Parc

1. Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [12.06.08 11:41]
2. Cuvinte reci de pe buze uscate [23.01.08 23:15]
3. Solutii IT [17.08.07 13:08]
4. Functia ambigua a televiziunii [12.08.07 12:39]
5. Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]

Downtown

1. cum se simte sufletul tau astazi? [09.07.08 01:36]
2. jocul cuvintelor [09.07.08 01:35]
3. De cate ori??? [09.07.08 01:33]
4. Sunt un... / Sunt o... [09.07.08 01:23]
5. 10 lucruri care .... [09.07.08 01:13]

Partners

1. Scapa de pornografie
2. TanarCrestin.ro
3. Trupa Identic
4. blogcms.com
5. clcromania.ro
6. kerigma.ro
7. misiune.ro
8. nouasperanta.org

Comments:

1. [1] from: lory
   

   Eu cred ca ai mare dreptate, de obicei ne place sa daruim iertarea fara a ne confrunta direct cu cel care ne-a gresit, ne place pentru ca ne aparem noua insine intr-o lumina favorabila...cat de buni si marinimosi suntem noi...Dar exact cum spuneai, noi trebuie sa punem lucrurile in ordine si pe orizontala, clarificand ceea ce ramasese ca o piatra pe suflet. De obicei ne ascundem in spatele zicalei ca "iertam, dar nu uitam", ceea ce dupa mine este de fapt o iertare incompleta -cu jumatate de inima. . De aceea lucrurile care au "durut" trebuie sa fie lamurite. Iar clarificarea lor, cred ca ar face ca pe viitor ranile sa fie mai putine.Dumnezeu vrea ca iertarea sa fie completa, asa cum El ne-a iertat pe noi si a sters cu desavarsire faradelegile noastre.
   "Oamenii vor uita ce le-ai spus, dar intotdeauna isi vor aminti cum i-ai facut sa se simta !" Haideti sa iertam si sa facem pace cu cel ce ne-a gresit,cu dragoste si cu duhul blandetii.

   raspunde acestui comentariu Friday, 19.05.06, 12:10:23
2. [2] from: laspin
   

   that's just what i was going to say, lory

   raspunde acestui comentariu Friday, 19.05.06, 14:34:14
3. [3] from: Blue
   

   Eu cred ca fiecare situatie este unica si impune sau nu o confruntare!
   Cred ca este important sa spui atunci cind esti ranit, sa atentionezi pe cel care te-a facut sa suferi prin a-i explica starea ce ti-a pricinuit-o insa nu cred ca trebuie sa ajungeti neaparat la un numitor comun ca sa puteti convietui mai departe...
   Adica, spune ce te doare insa nu astepta ca cel ce te-a ranit sa iti curete ranile si sa te ajute. Il va ajuta pe el ca pe viitor sa nu mai dea cu bota in balta insa sincer nu cred ca trebuie sa ne asteptam ca acea durere pricinuita sa dispara ca "luata cu mina".
   Nu stiu... asa cred eu, asa simt acum.

   
   PS: Laspin, citeste cartea lui R.T. Kendall "Total Forgiveness Experience" poate o sa te ajute...

   raspunde acestui comentariu Saturday, 20.05.06, 15:10:50
4. [4] from: laspin
   

   blue, nush cat m-ai inteles
   ziceam ca confruntarea trebuie facuta, si am detaliat motivele pentru care eu cred asta; trebuie facuta indiferent de cat de tare te-a sau nu te-a afectat pe tine, tocmai din pricina acelui rau/pacat care nu trebuie trecut cu vederea/acoperit (cum pretindem multi ca facem)pana nu-i rezolvat (asumat si pe orizontala si pe verticala)... dar nu vreau sa repet ce am scris deja.

   p.s. sa-mi faci un rezumat in 3 fraza despre ce crede respectivul autor referitor la topicul nostru, mi-ar fi de mare bine - n-am timp

