Autor: Petre Manu

As vrea sa te redescopar, sa devin copilul ce-si vede pentru prima oara Tatal, cu aceea licarire a sperantei si a bucuriei in ochii Lui. As vrea sa traiesc din nou cu inima-n Cer si picioarele pe pamant.
Sa deschid ochii spre viitor si sa ma nasc cu fata spre un nou rasarit, trimitand trecutul si greseliile intr-o lege veche a existentei.

Sa cunosc din nou primele cuvinte divine care sa-mi zideasca o noua poveste a cuceririi divine. Sa ma reintalnesc in pasii ridicati de niste picioare vulnerabile, cu margaritarele purtate de nisip intr-un pamant gata sa-si deschida visteria radacinilor pt a ridca viata la suprafata.
As vrea sa dau din nou de bucuria din tacere, siguranta parerii impartasite, minutele stranse la poarta prieteniei noastre.

[...]

Sa fiu din nou copil, copil de speta divina. Sa cunosc zile care sa nu fie numarte pe o coala tintita pe perete. Mi-e dor de atentia primilor ani de viata, umbrita de indiferenta si lipsa de substrat a zileleor cotidiene.

Sa stau si sa ascult pietrele aruncate in apa, si apoi sa numar cercurile formate..un rasunet de copil.
N-am uitat cantecul fredonat in diminetile amortite sau in noptile tacute. Notele nu au fugit de pe portativ.
Bucurii singuratice, coltul nostru, visele pe care ti le desenam pe hartie si le semnam cu o rugaciune, sperante ce le puneam cu grija in cutia asteptarii, stiind ca nici o vraja nu le va putea muta de acolo.
Rasetul de copil intr-un om mare, poarta o raza culeasa dintr-un cer al bucuriei. Sa fii aici si totusi la inceput.

Anii sa-ti poata fi numarati si totusi azi sa fie prima zi a existentei.

Sa ti se spuna ca esti mare si totusi tu sa chemi prima zi inapoi.
Sa ti se spuna ca esti responsabil de viata ta si tu sa simti ca abia azi ai invatat ce inseamna sa decizi

Sa ti se spuna ca anii trec si tu sa-i numeri invers.

Sa ti se spuna ca ceea ce faci nu se potriveste varstei tale, iar tu sa te simti fara varsta.

Sa ti se spuna ca mergi gresit, iar tu sa simti ca pasul tau abia azi atinge prima oara pamantul.

Sa fii criticat iar tu sa nu vezi un « ieri » in spate

Sa ti se spuna ca numai esti ce-ai fost candva, iar tu de abia azi sa incepi a fii.

Sa auzi in jur vocile dorului pentru viata simpla, sincera, naturala de demult, si tu sa simti ca asa te-ai nascut azi.

Da, pentru ca AZI din nou esti acolo cand zici. O iau de la inceput!