Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Parc
- Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [12.06.08 11:41]
- Cuvinte reci de pe buze uscate [23.01.08 23:15]
- Solutii IT [17.08.07 13:08]
- Functia ambigua a televiziunii [12.08.07 12:39]
- Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]
Downtown
- Chestii faine (poezii sau..orice altceva) share-uite cu altii :) [05.07.08 07:38]
- Dedicatii Muzicale si nu numai [05.07.08 03:09]
- Ce-ai spune daca.... [05.07.08 02:28]
- dorinta corrupta :) [05.07.08 02:27]
- 'zicatori' [05.07.08 02:26]
Acces interzis la Buzunarul lui DumnezeuFriday, 09.06.06
Autor: Norrishor
Te-ai întrebat vreodată cam cât din starea ta de vorbă cu Dumnezeu nu înseamnă decât cerşeală, milă şi iar cerşeală? Ne-am cam obişnuit să-L rezumăm pe Dumnezeu la buzunarul Lui, la mâna Lui, având pretenţia ca de fiecare dată să ne dea, să ne facă, să ne dreagă, nu-i aşa? Cu ce drept, pe ce merite?
Şi probabil că suntem prea preocupaţi de buzunarul Lui Dumnezeu ca să mai fim interesaţi şi de cum arată El, de caracterul Lui. Imediat apar scuzele „Nu am timp” sau ştim noi mai bine care scuze anume..
Unii cred că Dumnezeu arată ca un bătrânel cu barbă albă şi lungă, cu o voce caldă şi plin de dragoste, alţii cred despre El că e un mare înţelept sau un adevărat afacerist care stă în faţa unui laptop conducând lumea… Însă nu e chiar aşa.
Ce crezi că s-ar întâmpla dacă am încerca să privim la Faţa lui Dumnezeu, uitând să-I mai cerem una şi alta? Te-ai gândit vreodată cum arată Dumnezeu? Te-ai întrebat dacă ai putea să te îndrăgosteşti de chipul Lui? Dar noi suntem prea ocupaţi, prea obişnuiţi să cerem şi iar să cerem, ca să mai avem timpul sau dorinţa de a mai privi la Faţa lui Dumnezeu
[...]
Cum se face că am ajuns nişte cerşetori? De ce ne-am învăţat doar să cerem de la Dumnezeu şi, mai mult, ne-am trezit dându-I chiar şi indicaţii despre cum anume să facă, ce să facă şi când. Nu ai observat niciodată că devenisei sfătuitorul lui Dumnezeu? Dar cine suntem noi să ne permitem acest lucru? Cine suntem noi să ne apucăm să îi dăm lui Dumnezeu sfaturi sau, mai rău, dispoziţii?
Cu siguranţă este nevoie de o nouă schimbare în inimile noastre. Probabil… dacă ne-am gândi la zecile, sutele de cerşetori de pe stradă care, de multe ori, ne stârnesc mila şi le dăm o monedă doar pentru că ne-o cer… nu pentru că ar merita-o sau doar, dă-mi voie să o spun, pentru a le închide gura celor mai îndrăzneţi… poate că asta ne-ar determina să avem o altă atitudine faţă de Dumnezeu. Sau poate că vei spune: la urma urmei toţi ştim că avem un Dumnezeu darnic… Dar este asta o scuză încât să cerem mereu?
Cu siguranţă avem un Dumnezeu darnic. Sunt sigură de asta, am văzut, am simţit, însă mai sunt sigură de un lucru… Dumnezeu vrea să vadă în noi mai mult de atât. Vrea să ne vadă tânjind după El, căutând, chemând şi bucurându-ne de prezenţa Lui.
Oare ce simte Dumnezeu când noi avem ochii aţintiţi doar la buzunarul Lui, când cerem, cerem şi iar cerem şi uităm să mai privim la zâmbetul Lui, la inima Lui, la Faţa Lui?
Unul din versetele Psalmului 34 spune aşa: Când îţi întorci privirile spre El te luminezi de bucurie. Ar fi un lucru extraordinar ca atunci când suntem întristaţi să învăţăm să credem în puterea acestui verset şi, privind la Faţa lui Dumnezeu, să ne luminăm de bucurie. Eu una am ajuns la concluzia că orice lucru poate fi învăţat. Aşa că te încurajez să priveşti la Faţa lui Dumnezeu altfel decât ai făcut-o până acum şi vei vedea cât de plin de bucurie vei fi!