   raspunde acestui comentariu Sunday, 21.05.06, 20:48:42
5. [5] from: rebecca

   Laspin, noi am mai discutat pe tema iertari si tin minte k atunci am dezbatut putintel problema asta. Totusi eu nu prea sunt de acord cu tine. Intr-o oarecare masura ai dreptate in ceea ce priveste confruntarea.Exista posibilitatea sa il indrepti pe cel de langa tine prin asta. Dar eu cred k este si riscul sa il indepartezi. Sincer, de cele mai multe ori in viata am ales sa iert, fara sa ajung la confruntare. Biblia spune sa iertam pe semenii nostri cum ne-a iertat si El. Cred k versetul legat de confruntare...care l-ai amintit la inceptul articolului este adaptabil mai ales in situatiile in care persoana respectiva a produs o suparare mare bisericii sau familiei si este necesar sa fie indreptat.Nu cred k e valabil pt situatiile mai mici care se intampla in vietile noastre. Pt k un om poate gresi celuilalt si printr-un lucru marunt...nu stiu cat am reusit sa ma fac inteleasa, dar eu asta simt...oricum, iti respect opinia, doar k am vrut sa mi-o dezvalui si pe a mea...be blessed....Rebecca

   raspunde acestui comentariu
   1. acest comentariu a inspirat pe laspin — #11
   Sunday, 21.05.06, 21:00:12
6. [6] from: Blue
   

   Laspin,
   am inteles exact ce ai spus insa probabil nu sunt de acord cu termenul CONFRUNTARE!
   Cartea ti-o imprumut pt ca merita citita! E un "ghid" care are menirea de a ne ghida in "procesul" de iertare...
   

   raspunde acestui comentariu Sunday, 21.05.06, 23:13:18
7. [7] from: hope

   Dupa cate vad eu, generatia noastra are probleme de a face sau primi o mustrare, poate ca si din cauza ca pentru cei mai multi din noi, procesul de a mustra sau a primi o mustrare a fost observat la parintii nostrii sau la altii care au cam facut-o in mod gresit: de exemplu eu am vazut multe confruntari de cearta, mustrari in public, mustrari cu duh de cearta, mustrari cu duh de mandrie, mustrari sub forma de sarcasm (se spune ca sarcasmul este limbajul diavolului) etc....
   astfel de mustrari au dus la cearta si la desbinare si fratii nu se mai puteau vedea unii pe altii;
   este nevoie de o revolutie in acest domeniu; trebuie sa devenim in primul rand inofensabili (you can only be ofended if you receive the ofense); trebuie sa fim deschisi la mustrare ca ceva bun si constructiv; in proverbe Solomon indica ca un intelept primeste mustrarea dar nebunul se supara; si trebuie sa invatam cum sa facem o mustrare cu duhul blandetei, cu dragoste, cu umilinta, etc.... astfel de a ne relata unii la altii ne apropie mai mult;
   primul nostru instinct este de a fugi, a ne distanta, a ne retrage; este interesant ca Domnul ne invata cum sa ne iubim unii pe altii chiar prin faptul ca ne da frati si surori care sant mai greu de iubit ca sa putem exersa ce invatam din scripturi;
   eu daca joc tenis de exemplu, imi place sa joc cu cineva care ma "challenge", altfel ma plictisesc; cred ca e la fel cu relatiile noastre, trebuie sa ne antrenam, sa ne angajam unii cu altii constructiv

   raspunde acestui comentariu Monday, 22.05.06, 00:42:43
8. [8] from: laspin
   

   blue, mie mi-e chiar sila uneori de cuvantul si de lucrul asta! dar ce-i de facut atunci cand un lucru bun, vital, pocuncit chiar de Fiul lui Dumnezeu, ani de zile il tranformam in arma diavolului, un instrument prin care sa tragem unii in altii? asta-i soarta lucrurilor bune pervertite de oameni: le dam cu piciorul, ni se face pielea ca de gaina numai cand le spunem pe nume, in loc sa ne caim de felul gresit in care ne-am raportat la ele, sa le redefinim si sa le aplicam la locul si rostul lor.
   confruntarea nu are de-a face cu tatal tau transformat in tartor acasa cand gresesti, sau cu un pastor ori fratele si prietenul tau "cel mai bun" care e in stare sa iasa si sa vuiasca in tot orasul ca ai pacatuit, sau sa convoace comitetul la aruncat cu pietre, ori cu patronul tau pocait care tipa la tine de-ti sar capacele daca numai si-un milimetru te abati de la regulament - prin astia toti nu circula sange crestin, ci duhurile dracilor;
   confruntarea de care vorbea Isus are de-a face cu oamenii aia care simt cu Inima lui Dumnezeu care se face cat un purice cand noi pacatuim; si El desi-i infinit mai bun decat noi toti, nu poate trece cu vederea, nu se poate face ca ploua cum ca "oh, nu! n-a fost nimik, n-a vazut nimeni ca te-ai manjit!", pentru ca e prins in "menghina" asta a alegerii tale dintre El si Vrajmasul Lui, si ORICE pacat e o alegere a Vrajmasului; de aia trebuie sa ti le puna in fata pe TOATE, de aia ai Duhul Sfant/"constiinta" care in cazul in care nu ai probleme cu impietrirea si e bine activat, te mustra si atunci cand spui o minciuna, nu doar cand curvesti...

