Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Cafenea
- Improvizez... deci exist! [07.05.08 00:51]
- Piatra de la gura mormantului [04.05.08 17:06]
- Tu cum Il vezi pe Dumnezeu? [30.04.08 17:04]
- Pumnul care loveste - MEMORII [28.04.08 16:12]
- Mormantul [27.04.08 14:33]
Downtown
- discutie libera [10.05.08 02:46]
- jocul cuvintelor [10.05.08 02:07]
- Intrebare/raspuns [10.05.08 02:06]
- cand a fost ultima oara cand... [10.05.08 01:29]
- lucruri care nu ne fac placere [10.05.08 00:31]
Când nu-L mai înţeleg pe DumnezeuWednesday, 22.03.06
Aşa cum se cuvine unui drumeţ cu inima bună, te salut în timp ce paşii mei îţi pătrund în casă. Îmi scot haina de ploaie şi tuşesc grav. Încă din tonul vocii se simte setea mea. Mulţumesc pentru paharul de apă proaspătă; mă aşez în colţul mesei şi încep a-ţi povesti cu ochii trişti, cu inima răvăşită şi cu un zâmbet… aşa de şters pe chip. Mulţumesc încă o dată că m-ai primit! Am tot alegat în lung şi-n lat să primesc un răspuns întrebării mele: De ce? De ce nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu?
De ceva vreme zâmbetele mele sunt tot mai triste, inima mea tot mai secătuită de dor şi simt că ceva lipseşte. Mă simt de parcă Dumnezeu, care locuia într-un ungher al inimii mele, a plecat. Şi… da, dacă stau să privesc în acel colţ, nu găsesc decât un bilet pe care scrie: „Să nu uiţi niciodată cât de mult te iubesc!”. Şi semnează în dreapta jos, „Hristos”.
Cum aş putea să-L mai înţeleg pe Hristos? În fiecare zi am încercat măcar câteva clipe să stau de vorbă cu El. am încercat să fac binele, am încercat să ajut. De ce a plecat? Cum aş putea să-L mai înţeleg pe Hristos?
[...]
Dar te-ai întrebat măcar pentru o clipă dacă nu cumva tu L-ai alungat?
Cum?! Crezi că eu L-aş fi alungat? Nu, nu aş face asta niciodată! Îl doresc pe Hristos în viaţa mea! Nu L-aş alunga din inima mea niciodată! Niciodată!!! Şi înţepenesc la gândul că L-am făcut să se simtă ca un străin în inima mea… sau, cel mult, ca un musafir.
Mai iau o gură de apă şi strâng paharul în mâini, gândindu-mă la cum s-o fi simţit El, în inima mea. De ce nu mi-am dat seama că trebuia să-I vorbesc ca unui prieten şi nu ca unui străin, că trebuia să râd şi să plâng pe umărul Lui în loc să înghit în sec de fiecare dată când inima sta gata să-mi răbufnească?
Nu am înţeles de ce a plecat! Dar poate că nici măcar n-a fost vreodată în inima mea. Poate că doar am crezut. Însă dacă a fost şi dacă a lăsat acel bilet: „Să nu uiţi niciodată cât de mult te iubesc!”… oare cum aş putea să înţeleg o astfel de iubire? Eu.. nu merit atâta iubire! De ce mă iubeşte când eu nici pe departe nu sunt aşa cum El îşi doreşte să fiu? Cum aş putea să-L mai înţeleg pe Dumnezeu?
Mă mai gândeam la atâtea momente din viaţa mea, în care problemele şi întrebările au dat năvală, când inima mi-a fost rănită, când am fost la un pas de moarte şi lucrul pe care l-am simţit a fost că lui Dumnezeu nu-i pasă, că nu-L interesează amănuntele din zilele mele grele, cu nori. Cum să înţeleg un astfel de Dumnezeu care, în timp ce îmi spune că-I pasă, îngăduie atâtea furtuni? Cine să-L mai înţeleagă pe Dumnezeu? – îmi tot repetam în minte şi mă-ngrozeam la gândul că nu însemn nimic pentru El!
Şi după ce-am alergat o bucată bună de drum ca să-mi liniştesc sufletul şi lacrimile, m-am oprit în dreptul unui copac. Era aşa de frumos! Parcă şi acum văd, parcă îi simt şi acum umbra răcoritoare… Şi am înţeles că acel copac a fost creat pentru mine, că întreaga natură poartă semnătura lui Dumnezeu pentru ca eu să mă bucur de ea. Şi-atunci, cum aş putea să-L înţeleg pe Dumnezeu?
