Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Parc
- Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [12.06.08 11:41]
- Cuvinte reci de pe buze uscate [23.01.08 23:15]
- Solutii IT [17.08.07 13:08]
- Functia ambigua a televiziunii [12.08.07 12:39]
- Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]
Downtown
- De cate ori iarta Domnul? [27.07.08 03:11]
- cum se simte sufletul tau astazi? [27.07.08 02:25]
- jocul cuvintelor [27.07.08 01:41]
- discutie libera [27.07.08 01:06]
- poze ...cu comentarii :P [27.07.08 01:04]
Buna! Ma numesc...DumnezeuFriday, 04.04.08
Buna! Ma numesc...Incantata de cunostinta. Preacunoscutele si de acum banalele cuvinte prin care se cunosc (de fapt nu se cunosc, ci fac cunostinta) doi oameni. Si acum urmeaza o mana intinsa si o strangere prin care simti ca ai o noua cunostinta in viata ta. De acum urmeaza probabil aventura prin care ori lasi un om nou in viata ta, ori el devine doar alta mana stransa si alt nume uitat. Oricum e o aventura, nu? Dar cum ar fi sa intalnesti aceeasi persoana in fiecare zi si de fiecare data sa faceti cunostinta, de parca nu v-ati mai vazut nicicand inainte? Prea ciudat. Eu am acest obicei enervant de a uita numele oamenilor si totusi mi s-ar parea de-a dreptul sacaitor daca as face cunostinta de fiecare daca cand ii intalnesc. Si totusi stau si-mi imaginez un pic un Dumnezeu care vine in fiecare zi pe langa creaturile Sale prezentandu-Se la nesfarsit, mai mai daca I-ar tine cineva minte numele.
[...]Cred ca ar fi fain daca am inchide ochii pentru cateva secunde (dupa ce cititi pana la capat) si am vedea imaginea urmatoare: un Dumnezeu si cativa oameni ce s-au ratacit de Casa Tatalui. El, intinzandu-le Mana si prezentandu-se: ”Eu sunt Cel ce sunt” (Exod 3:14a); ei, indiferenti Ii intorc spatele sau poate, in unele zile mai bune pentru ei, Ii intind mana, se prezinta si incantati isi vad de viata. Si vine o noua zi. Si Acelasi Dumnezeu de ieri si dintotdeauna intinde Mana si zice iar: : ”Eu sunt Cel ce sunt” (Exod 3:14a); si ca si ieri ajunge sa auda aceleasi nume sau poate total altele sau poate niciuna din creaturi nu se mai sinchiseste sa-I intinda Mana.
“De aceea iata ca le arat, de data aceasta si-i fac sa stie puterea si taria Mea; si vor cunoaste ca Numele Meu este Domnul.”(Ieremia 16:21) Si asa trimite o dimineata insorita sa-ti zica: Numele Meu este Domnul. Si mai trimite o primavara insorita si plina de frumusete ca sa-ti zica: Numele Meu este Domnul. Si daca nu merge asa...trimite un tsunami sa-ti zica: Numele Meu este Domnul. Sau iti trimite o boala sa-ti zica: Numele Meu este Domnul. Numele Meu este Domnul.
Numele meu este Roxana. Dar cred ca stii deja asta. Incantata de cunostinta, Domnul meu.
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
E mai mult decat imbucuratore aceasta prezenta insistenta a lui Dumnezeu asupra noastra.
raspunde acestui comentariu Friday, 04.04.08, 11:36:23Ceea ce e trist este ca de multe ori nici necazul,nici desavarsita creatie a lui Dumnezeu nu mai framanta inima omului.
Intr-adevar, creatia ne vorbeste in fiecare zi despre Creatorul, poarta amprenta Sa, insa am avut experienta unui Dumnezeu care cel putin aparent, se ascunde. Da, cred intr-un Dumnezeu care doreste sa fie cunoscut, care se prezinta, care se descopera, insa imaginea Lui ar fi incompleta daca am prezenta-o doar asa. El este un Dumnezeu caruia cred ca ii place sa fie cautat, daca nu L-am cauta ci la tot pasul oriunde ne-am intoarce, ne-am trezi "nas in nas" cu El, atunci ce rost ar mai avea credinta si ce rol ar avea liberul arbitru.
raspunde acestui comentariu Friday, 04.04.08, 21:24:11Subliniez, cred ca lumea inconjuratoare cu oamenii si lucrurile create ne indeamna la a reflecta la Cel care le poarta semnatura, insa de la asa ceva pana la un Dumnezeu care se prezinta - "buna, Eu sunt Cel ce Sunt" cred ca mai este ceva cale. Asa cum, ca sa fac o analogie, putem de exemplu sa admiram picturile unui mare artist, intr-o galerie de arta - observand creativitatea, ingeniozitatea, bogatia interioara etc a artistului - dar pana la a ne apropia de artist si a face cunostinta cu el, e ceva. Trebuie sa-ti doresti mult acest lucru ca artistul sa binevoiasca sa-ti intinda mana si sa ti se prezinte, nu?
Dumnezeu este unul bland si smerit cu inima, nu in sensul ca sta la nesfarsit, da' de, da' de s-a indura vreunul sa faca cunostinta cu El ci in sensul ca daca cineva isi doreste acest lucru, El se smereste, coborandu-se din inaltul sfinteniei si perfectiunii Lui, la noi, niste creaturi care suntem depaaaaaaaarte de a satisface toate standardele la care ar trebui sa ne ridicam pentru a intra in prezenta Lui. Si o data ce ne-am hotarat sa intram in prezenta Lui, El trebuie sa ne ridice la aceste standarde - lucru pe care il face prin Fiul Sau. Sunt multe de povestit, dar ma opresc...
raspunde acestui comentariu Friday, 04.04.08, 21:34:28