   raspunde acestui comentariu Monday, 22.05.06, 19:45:40
9. [9] from: laspin
   

   confruntarea la care eu cred ca ne cheama Biblia, are de-a face cu acel tata model care nu-i sado-masochist sa foloseasca nuiaua de placere sau deraiat psihic sa-i ranjeasca in ochi propriului copil in timp ce-l vede vaicarindu-se sub loviturile lui; ci o face din intelepciune si cu dragoste, ca sa nu creasca stramb si sa-si planga in pumni mai tarziu.
   pe acest Dumnezeu trebuie sa-l reprezinte oamenii, mai ales "urmasii lui Cristos",in relatiile dintre ei, atunci cand Tatal nostru nu mai are acces direct la noi ca sa ne disciplineze.

   raspunde acestui comentariu Monday, 22.05.06, 19:46:54
10. [10] from: laspin
    

    o singura intrebare, ca nu vreau sa monopolizez: oare cum de faceau proorocii aia in vechime, cand mergeau la conducatorii poporului Israel si le spuneau verde-n fata "cuvantul D-lui"? multi dintre ei au platit cu viata... ce o fi fost de exemplu in mintea lui Natan (parca) sa mearga si sa-i spuna, fara nu stiu ce menajamente si ore de preludiu, aluzia aia si apoi direct si transant: tu esti acela! Nu i-o fi fost frica ca ditai mai imparatu ar putea sa nu se caiasca si sa-l infunde in vreo temnita sau chiar sa-i ia capul? Si cati altii ca el la care D-l Isus le plange de mila cand plange pentru Ierusalim... Sau mai aproape de noi, cati martiri pe timpul crestinismului la care nu le-a fost frica sa se opuna sistemului si sa spuna pacatului pe nume. De ce sa le fie frica? ce aveau de pierdut? Viata? Da nu primeau alta vesnica?
    Ne e frica sa-l reprezentam pe Dzeu, si frica e de la Diavolul... Ne mira lumea de azi care nu-i mai buna (apropo de articolul de la Parc)?

    raspunde acestui comentariu Monday, 22.05.06, 20:06:38
11. [11] from: laspin
    

    inspirat de rebecca — #5

    cu scuzele de rigoare pentru ca ocup cam mult spatiu, e un comment la care as raspunde mai concret:
    "Exista posibilitatea sa il indrepti pe cel de langa tine prin asta. Dar eu cred k este si riscul sa il indepartezi." Evident ca exista, asa cum am exemplificat mai sus, atunci cand confruntarea nu are pic de Duh Sfant in ea; dar daca o faci din dragoste, chiar iti doresti ridicarea celuilalt, atunci nu tu il "indepartezi", ci singur alege! Si nu-i oare omul liber sa aleaga intre a spune da sau nu lui Dzeu, intre pocainta si impietrire? La cati cred ca o sa li se "ceara sangele din mana noastra" pentru ca s-ar fi pocait, dar spre nenorocirea lor ne-am arogat pe nedrept dreptul (pe care nici macar Dumnezeu nu si L-a luat) de a spune in dreptul unui om: se poate sa nu-i fac bine confruntandu-l, asa ca-i dau pace!
    textul din Matei 18, noi l-am rezervat pentru disciplinarea in biserica, si mi se pare prea mare indrazneala sa-l rezervam singuri pentru ocazii speciale si "pacate mari" tocmai pt ca sunt speculatii/adaosuri pe langa Cuvantul scris.
    Si chiar si asa, biserica nu incepe in familie? si fata aia cu care te-ai insurat nu-i asa ca ti-a fost mai intai "sora in Domnul"? atunci de ce ai cautat mai intai sa fie botezata si credincioasa? ca sa nu iei una "din lume"? si daca "fratele" tau cel mai de aproape e ala cu care traiesti si ai copii, atunci merge foarte bine si Matei 18 sau altele cu confruntarea, nu? Si "acolo unde 2 sau 3 se aduna in numele Lui, El e acolo", deci incepe "biserica", nu? Ioi, si in familie te poti aduna zilnic, nu doar o data pe saptamana! Personificam prea mult lucrurile? Nu cred. Cred ca Cuvantul adevarat a ajuns clisee si demagogie tocmai pentru ca predicile nu au corespondent in viata. Avem biserici de indivizi mascati si farisei, nu de "frati si surori".
    Pe de alta parte cultul terorii si al fricii l-am carat in familii si in biserici, poate de la vechiul regim politic: cate familii nu-s nenorocite si sotia "fratelui predicator" a ajuns carpa lui, pentru ca ani la randul i-a "trecut cu vederea" toate, "l-a iertat", a fost "buna" (de aia dupa ce termina de facut copii se pensioneaza pe caz de boala - cu nervii are probleme), ca "femeia trebuie sa taca" si sa fie "supusa", si sa-si "castige barbatul fara cuvant" (ca asa zice apostolul Petru); si in biserica oricum nu poti merge sa spui pt ca "lucrurile se spala in familie" (dar biserica nu-i "familia mare" formata din familia mea si a ta?), sau fratii au incheiat "pact de neagresiune" pentru ca fiecare are bubele lui, si D-l Isus zice "intai sa-ti scoti tu tie barna din ochi, pana sa ajungi la paiul fratelui tau" (de parca n-ar fi de bun simt spiritual sa deduci ca D-l Isus si pe unul si pe altul ii cheama la pocainta, desi nu scrie asta motamo' in textul respectiv)...