Chiar dacă îţi este greu să crezi asta totuşi Lui Dumnezeu îi pasă de tine mai mult decât crezi!
Cum? Lui Dumnezeu îi pasă de mine? Şi-atunci, furtunile? Problemele mele? De ce le-a îngăduit un Dumnezeu care a creat acest univers pentru om, pentru mine?
Dar dacă acele momente pe care tu le numeşti „furtuni” ţi-au fost îngăduite având menirea de a te ajuta să-L descoperi pe Dumnezeu, de a te apropia mai mult de El, tot nu L-ai înţelege? Ai continua să spui că lui Dumnezeu nu-I pasă? El era acolo, lângă tine, când furtunile păreau să-ţi doboare corabia. Însă tu ai preferat să priveşti la valuri în loc să priveşti la viaţa din tine, dată de El şi ocrotită în palmele lui Dumnezeu. Puteai chiar să fii plină de bucurie tocmai pentru că ştiai că alături de tine este Dumnezeu.
Nu înţelegeai de ce te iubeşte când tu nu meritai asta?
Spune-mi măcar un om care merită să fie iubit! Spune-mi ce-ai putea să faci ca să meriţi o dragoste ca a Lui? Poţi să-I câştigi dragostea? Sau…poţi să-L opreşti să te mai iubească? Pentru asta ai fost creată, te-a creat cu un scop: să fii iubită de El!
Acum…Îl înţelegi pe Dumnezeu?
Cu răsuflarea tăiată şi cuvintele pe jumătate nerostite de uimire, nu mai pot rosti decât atât: „Acum îl înţeleg pe Dumnezeu!”… Am ales să tac înaintea Lui, am ales să încetez să mai cârtesc lăsându-L pe El să-mi facă de înţeles ceea ce nu înţeles, să dea sens lucrurilor care par să nu aibă sens! Iar când sunt lucruri pe care nu trebuie să le înţeleg, am învăţat să accept asta, admirându-L pe Dumnezeu promisiunea că va veni şi acea zi în care nimic nu-mi va mai rămâne nimic neînţeles!
Dacă şi ţie ţi se pare uneori de neînţeles Dumnezeu, deschide-ţi ochii şi urechile inimii… Dumnezeu vrea să te lase să Îl vezi, vrea să te lase să Îl auzi… Vor rămâne mereu lucruri pe care nu le vei înţelege când vine vorba de Dumnezeu. Nici să nu avem o astfel de pretenţie… Poate tocmai din acest motiv Dumnezeu are un farmec aparte, poate asta îi dă unicitate…
Mulţumesc încă o dată pentru paharul de apă! Te las acum! Rămâi cu bine!
-Norrishor
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
Cred Doamne, ajuta necredintei mele!
raspunde acestui comentariu Thursday, 23.03.06, 16:43:38daca ai stii cat de mult si cat de bine ai descris si starea mea de acum...numai ca la mine nu se termina povestea asa de bine...eu inca ma mai gasesc si inca mai starui in a-L intreba pe Dumnezeu daca poate sa-mi explice ce se intampla in viata mea, caci eu nu mai rezist!
raspunde acestui comentariuNu mai inteleg nimic si asta ma impiedica sa mai fac ceva!
stau si ma uit si nu stiu incotro sa ma indrept!
Ma gandesc daca ceea ce mi se intapla e chiar voia Lui atunci se va termina totul cu bine candva;
daca am facut ceva gresit si El tre sa ma invete minte; sau poate aici unde ma aflu nu a fost niciodata voia Lui ca sa fiu, si daca da atunci de ca m-a adus pana aici si acum pare totul ca se spulbera??!!
Toate promisiunile pe care mi le-a facut parca nu mai au nici o valoare...sau poate le-am inteles eu gresit
eu nu mai pot... nu mai stiu ce sa fac!
- acest comentariu a inspirat pe laspin — #4
- acest comentariu a inspirat pe norrishor — #6
Friday, 24.03.06, 07:38:20Uite, asta e o poezie pe care am scris-o zilele astea...tot cu gandul ca nu-L inteleg:
Nu inteleg
raspunde acestui comentariuCum ma iubesti...
Iubirii firesti
II dau o alta lumina.
Sa fi fost atunci, in gradina
Cand te-ai hotarat
Sa fii asa incat
Sa nu-nteleg?