Mulţi dintre tineri se poartă îngrozitor cu Dumnezeu. În rugăciunile lor nu fac decât să-L tragă de mânecă pe Dumnezeu sau să-L bată pe umăr, spunând: Hei, Doamne, îţi aminteşti că treaba Ta era să-mi rezolvi toate problemele şi lista de cereri? Ce părere ai despre aceştia, mai ales că de multe ori, fără să ne dăm seama, poate, am făcut acelaşi lucru? Ce schimbări s-ar produce în vieţile noastre dacă am renunţa să mai privim la buzunarul lui Dumnezeu?
Cred că Iorga spunea că oamenii tind să-L închidă pe Dumnezeu în biserici. Cred că şi noi am făcut acelşi lucru de nenumărate ori, ca şi cum nu ar trebui să existe decât pentru acele momente în care avem nevoie de El. Să fie oare corect? Sau… te-ai întrebat vreodată cum arată El, dacă este fermecător, dacă e absurd să te îndrăgosteşti de Dumnezeu pentru cum arată? Dar… cum arată Dumnezeu pentru tine?
Ce-ar fi să facem o scurtă pauză şi să căutăm în Scriptură trăsături ale lui Dumnezeu? Eu am să închei aici. Avem deja nenumărate întrebări pentru astăzi, avem deja provocarea de a-L descoperi pe Dumnezeu, căutând să privim la chipul Lui şi nu la buzunarul Lui… măcar pentru o clipă! Vei simţi diferenţa!
Tu cum vei răspunde acestor întrebări, acestei provocări?
Te-ai întrebat vreodată cam cât din starea ta de vorbă cu Dumnezeu nu înseamnă decât cerşeală, milă şi iar cerşeală? Ne-am cam obişnuit să-L rezumăm pe Dumnezeu la buzunarul Lui, la mâna Lui, având pretenţia ca de fiecare dată să ne dea, să ne facă, să ne dreagă, nu-i aşa? Cu ce drept, pe ce merite?
Şi probabil că suntem prea preocupaţi de buzunarul Lui Dumnezeu ca să mai fim interesaţi şi de cum arată El, de caracterul Lui. Imediat apar scuzele „Nu am timp” sau ştim noi mai bine care scuze anume..
Unii cred că Dumnezeu arată ca un bătrânel cu barbă albă şi lungă, cu o voce caldă şi plin de dragoste, alţii cred despre El că e un mare înţelept sau un adevărat afacerist care stă în faţa unui laptop conducând lumea… Însă nu e chiar aşa.
Ce crezi că s-ar întâmpla dacă am încerca să privim la Faţa lui Dumnezeu, uitând să-I mai cerem una şi alta? Te-ai gândit vreodată cum arată Dumnezeu? Te-ai întrebat dacă ai putea să te îndrăgosteşti de chipul Lui? Dar noi suntem prea ocupaţi, prea obişnuiţi să cerem şi iar să cerem, ca să mai avem timpul sau dorinţa de a mai privi la Faţa lui Dumnezeu
[...]
Cum se face că am ajuns nişte cerşetori? De ce ne-am învăţat doar să cerem de la Dumnezeu şi, mai mult, ne-am trezit dându-I chiar şi indicaţii despre cum anume să facă, ce să facă şi când. Nu ai observat niciodată că devenisei sfătuitorul lui Dumnezeu? Dar cine suntem noi să ne permitem acest lucru? Cine suntem noi să ne apucăm să îi dăm lui Dumnezeu sfaturi sau, mai rău, dispoziţii?
Cu siguranţă este nevoie de o nouă schimbare în inimile noastre. Probabil… dacă ne-am gândi la zecile, sutele de cerşetori de pe stradă care, de multe ori, ne stârnesc mila şi le dăm o monedă doar pentru că ne-o cer… nu pentru că ar merita-o sau doar, dă-mi voie să o spun, pentru a le închide gura celor mai îndrăzneţi… poate că asta ne-ar determina să avem o altă atitudine faţă de Dumnezeu. Sau poate că vei spune: la urma urmei toţi ştim că avem un Dumnezeu darnic… Dar este asta o scuză încât să cerem mereu?
Cu siguranţă avem un Dumnezeu darnic. Sunt sigură de asta, am văzut, am simţit, însă mai sunt sigură de un lucru… Dumnezeu vrea să vadă în noi mai mult de atât. Vrea să ne vadă tânjind după El, căutând, chemând şi bucurându-ne de prezenţa Lui.