    raspunde acestui comentariu Monday, 22.05.06, 21:34:27
12. [12] from: gaghi

    Un lucru este cert: Dumnezeu ne iartă greşelile noastre după cum iertăm şi noi greşelile altora faţă de noi. La nivel intelectual,raţional, ne însuşim acest adevăr.
    Problema e cum aplicăm în practică acest adevăr. Eu am făcut un test simplu. Am încercat să văd ce trăiri am atunci când îmi amintesc de un episod din viaţa mea în care o persoană mi-a greşit, m-a rănit adânc. Am constatat că nu mă mai doare rana, am multă pace, nu mai am palpitaţii, nu mai am strângeri de inimă,nu am resentimente şi sunt foarte degajată atunci când relatez ce s-a întâmplat. Ce înseamnă asta: curat am iertat. Asta nu înseamnă că am uitat. Regret că nu pot, în mod obiectiv, să-i comunic şi persoanei în cauză că am iertat-o În alte cazuri, sufăr, mă doare şi asta înseamnă că nu m-am vindecat, adică n-am iertat. N-am avut curajul să-i spun unei eprsoane că m-a rănit. Dumnezeu ne-a dotat cu această capacitate intelectuală: memoria. Aşa am fost creaţi şi nu putem nega asta.
    Însă, pe plan relaţional,e foarte greu. A-ţi cere iertare sau a dărui iertare este un act de smerenie. Vai, cât de greu e să facem asta face to face! Cât adevăr este în proverbul: cu limba binecuvântăm sau blestemăm.
    Nu sunt de acord cu sancţiunile care se aplică în bisericile noastre. Nu sunt de acord cu confruntarea în faţa bisericii. Nu cred că îl reabilitează pe om, ci dimpotrivă îl pot determina să se depărteze, în continuare, de la drumul cel bun. Şi se uită un lucru: Dumnezeu ne dă a doua şansă. De ce n-am da-o şi noi? Pentru că noi suntem limitaţi, iar Dumnezeu - nu.
    În altă ordine de idei, regula e foarte greu depus în practică atunci când e vorba de o persoană care se află în bordul de conducere al unei biserici, în grupul de laudă şi închinare, cu alte cuvinte...în faţă. E o situaţie foarte delicată. Avem greşita convingere că persoanele menţionate au un statut diferit de-al nostru şi uităm că ei sunt, ca şi noi, copii ai lui Dumnezeu. Beneficiază de acelaşi tratament- principiul egalităţii în faţa legii lui Dumnezeu.
    Oricum ar fi foarte multe de spus...e un subiect vast...delicat.

    raspunde acestui comentariu Tuesday, 23.05.06, 15:12:27
13. [13] from: laspin
    

    gaghi, ideea la tot ce mi-am dat eu cu parerea e in propozitia asta: "Eu cred ca iertarea in sensul de a nu intoarce rau pentru rau, e incompleta daca nu cuprinde si confruntare."