Sa te dezleg
De Taina
M-as imbraca in haina
Luata de straini,
Ramasa una.
Mi-as lua cununa
M-as agata in spini
Si m-as urca pe-o cruce
Cu umbra ce duce
In locuri ceresti.
Nu inteleg
Cum ma iubesti...
- acest comentariu a inspirat pe norrishor — #7
Friday, 24.03.06, 07:53:03inspirat de Dy — #2 Dv, am trecut si trec si eu de multe ori pe acolo... dar incep sa invat, si sa accpet, si sa cred ceva: Dumnezeu e Dumnezeu! si omul nu-i decat...om; cine su ce Ii poate baga de vina? cand mi se pare ca a adus pustia in viata mea si nush de unde-mi vine si de ce, si aprope ca as arunca eu, tarana, cu tarana spre cer, invat sa cred in astfel de momente: El nicicand nu da gres! Nu poate!...
raspunde acestui comentariu Friday, 24.03.06, 17:51:13iar alte ori, ma-ntorc in urma, in mine, si vad ca unde am ajuns e rezultatul alegerilor mele...
deci, oricum ar fi, am nevoie de El...
may God help u
frumoasa poezia, Daniela
raspunde acestui comentariu Friday, 24.03.06, 17:53:05aia, DA, Dragoste!
inspirat de Dy — #2 Un singur lucru as vrea sa-ti spun: TRAIESTE VIATA MAI PRESUS DE VIATA! Nu mai lasa ca fericirea ta sa atarne de ceea ce se intampla in jurul tau. incearca sa crezi, apoi sa intelegi ca fericirea se afla la nivelul mintii si nu al inimii. sentimentele sunt slabe in intensitate, uneori nu par reale, insa ratiunile noastre pot sa ne ridice deasupra vietii. putem continua discutia, daca vrei! Oricum incantata de aprecierile facute! norrishor
raspunde acestui comentariu Monday, 27.03.06, 02:41:48inspirat de Daniela — #3 inseamna ca suntem pe aceeasi lungime de unda... important e sa vedem cum ne raportam la momente precum acesta: sa-L intelegi sau sa nu-L intelegi pe Dumnezeu. uneori e bine sa lasam lucruri neintelese despre El. dar nu intotdeauna...
raspunde acestui comentariu Monday, 27.03.06, 02:55:18multumesc mult...norrishor
raspunde acestui comentariu- acest comentariu a inspirat pe norrishor — #9
Monday, 27.03.06, 05:27:13inspirat de Dy — #8 promit sa mai scriu un articol in care sa-mi continui/sa-mi explic pe indelete cele spuse in mesaj
Sper sa te multumeasca, sa te incurajeze si sa te starneasca sa traiesti viata mai presus de viata 
)
raspunde acestui comentariu Monday, 27.03.06, 07:07:29"hug you"
E cert ca nu-l poti cuprinde pe Creator intr-o minte de om. E fain totusi ca El mi se reveleaza in asa fel incat sa inteleg ceea ce EL vrea sa-mi spuna. Trebuie insa sa recunosc ca si mie mi se mai intampla sa am probleme in a decoda mesajul lui D-zeu. Dar si atunci problema e tot la mine, si nu la El,pt ca am tendinta sa interpretez lucrurile intr-un mod pur rational; asa ma invata lumea in care traiesc.
raspunde acestui comentariuAm ajuns la concluzia ca uneori (poate cel mai adesea) am nevoie de credinta pt a-L intelege.
Si inca ceva...nu e important sa inteleg tot timpul ce se intampla, ci sa am convingerea ca tot ce se intampla lucreaza spre propriul meu bine, atata vreme cat Ii raman credincios.
- acest comentariu a inspirat pe norrishor — #11
Monday, 27.03.06, 09:15:25inspirat de dinosy — #10 Trebuie sa recunosc ca mi-a placut ideea de a decoda mesajul lui Dumnezeu. poate... daca am avea ceva decodoare... ne-ar fi mai usor sa il intelegem. insa uneori e atat de bine doar sa ne asezam in bratele lui si sa credem pur si simplu, cum spuneai. dar cat de bine e, deopotriva, sa-L intelegem, desi am avea tendinta sa ne oprim la a spune "eu nu-L inteleg pe Dumnezeu si nu-mi mai bat capul cu El". Suna cunoscut cuiva? mie da! am pus si eu armele la pamant de nenumarate ori. dar acum aleg sa cred, ca si tine. si ce alegere buna am facut, nu?
