Bine ai venit! Sunt niste cuvinte al caror sens adevarat este mai mult in expresia vizibila decat audibila a lor si am experimentat asta ieri la centrul la care lucrez. Dupa o saptamana de despartire, intalnirea de ieri cu copiii a constituit, cel putin pentru mine, un balsam vindecator, o terapie. Eram impreuna cu colega mea (care este si sora mea) in camera imensa a centrului cand pe usa intrara doua fetite care venisera la meditatii. Cu entuziasmul specific copiilor, ele au sarit efectiv pe Stefania (care se afla mai aproape de usa), salutand-o si imbratisand-o cu caldura. Imaginea aceea mi-a ramas imprimata pe retina si in inima, mai ales ca nu urma sa o vad la fel de detasat in urma "knock-out-ului" la care am fost supusa si eu cateva secunde dupa aceea. Nu pot sa va spun ce sentiment am trait in urma acelei imbratisari sincere si entuziaste. Am simtit efectiv ca ma aflam in cer. Dupa imbratisarea pe care am primit-o binenteles, entuziasmul a mai scazut dupa ce am trecut la alte chestii plictisitoare - cum ar fi functiile trigonometrice la geometrie... Oricum, caldura aceea a ramas si va ramanea pentru totdeauna in memoria mea.

Ma gandesc ca Dumnezeu, Tatal nostru nu poate fi altfel decat asa cand ne intampina. Parca il vad alergand inaintea mea, sarind in sus de bucurie vazandu-ma de la distanta cum vin, imbratisandu-ma cu caldura, spunandu-mi ori de cate ori imi indrept pasii spre El: Bine ai venit, draga mea!

-Anca