Autor: Dox

E trecut bine de miezul noptii si nu pot sa dorm. Mi-e frica. Tocmai am vazut un film despre Steve Prefontaine, un atlet cu o determinare deosebita dar care moare tragic la 24 de ani. Mi-e frica. Seaman atat de bine cu el. Si mie, ca si lui, mi s-a spus nu odata, ca nu sunt bun de nimic, ca nu e locul meu. Am fost comparat cu altii de cand ma stiu. Locul intai nu era pentru mine... si am incercat sa compensez cumva lipsurile pe care le aveam.

A inecput in facultate, pe un teren de baschet de langa padurea din apropierea locului unde stateam. M-am ambitionat sa castig. Si am reusit. Odata, de doua ori, de trei ori, si cu toate astea, ma consider un looser. Vreau parca sa demonstrez ceva tot timpul. Si fiecare esec, pentru mine este un dezastru. Fiecare nereusita, fiecare concurs necastigat, fiecare moment de cadere, fiecare vorba usturatoare care imi este adresata, ma doare, ma distruge.

[...]
Mi-e frica. Nu concurez cu nimeni decat cu propria mea supravietuire. Incerc sa ma vad pe mine mai bun, si nu pot. Sangele lui Iisus Hristos ne curateste de orice pacat... ce bine. Dar pana ajungem in tara fara pacat si fara durere si fara suferinta mai este... suntem lasati pe un taram crud, dur si pe care este atat de greu sa supravietuiesti.

Mi-e frica. De maine, de noaptea asta, de nodulii din piept care se pot transforma in cancer, de dragostea care pot sa o pierd, de prietenii care pot sa ma paraseasca, de fanii care vor incepe odata sa ma huiduie, de TIMP, care incet isi va pune amprenta pe mine.

Mi-e frica. Mi s-a inoculat frica asta atat de mult... si e atat de strans legata de imaginea mea de sine. Stii cum ma vad? Asa, pe cinstite? Ma vad gras, desi am slabit aproape zece kilograme. Ma vad slab - sunt atat de usor doborat de ispite si greutati. Ma vad singur, chiar daca aparent am multi prieteni. Si mai ales, ma vad superficial. Nu sunt in stare sa trec dincolo de pojghita de relatii pe care o am.

E un cerc vicios. Cel mai frica mi-e ca o sa mor de foame. Ce prostie! Nu? Depinde. Daca vii dupa experiente traumantizante si umilitoare de stat la cozi, si de indurat ocarile privirilor vanzatoarelor de la ghiseu, care imputernicite de sistemul comunist iti dadeau atat de putin, si atat de rar incat aveai imrpesia ca exista o conspiratie impotriva poporului - de-al infometa si aduce in pragul disperarii... Un tata care face ilegalitati - cumpara un vitel, vine cu el prin paduri si il taie in mod ilegal. Firca sa nu fi prins de autoritati. Bucuria unei mese bune si gustoase - pentru multi, un ideal atat de greu de atins.

Mi-e frica de Dumnezeu dar nu suficient ca sa ma terifieze sau sa aiba vreun efect. Mi-e frica mai degraba de ce ar putea ingadui decat de ce ar putea face. Ma indoiesc? Nu stiu, probabil. Asta e o indoiala lunga si groasa. Dar e sincera. Si macar ma scap de povara - ti-o pasez tie.

Mai razi? Si ce daca. Sunt eu, gol golut, intr-o noapte de insomnie. La oboseala si betie spui cel mai repede adevarul. Ma simt atat de obosit....

Mi-e frica de arabi. Si-i urasc. Nu i-am urat de la inceput, si nici nu e o ura sfanta. E pur si simplu o ura mica, care se poate transforma in ceva urat. Mi-e scarba sa mai aud stiri despre ei, despre cat de violenti si inumani sunt. M-am saturat. Dar mi-e frica - ei schimba istoria, o imbotesc, o fac urata. Dar cand a fost istoria frumoasa? Impletita in sangele multor nevinovati, istoria e o curva care merita distrusa. Astept cu drag focul cel vesnic, in care sper ca va arde si aminitirea acestui pamant blestemat.

Ma simt rece, ca gheata. Intr-o mare de spini, colorati si insangerati cu un sange pe care inca nu-l cunosc. Ma scurg printre picurii de sudoare care ma topesc inlauntrul meu, si ma cufund in frica de zi cu zi, in uimitoarea si fascinanta mea existenta interioara, inegalabila si irepetabila. Exista totusi un fel de mangaiere barbara in gestul meu de a-mi scarpina barbia in semn de intelegere si absenteism total. Imi pasa dar am o memorie scurta. Noaptea va trece, gandurile se vor risipi, si maine, acel maine pe care imi vine sa-l huiduiesc, se va scurge pe langa mine ca un sarpe, va disparea ca o fata morgana, si ma va aduce iar in ghearele noptii crunte si tulburi, dintre mine si El, dintre El si noi, intre ura si saruturi, intre copii si cenusa.

Nu sunt nici nebun, nici cu credinta pierduta. Sunt doar intr-un moment in care am vrut sa-mi scriu fricile. Sa mi le expun. Sa imi vars sufletul si, culmea, sa nu patez pe nimeni. Daca te-am patat, iarta-ma te rog.