raspunde acestui comentariu Monday, 27.03.06, 09:25:48superba!si cred ca intrebarea NU inteleg cum de ma mai iubesti? este pusa de fiecare diontre noi atunci cand privim in urma noastra!si vedem....tot ce am facut si ce facem
raspunde acestui comentariu Tuesday, 28.03.06, 03:23:44ce sa zic... sunt momente in viata mea cand trec prin astfel de stari..cand zic ca Dumnezeu m-a uitat..dar de fapt daca stau bine si ma gandesc eu sunt cel care l-am uitat... de fapt El e langa noi chiar si atunci cand noi nu-l vedem,cand nu-l simtim...problema noastra e ca punem accent de multe ori pe simtaminte..si daca nu simtim nimic inseamna ca El nu este langa noi...gresit... e posibil ca El sa nu vrea ca noi sa-l simtim ca sa nu mai mergem pe simtaminte ci prin credinta... in momentele in care nu-i vedem urmele pasilor Lui langa ale noastre sa stiti ca acele urme de pasi care le vedem de fapt sunt ale Lui...El de fapt ne tine in brate... fratilor nu va pierdeti increderea in El...e tot timpul cu noi...si il avea foarte aprope de noi..in inima noastra... fie numele Lui binecuvantat in veci!!! Amin!
raspunde acestui comentariu- acest comentariu a inspirat pe norrishor — #14
Tuesday, 28.03.06, 14:39:51inspirat de pedrosv — #13 Chiar ma gandeam zilele astea la cele spuse de tine, Pedro, si anume ca nu ar trebui sa ne bazam doar pe ceea ce simtim... ci pe ratiunile noastre. de multe ori e mai important sa crezi decat sa simti. insa de cele mai multe ori ne oprim la a simti sau a nu simti. din acest punct de vedere, voi, baietii, sunteti de invidiat, pentru ca nu treceti totul prin filtrul numit "sentimente" ori mult mai putin decat fetele. voi sunteti mai rationali (n-am spus mai cu picioarele pe pamant
) fetele se raporteaza altfel. desi, uneori, e superb sa simti cu o intensitate mai mare. dar, cand vine vorba de Dumnezeu... daca am putea simti cu mintea... cat de bine ar fi. promit o explicitare a spuselor mele intr-un articol viitor.
) take care!
raspunde acestui comentariu Tuesday, 28.03.06, 16:22:29Sa crezi ca exista Dumnezeu si s-o crezi cu tot dinadinsul. iar cand pare neinteles, alege sa nu mai pui atatea intrebari, ci mai degraba... accepta decizia Lui ca fiind cea mai potrivita pentru tine... si nicicum altfel, decat in bratele Lui!astept comentarii si la viitorul articol
Va salut pe toti!
am învăţat că nu trebuie să-L limitez pe Dumnezeu; El este infinit iar eu sunt limitat.
raspunde acestui comentariu Tuesday, 28.03.06, 17:47:43Vreau sa va marturisesc ca de-a lungul vietii mele (30 ani) am avut cateva experientecare mi-au provocat multă durere, şi fizică şi sufletească.
Dintre toate doua m-au marcat foarte mult:una a la 16 ani, alta la 23 ani. M-am lupta cu Dumnezeu, m-am certat cu El, deşi nu eram convertită. Nu am inţeles unde era Dumnezeu în acele momente. Nu am înţeles de ce Dumnezeu a îngăduit aşa atata durere în viata mea şi doream cu ardoare ca El sa-mi răspundă la întrebarea mea: de ce ? El, cu siguranţă, a fost lângă mine de când a hotărât să vin pe lume. El ştia de ce se intampla tot ce se intamplă.