Oare ce simte Dumnezeu când noi avem ochii aţintiţi doar la buzunarul Lui, când cerem, cerem şi iar cerem şi uităm să mai privim la zâmbetul Lui, la inima Lui, la Faţa Lui?
Unul din versetele Psalmului 34 spune aşa: Când îţi întorci privirile spre El te luminezi de bucurie. Ar fi un lucru extraordinar ca atunci când suntem întristaţi să învăţăm să credem în puterea acestui verset şi, privind la Faţa lui Dumnezeu, să ne luminăm de bucurie. Eu una am ajuns la concluzia că orice lucru poate fi învăţat. Aşa că te încurajez să priveşti la Faţa lui Dumnezeu altfel decât ai făcut-o până acum şi vei vedea cât de plin de bucurie vei fi!
Mulţi dintre tineri se poartă îngrozitor cu Dumnezeu. În rugăciunile lor nu fac decât să-L tragă de mânecă pe Dumnezeu sau să-L bată pe umăr, spunând: Hei, Doamne, îţi aminteşti că treaba Ta era să-mi rezolvi toate problemele şi lista de cereri? Ce părere ai despre aceştia, mai ales că de multe ori, fără să ne dăm seama, poate, am făcut acelaşi lucru? Ce schimbări s-ar produce în vieţile noastre dacă am renunţa să mai privim la buzunarul lui Dumnezeu?
Cred că Iorga spunea că oamenii tind să-L închidă pe Dumnezeu în biserici. Cred că şi noi am făcut acelşi lucru de nenumărate ori, ca şi cum nu ar trebui să existe decât pentru acele momente în care avem nevoie de El. Să fie oare corect? Sau… te-ai întrebat vreodată cum arată El, dacă este fermecător, dacă e absurd să te îndrăgosteşti de Dumnezeu pentru cum arată? Dar… cum arată Dumnezeu pentru tine?
Ce-ar fi să facem o scurtă pauză şi să căutăm în Scriptură trăsături ale lui Dumnezeu? Eu am să închei aici. Avem deja nenumărate întrebări pentru astăzi, avem deja provocarea de a-L descoperi pe Dumnezeu, căutând să privim la chipul Lui şi nu la buzunarul Lui… măcar pentru o clipă! Vei simţi diferenţa!
Tu cum vei răspunde acestor întrebări, acestei provocări?
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
© 2006 aercurat.com | All rights reserved
Imi amintesc ca mai ieri un copil cersetor ravnea cu pofta la fructele pe care le-am cumparat din piata. Insistenta lui tupeista si enervanta m-a facut sa-l refuz implacabil. Am facut asta fara mustrari de constiinta… Atunci… Insa acum ma gandesc cum m-as simti daca l-a fel ar proceda D-zeu cu mine. Mie rusine de mine…
raspunde acestui comentariu Friday, 09.06.06, 11:06:11Acest articol si-a atins tinta, cel putin pt mine!
Superb articol Norrishor! Felicitari!
Chiar azi timpul devotional a fost despre rugaciune....nu am putut sa cred ca si acest articol tot despre rugaciune...Dumnezeu vrea sa-mi atraga atentia nu numai ca sa ma rog dar sa si invat cum sa ma rog in asa fel sa fiu placut Lui...Doamne Isuse te rog invata-ma cum sa ma rog fiindca de cersit am cersit destul.
raspunde acestui comentariu Friday, 09.06.06, 17:21:40...uneori cand cer,privesc spre buzunarul Lui..shi nu stiu de ce nu scoate din buzunar ceea ce-L rog,pt k stiu k poate...k mai tarziu..dupa o vreme sa-mi dau seama k dak primeam ce cerusem,eram probabil singura intr-un colt..trista shi cu lacrimi pe obraji cerand iar shi iar shi incercand sa ies din noroiul in care am intrat ...El stie mai bine decat noi de aceea ni se pare k avem rugaciuni "neascultate". Cum arata EL?...nu stiu dak se poate spune prea bine in cuvinte...insa ii potzi simti frumusetea shi dragostea,blandetea shi rabdarea...
raspunde acestui comentariu Friday, 09.06.06, 23:57:20"Cereti si nu capatati pentru ca cereti rau, cu gandul sa risipiti in placerile voastre"
(Iacov 4:3)
Cred ca subcultura aceasta crestina ne-a provicat niste mutatii incredibile. Pana nu demult aveam convungerea cklara ca rugaciunea este strict o sesiune de cersit. La urma urmei ce tata nu ar baga mana in buzunar pentru copilasul sau, nu? WRONG!