    - deci se subintelege ca trebuie sa ierti, in sesnul sa nu porti pica, sa nu urasti pe cineva pentru raul facut, sa nu te razbuni; pe asta e cladita Vestea Buna a crestinismului: puterea dragostei si-a unei iertari de neconceput facuta cadou oamenilor. dar vezi tu ca nici Hristos nu te iarta, daca nu-ti reconosti greseala; vazand ca nu te trazneste cerul si-ti mai lasa zile poti crede ca Doamne-Doamne nu are nimic cu tine - da asta nu-i decat indelunga rabdare a lui Dzeu, care nu vrea sa te striveasca ca n-are nici un castig din asta. Mantuirea ta personala vine atunci cand iti rezolvi pacatul, pocaindu-te de el. Si e tare interesant ca acelasi model ni-l lasa si noua, ca de ex in discutatul text din Matei 18, pentru rezolvarea pacatului dintre noi.
    nici eu nu sunt de accord cu "sanctiuni" sau "confruntarea in fata bisericii", dar asta-i invatatura nou testamentala (si cred ca apostolul Pavel e cel mai explicit la capitolul asta); e un bine facut comunitatii si chiar respectivului, chiar daca pare absurd.

    raspunde acestui comentariu Wednesday, 24.05.06, 13:22:57
14. [14] from: gaghi

    laspin, vorbeam de relaţionarea omului pe orizontală.
    În ceea ce priveşte sancţiunile care se aplică în unele biserici, cu care nu sunt de acord, cred că aici nu e locul potrivit pentru a face comentarii, pt. că e vorba de impactul asupra unui anumit segment din societate. Nu mai comentez subiectul ăsta...tabu.
    A props de iertare, aseară am urmărit pe TVR I Memorialul durerii care-l avea în centrul atenţei pe Richard Wurmbrand. Ştiţi ce a făcut în mnomentul în care s-a întors în ţară în anul 1990, imediat după revoluţie? S-a dus la mormântul securistului care l-a torturat ani de zile,care l-a băgat în temniţă,şi a pus o floare pe mormântul acestuia. Apoi s-a dus şi la mormintele soţilor Ceauşescu şi a pus o floare pe mormântul lor. Ce suflet nobil...ce om sfânt...

    raspunde acestui comentariu
    1. acest comentariu a inspirat pe laspin — #16
    Wednesday, 24.05.06, 14:04:46
15. [15] from: Tabi

    " A refuza sa ierti poate fi infinit mai rau decat a ucide, deoarece crima este deseori un impuls al unui moment de fierbinteala, in timp ce lipsa de iertare este o alegere deliberata si rece a inimii" ( George Macdonald)
    Esenta iertarii ne este prezentata atat de simplu si de clar la Cel care ne a iertat pe noi.Oare El in infinita Lui bunatate , cand sa coborit sa moara o moarte de talhar pentru mine si pentru tine, nu sa confruntat El cu pacatul nostru? Ne este foarte greu sa ne confruntam cu cel cu care i am gresit, ne este foarte greu sa ne calcam pe orgoliu.Insusi esentza iertarii este pacea si linistea care iti inunda inima cand te duci la cel ce ti a gresit si spui ca l ierti.La toti ni sa intamplat sa gresim altora sau sa ni se greseasca dar daca nu suntem in stare sa ne depasim ura vom nega puterea dragostei si a iertarii.
    Este important sa te confrunti cu cel care iti greseste, dar mai important este sa i vorbesti plin de dragoste, sa incerci sa intelegi ce la determinat sa ti greseasca, altfel cadem in patima urii fatza de omul respectiv si nu fazta de pacatul care la comis.Cei care inteleg iertarea sunt cei care inteleg mila lui Dumnezeu.Una din laturile iertarii este lupta impotriva urii si resentimentului, poti invinge si poti fi invins dar trebuie sa lupti si sa nu lasi niciodata ca ura sa te biruiasca pe deplin.Va veni o zi in care poti numara mai multe victorii decat infrangeri.

    raspunde acestui comentariu Saturday, 27.05.06, 20:36:07
16. [16] from: laspin
    

    inspirat de gaghi — #14
    gaghi,
    eu sunt perfect de acord cu tine referitor la ce ai scris si in ultimul comment! totusi vezi tu ca nici Wurmbrand n-a pierdut nici o ocazie din a critica regimul lui Ceausescu, din a-l dovedi inuman si diavolic; asta a facut in strainatate, a aratat adevarata si ascunsa fata a Romaniei, a spus pacatului pe nume - deci a fost o confruntare inversunata, nu a pozat ca si un mare marinimos pe care nu l-a afectat nicicum cele indurate; si gestul acela de a merge la mormantul lor dovedeste o iertare reala si completa, si faptul ca cu persoanele respective nu avea absolut nimik; cu siguranta s-a rugat mult ptr ele si pentru mantuirea lor; asta inseamna "sa iubesti pacatosul, si sa urasti pacatul"; dar daca nici nu spui pacatului pe nume, treci peste el, "il treci cu vederea", il scoatem afara din ecuatie, ce mai ramane?

