Uite ca asa pe nesimtite am ajuns si eu la venerabila varsta de 29 de ani. Nici nu stiu cum a trecut timpul. Imi aduc aminte de poznele din copilarie, de tampeniile din liceu, de stupizeniile din facultate... :) Imi aduc aminte insa si de momente frumoase cu oameni frumosi si sunt uimit de modul in care Dumnezeu m-a inconjurat cu oameni extraordinari. Nu sunt in cea mai fericita conjunctura din viata mea, am avut si zile mai bune, insa am avut si zile mai proaste. Cineva m-a intrebat zilele astea ce as fi ales daca mi s-ar fi oferit ocazia ca la nastere sa fi putut alege intre a ma naste si a ramane in nefiinta. I-am raspuns imediat ca as fi ales sa traiesc. Sunt multumitor ca exist - este o experienta intr-adevar unica, si cand ma uit la mine ma mir de cata creativitate a dat Dumnezeu dovada cand m-a conceput in pantecele mamei mele. :) Modest, nu? :) Am o pofta nebuna de viata, chiar daca am devenit mai apatic in ultima vreme. Ador aglomeratia, agitatia, activitatile si simt ca anii care au trecut n-au luat nimic din avantul tineresc, dimpotriva, l-au echilibrat cu intelepciune. (sper :) )Gandurile mele se indreapta acum spre Dumnezeu, care ma avea in planul lui inca inainte de a exista ceva vizibil din lumea asta. Ii multumesc pentru asta. Imi doresc mult, mult de tot, poate cel mai mult, sa ajung odata in prezenta lui. In lumea noua si extraordinara pe care o are pregatita pentru copii lui. Copiii lui Illuvar. Dumnezeul dumnezeilor, imparatul Cerului si al Pamantului. E o onoare si un har sa mi se spuna Copil al lui Illuvar. Si cum pot sa privesc la viata mea decat ca la o calatorie inspre o tara reala, dincolo de orice inchipuire si pentru care merita sa dai ORICE ca sa ajungi acolo!

A fost ziua mea. O zi deosebita. E aniversarea zilei in care planul lui Dumnezeu cu privire la mine a inceput sa prinda viata. E ziua in care Creatorul a spus: "Sa fie Radu." Si a fost. :)