Autor: Marta Lucaci

Mi-e foame... Mi-e sete de sange.
Vreau sa sfasii, sa tai, sa sfartec...vreau sa ucid.
Iata prada!
Azi foamea se va sfarsi, setea se va stinge, am sa ma hranesc din trup sfant, am sa gust piela pura,
sacra, sange dulce, cald , de fiu de om.
Ahh !... clipa mult ravnita nu e departe, ospatul e pe cale sa inceapa...Sa curga sange!
Acesta e timpul meu. Am fost creat sa aduc suferinta, sa impart ura, sa nu arat mila si sa produc durere.
Din prima mea lovitura le va gusta pe toate acestea, voi lasa rana dupa rana si in scurt timp tot trupul va
fi acoperit de carne vie si va mirosi..a moarte.
Nu..a muri e prea usor..am sa-l chinui, am sa-l pedepsesc, am sa-i dau sa ma guste de nenumarate
ori...Nu..am sa-i dau sa ma guste de 40 de ori cate una..dar fiecare va aduce durere, batjocura, suferinta,
ura, ocara, lacrimi, urlete, desnadejde, inrobire, singuratate...ahh....satisfactia mea...
( imi lovesc palmele) Loveste biciul!