    raspunde acestui comentariu
    1. acest comentariu a inspirat pe Tabi — #17
    Saturday, 27.05.06, 22:44:10
17. [17] from: Tabi

    inspirat de laspin — #16 Citeste mai atent comentariul meu, nu am zis ca nu trebuie sa spui pacatului pe nume, sa treci peste el si nici sa l treci cu vederea"Oare El in infinita Lui bunatate , cand sa coborit sa moara o moarte de talhar pentru mine si pentru tine, nu sa confruntat El cu pacatul nostru? " negresit trebuie sa te confrunti cu pacatul altfel nu ti mai ramane decat sa te afunzi mai tare in el.

    raspunde acestui comentariu
    1. acest comentariu a inspirat pe laspin — #18
    Monday, 29.05.06, 10:36:25
18. [18] from: laspin
    

    inspirat de Tabi — #17
    dar eu la gaghi i-am raspuns, ca tu am inteles bine ce ai scris

    raspunde acestui comentariu
    1. acest comentariu a inspirat pe Tabi — #19
    Monday, 29.05.06, 10:40:28
19. [19] from: Tabi

    inspirat de laspin — #18 Oops!Am vazut ca ai folosit aceeasi expresie, imi pare rau...mi sa parut ca te referi la mine.

    raspunde acestui comentariu Monday, 29.05.06, 13:48:36
20. [20] from: mike

    Confruntarea este intr-adevar obligtorie. Daca nu mustri pe cineva care te-a ofensat, acea persoana risca fie sa creada ca nu te-a jignit deloc, fie sa creada ca tolerezi ofensa respectiva. Insa mai grav, asa cum a zis autorul, pierde o oportunitate de a se pocai.

    INSA, cu orice confruntare trebuie si tact si dragoste. Daca vei mustra un frate doar de dragul de a-ti afirma superioritatea morala, atunci ghici ce? Si tu te-ai manjit. Insa daca in spatele mustrarii tale se afla dorinta de a-l corecta pe fratele respectiv si de a evita degradarea relatiei cu el, atunci sansele tale de succes sunt mult mai mari. Cu cat vei fi mai matur in credinta, cu atat vei avea mai mult succes in confruntarile cu fratii tai.
    E un proverb in Biblie care spune ca cel intelept pana la urma convinge pe cel netrebnic. Dragostea autentica, cea care are izvoare divine, este cea mai puternica forta.

    raspunde acestui comentariu
    1. acest comentariu a inspirat pe hope — #22
    Thursday, 01.06.06, 07:22:41
21. [21] from: mike

    Intra-adevar, cand suntem la noi in familie (a se citi biserica), trebuie sa spalam rufele, nu sa le lasam s putrezeasca (altfel o sa imputa toata biserica).

    Pavel este foarte vehement cand le spune corintenilor sa nu se asocieze cu vreo persoana ce se autointituleaza crestin dar care are pacatul ca un mod consistent de viata.

    De asemenea, tot Pavel le spune corintenilor sa il dea afara pe cel care traia in promiscuitate sexuala. Pavel stia ca tolerarea pacatului in casa Domnului duce la degradarea acesteia. Insa observati ca tot el este cel care in a doua epistola ii incurajeaza pe corinteni sa-l reprimeasca pe acel om care facuse niste pacate inexplicabil de murdare chiar si pentru generatia noastra. Ba mai mult, le sugereaza sa nu il proveasca chioras, fiindca oricum fratele respectiv fusese deja indurerat de rusinea pacatului sau.

    Concluzia este similara cu cea din ultimul meu post: Confurntarea trebuie facuta in dragoste si fermitate. Propun ca sa se creeze un articol Iertarea (III).

    raspunde acestui comentariu Thursday, 01.06.06, 07:29:32
22. [22] from: hope

    inspirat de mike — #20 well said

    raspunde acestui comentariu Thursday, 01.06.06, 07:58:43
23. [23] from: laspin
    

    iti lasam tie onoarea asta sa ne servesti cu "Iertarea (III)"
    in Numele Domnului!

    raspunde acestui comentariu Thursday, 01.06.06, 12:50:09