Scopul primar al rugaciunii ar trebui sa fie schimbarea noastra personala. Imi aduc aminte de o faza ilara dar trista evocata de pastorul meu. Spunea Rick cum multi dintre noi se roaga ca Dumnezeu sa schimbe pe fratele/sora X. De ce? Fiindca nu-i putem suporta
Daca doriti sa aveti rugaciuni eficiente, asigurati-va ca motivul rugaciunii nu este unul egoist. Bineinteles, asta presupune sa renuntam la duplicitatea inimii si a mintii.
Si cand vom renunta la ipocrizia noastra si ne vom indrepta ochii doar catre cer, atunci rugaciunile noastre vor putea intr-adevar sa faca minuni. Fiindca ii vom da unda verde, Dumnezeu va face un pas urias catre noi. Vom fi mai mult decat copii ai Sai. Vom face parte din categoria copiilor favoriti ai lui Dumnezeu. Copii pe care Tatal nostru nu numai ca-i iubeste, insa pe deasupra isi gaseste placerea in ei.
Meditati va rog asupra acestui verset minunat din Psalmi:
"Delight yourself in the Lord, and He will fulfill the desires of your heart"
raspunde acestui comentariu- acest comentariu a inspirat pe lory — #5
Saturday, 10.06.06, 19:14:48inspirat de mike — #4 Mike, ai dreptate, in general cerem lui Dumnezeu sa-i schimbe pe ceilalti, cand in adevar, noi ar trebui sa fim cei schimbati prin harul Sau, atunci totul ar fi mult mai simplu.....si cu siguranta daca cererea ar fi sincera,lipsita de egoism, raspunsul la rugaciune nu ar mai intarzia.
raspunde acestui comentariu Sunday, 11.06.06, 23:07:06Acest articol este legat oarecum de un altul putin mai vechi: Delecteaza-te cu Dumnezeu. Poate ca v-ar prinde bine sa-l cititi. Trebuie doar sa dati cateva pagini in urma. As vrea sa va ganditi pentru o clipa ca nu ar mai exista rugaciunea. Cu ce-am ramane? Ne-am bucura noi doar de chipul lui Dumnezeu? Ne-ar fi deajuns doar privirea Lui? Si fara cuvinte, fara soapte... sa ne aratam dragostea fata de El si sa simtim dragostea Lui? Eu abia am inceput sa inteleg lucrurile... Ganditi-va si voi la asta!
raspunde acestui comentariu- acest comentariu a inspirat pe francisc — #8
Monday, 12.06.06, 08:21:39inima lui Dumnezeu - si nu buzunarul Lui? fain topicul..
am impresia ca vrem sa avem mai mult decat Insusi Fiul a avut cand a fost om.. ni s`a spus clar si fara recurs: 'numai daca renuntati la voi, va luati crucea si Ma urmati sunteti ca Mine'.. [am parafrazat].
in consecinta, rox, ai dreptate, ne aflam in fata a doua tendinte - si lupte - ireconciliabile: fie ca EL [si ai Lui], fie ca noi {si impotriva Lui]..
plus ca, daca D s`ar apuca sa ne dea bogatiile pe care le cerem atat de ahtiati, nu ma indoiesc ca am face infarct - tocmai pt ca am fi inapti, nepregatiti, sa le purtam.
mersi de mesaj, rox. Domnul sa ne binecuvanteze mintea si inima, sa ne apropiem de El cu predispozitia de a lua din mana Lui ce EL ne da..
be blessed, [me]
raspunde acestui comentariu Monday, 12.06.06, 19:16:00inspirat de norrishor — #6 yeah.. right! desfatarea in comuniunea cu El.. placerea de a gusta profund din paharul Lui.. nus acuma care este directia necesara: ca noi sa ne confundam in El, sau EL sa penetreze profund porii existentei noastre?..
raspunde acestui comentariu Monday, 12.06.06, 19:33:53Sa-ti caut fata si nu mana
Sa ma-ndragostesc de Mielul Sfant
Sa-ti castig inima cu o privire
Sa te ating e dorinta mea.
Neprihanirea si bucuria
raspunde acestui comentariu Saturday, 17.06.06, 22:39:25Au venit sa locuiasca in mine
Cum as putea sa-ti dau dragostea mea
Cad pe genunchi inaintea ta!