Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Site proudly sponsored by:
Unique Logo Design -
Logo Design services for all kind of businesses.
Logo Design services for all kind of businesses.
Ai incercat noul toolbar Aercurat.com ? - Functioneaza in Firefox si Internet Explorer! - Chat, ultimele articole, RSS!
Parc
- Cuvinte reci de pe buze uscate [04.09.08 16:07]
- Solutii IT [04.09.08 15:48]
- Functia ambigua a televiziunii [02.09.08 06:46]
- Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [02.09.08 06:24]
- Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]
Downtown
- poze ...cu comentarii :P [06.01.09 12:26]
- Stresiune in rugaciune :) [06.01.09 11:49]
- Dedicatii Muzicale si nu numai [06.01.09 11:11]
- jocul cuvintelor [06.01.09 11:06]
- Ce vrei sa.i ceri lui Dumnezeu? [06.01.09 11:05]
Am fost copilMonday, 01.12.08
Autor: Celine
Nici eu nu mai stiu... parca a trecut o viata. O alta viata...nici macar nu simt ca a fost a mea. Nu am amintiri... a fost de mult...
Paseam in viata de credinta spre ceva nou, parea simplu; asa socotea mintea mea de copil, e simplu sa fii crestin: sa iubesti, sa ierti, sa lupti, sa privesti cu dragoste, sa intelegi, sa lasi in urma, sa zambesti.... in realitate, s-a dovedit a fi atat de greu!
A trecut atat de putin si totusi am uitat sa fiu copil.
[...]
E greu cand decizi sa le duci pe toate de unul singur ca si cand intreaga existenta a lumii ar tine de perseverenta si puterea ta. Am gresit considerand ca trebuie sa le fac eu pe toate; in realitate totul trebuie sa fie simplu, ca un joc pe care il joci asa cum trebuie, un joc al iubirii, al iertarii, al credintei, al fumosului...
Asa e la inceput! Toate inceputurile sunt asa. Te indragostesti de Dumnezeu si simti cele mai profunde sentimente: simti respect, iubire, intelegere..nimic nu e de neatins, de neindeplinit. Dumnezeu ramane acelasi, noi ne schimbam. Indoiala isi face loc, nonsensul, dezechilibrul... refuzam sa credem fara sa „simtim”. Ne definim rationali, maturi, cerem explicatii si raspunsuri dar nu asteptam reactiile. Intotdeauna Cineva trebuie sa vina rapid cu feedbackul, in caz contrar ne revoltam si ne intristam, nefericitii de noi! Am uitat sa asteptam in tacere raspunsul Domnului...
... am uitat scopul, am uitat si mijloacele. Am nevoie de eforturi incredibile de a ma ajuta pe mine insami si rareori reusesc sa-i ajut pe ceilalti..
Asta e tot ce sunt!
....dar stiu ca sunt inca la inceput. Nu mai pot redeveni un copil, nu mai pot juca jocul iubirii cu aceeasi sinceritate de atunci. Am lepadat ce era copilaresc; acum trebuie sa privesc totul fata in fata si sa inteleg totul pe deplin. Daca nu pe deplin, macar partial, si daca nu totul atunci, macar ceva....
Nici eu nu mai stiu... parca a trecut o viata. O alta viata...nici macar nu simt ca a fost a mea. Nu am amintiri... a fost de mult...
Paseam in viata de credinta spre ceva nou, parea simplu; asa socotea mintea mea de copil, e simplu sa fii crestin: sa iubesti, sa ierti, sa lupti, sa privesti cu dragoste, sa intelegi, sa lasi in urma, sa zambesti.... in realitate, s-a dovedit a fi atat de greu!
A trecut atat de putin si totusi am uitat sa fiu copil.
[...]
E greu cand decizi sa le duci pe toate de unul singur ca si cand intreaga existenta a lumii ar tine de perseverenta si puterea ta. Am gresit considerand ca trebuie sa le fac eu pe toate; in realitate totul trebuie sa fie simplu, ca un joc pe care il joci asa cum trebuie, un joc al iubirii, al iertarii, al credintei, al fumosului...
Asa e la inceput! Toate inceputurile sunt asa. Te indragostesti de Dumnezeu si simti cele mai profunde sentimente: simti respect, iubire, intelegere..nimic nu e de neatins, de neindeplinit. Dumnezeu ramane acelasi, noi ne schimbam. Indoiala isi face loc, nonsensul, dezechilibrul... refuzam sa credem fara sa „simtim”. Ne definim rationali, maturi, cerem explicatii si raspunsuri dar nu asteptam reactiile. Intotdeauna Cineva trebuie sa vina rapid cu feedbackul, in caz contrar ne revoltam si ne intristam, nefericitii de noi! Am uitat sa asteptam in tacere raspunsul Domnului...
... am uitat scopul, am uitat si mijloacele. Am nevoie de eforturi incredibile de a ma ajuta pe mine insami si rareori reusesc sa-i ajut pe ceilalti..
Asta e tot ce sunt!
....dar stiu ca sunt inca la inceput. Nu mai pot redeveni un copil, nu mai pot juca jocul iubirii cu aceeasi sinceritate de atunci. Am lepadat ce era copilaresc; acum trebuie sa privesc totul fata in fata si sa inteleg totul pe deplin. Daca nu pe deplin, macar partial, si daca nu totul atunci, macar ceva....
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
© 2006 aercurat.com | All rights reserved
da...un articol frumos...nu cu mult timp in urma Dumnezeu mi-a dat o lectie despre raspunsul la rugaciuni, ai mare dreptate in articol.
raspunde acestui comentariu Monday, 01.12.08, 17:42:41Da, nu mai suntem copii - noi insine trebuie sa luam decizii in ce ne priveste, noi insine trebuie sa ne descurcam intr-o lume in care e din ce in ce mai greu, noi insine trebuie sa ne ajutam pe noi insine si sa-i ajutam pe ceialalti, avem responsabilitati pe care trebuie sa le indeplinim... cu toate astea fata de Domnul vom ramane ca niste copii oricat de mari am creste si spiritual- vom depinde mereu de protectia Lui, de providenta Lui, de ajutorul Lui etc pe care ni le da prin harul Sau. Eu experimentez faptul ca pe masura ce cresc (un mod mai bland de a spune ca imbatranesc
) imi dau seama tot mai mult ce mult depind totusi de El - desi in multe privinte pot sa ma descurc mai bine decat am reusit inainte. Cu toate astea, realizez tot mai mult cat de putin pot sa ma descurc si ce mult mai am de invatat. Bine ca Domnul e rabdator! Ceea ce mi-ar placea mult sa pastrez din copilarie in mine este joaca. Joaca este modalitatea cea mai eficienta si mai placuta de a invata. E dezinvolta si in cazul copiilor este o treaba foarte serioasa. Din perspectiva adultilor la ea se poate renunta oricand, pentru un copil insa, ea este ratiunea de a trai. Poate ca ar trebui sa ne intoarcem la joaca si sa o consideram si noi o treaba serioasa fara a ne lua pe noi insine foarte in serios in ea (adica a ne uita pe noi insine). Ce frumoasa si usoara ar fi atunci practicarea dragostei, iertarii, multumirii...
raspunde acestui comentariu Tuesday, 02.12.08, 13:32:00