Joia Mare. Cina. 12 ucenici. Cristos. Noi. Eu. Acum, astazi.

Stateam si ma uitam cum trece painea si vinul din mana in mana. Si cum fiecare om ce lua paine si vin se ridica in picioare. Aratau precum o armata ce se ridica la lupta. O armata pe care Cristos si-a castigat-o prin moartea si invierea Lui.

Stiti care sunt ce-i mai periculosi oameni? Cei pe care moartea nu-i mai sperie. Cei care, desi traiesc intr-o lume a pacatului, sunt morti fata de pacate. O astfel de armata si-a adunat Cristos prin moartea lui.

In timp ce painea se impartea prin biserica, imi dadeam seama ca insusi Cristos se plimba incetisor, printre randuri, printre prietenii Lui, printre fratii si surorile Lui, printre supusii Lui. Iar noi rupem cate o bucatica din trupul Lui, pentru ca, in cele din urma, trupul Lui sa ajunga frant, zdrobit, sfasiat. Noi suntem cei care-L frangem, cu mainile noastre.

Dar aceasta frangere nu e in van. Pentru ca doar astfel armata se poate ridica, in frunte cu al ei Atotputernic Conducator.

...voi zidi Biserica Mea, si portile Locuintei mortilor nu o vor birui.