.

[...]

Autor: Andreutza

Ma uit pe geam si vad furtuna... parca urla cerul spre noi. Copacii ii arata pumnii in zvarcolirea lor, tarana zbiara inapoi in timp ce inghite saliva furtunii. Dar e pace aici. Si parca aud tacerea lunii din spatele norilor, soapta stelelor de zambet, sfanta Ta Pace o aud, si o dragoste ce inghite(furtuna).

Dumnezeule, vreau sa fii in mine, indiferent de ce e langa mine. Orice ploaie va curge pe pielea mea, as vrea ca Tu sa imi patrunzi sufletul, sa-l aperi de picuri.

Oricine Ne va arata pumnul, Noi(eu si El) sa inghitim in dragoste si sa iubim.

Nu, Dumnezeule, nu vreau sa fie doar literele unei seri... Tata, imi cer binecuvantarea pentru viata mea acum! Intelepteste-ma, Doamne... Te rog! Te implor!

Inunda-Te in luptele mele, fiind Scopul lor si Refugiul lor, Motivul si Taria, Scaparea si Pacea lor, Intelepciunea de a ma lasa ajutata sa urc sus, pe stinca.