Însă, mulţi ani mai tarziu am inţeles ca nimic nu a fost inatamplator şi ca facea parte din planul Lui pentru mine. Dupa ani de zile Dumnezeu mi-a aratat foarte clar scopul pentru care a trebuit sa trec prin vale. Totul a lucrat spre binele meu, pentru ca eu să am o viaţă din belşug. Aceste experienţe au marcat existenţa mea, fac parte din povestea mea şi fără ele azi nu aş fi unde/cum sunt.Astfel, am învăţat următoarele lucruri: 1)atunci cand credem ca Dumnezeu s-a indepărtat de noi situaţia e cu totul alta: noi ne-am indepăratat de El; 2)trebuie să suportăm consecineţele alegerilor noastre pe care le facem în anumite conjuncturi, fără să putem da vina pe Dumnezeu; 3)El îşi ţine promisiunea potrivit căreia va fi cu noi tot timpul;4)nu contează de ce ci pentru ce, cu ce scop; 5)nu are rost să mă epuizez cerând explicaţii lui Dumnezeu, ci să-L las pe El să hotarască momentul canda va vrea să-mi descopere de ce s-a întamplat ce s-a intamplat; 6) să accept să mă supun voii Lui, oricare ar fi ea,chiar dacă presupune ydrobire; 6) toate lucrurile lucreayă nspre binele meu mai devreme sau mai târziu; 7)Dumnezeu mă iubeşte neconditionat, în ciuda modelului impus de bisricile tradiţionaliste care presupuen o listă cu ce să faci si ce să nu faci ca să fii neprihănit;
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a revelat aceste adevăruri, care s-au înrădăcinat puternic în inima şi mintea mea.Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru fiecare experienţă pe care o am, pentru fiecare provocare.
Iti multumesc Norrishor pentru starea de spirit pe care ai creionat-o si in care ma regasesc si eu si cred toti cei sinceri care se misca pe aceasta planeta!
raspunde acestui comentariu Wednesday, 29.03.06, 08:15:47Este teribil de greu sa te simti parasit,singur si nerezolvat in atitea dileme!
Personal cred ca aici,in acest punct al existentei se afla cheia credintei!
Increderea si nadejdea in promisiunile Sale...chiar daca nu aici pe acest bulgar,sint armele noastre in marea confruntare si test permise de Divinitate!
Si chiar daca prin absurd,dincolo ar fi numai un abis haotic,increderea si "impartasirea" poverilor a neintelegerilor unei fiinte iubitoare fie ea si imaginara,este si ramine singura speranta si tarie in noi in fata disperarii!
Noi insa avem certitudinea ca Cineva stie si cunoate toate ungherele universului si ale sufletului nostru si ca totul are sens si scop.
Calatoria noastra in aceasta Vale nu trebuie sa fie zadarnica!
Avem Ghidul,avem imensa sansa de salvare,avem Tinta!
Merita sa raminem de mute ori aparent parasiti,incercati pentru ca El a pregatit si iesirea,solutia,prin innobilarea spiritului.
...Si apoi incercarile de aici de o clipa nu sint vrednice sa fie puse alaturi de Slava viitoare!
Au fost miscatoare mesajele voastre. incurajatoare pentru mine in a tese pe ghergheful sufletului alte bucati de panza de cuvinte, panza cu care sa va inveliti mintea si inima. priviti-ma ca un norisor care va aminteste ca exita un cer dincolo de lutul din noi, dincolo de acest pamant. si cand nu mai pteti privi la ceea ce este in jurul vostru, priviti la acea farama de cer dn voi. eu voi fi aici asteptand si alte ganduri de la voi. ma bucura sa vad ca dupa atatea zile, articolul inca se mai citeste
mi-a tresaltat inima la mesajele voastre...
raspunde acestui comentariu Wednesday, 29.03.06, 10:35:15bucurati-va de Dumnezeul in care credeti si ncercati sa intelegeti macar atat cat este de inteles despre El. asta va va umple de multa bucurie si, culmea, de dragoste.
la mai bine!
norrishor
imaginea si hedonismul devasteaza crestinismul vremurilor noastre.. pentru a supravietui acestui potop, virtual, nu avem decat o sansa, ai dreptate: sa deschidem bine ochii si sa ne centram cu tot ce suntem in Christos. textul este conceput fain`fain. imi place cum scrii.
raspunde acestui comentariu Thursday, 30.03.06, 13:29:02hm.....daca nu il intelegi pe D_zeu,ma gandesc cum ar fii daca D_zeu nu m_ar intelege pe mine,si cred ca sunt multe,chiar ff multe momente de felul asta,ce s_ar face EL cu mine?
raspunde acestui comentariu Thursday, 30.03.06, 19:52:44in fiecare zi am impresia ca nu sunt inteleasa de cei din jur si ajung la concluzia ca nici D-zeu nu ma intelege... totusi incerc sa ma resemnez deoarece cred ca lucrurile rele care mi se intampla sunt ori o pedeapsa pt pacatele mele ori o incercare la care sunt supusa...
raspunde acestui comentariu Sunday, 09.04.06, 19:49:26ce fain ai scris norrishor
ai descris o stare atat de comuna pe cat de neintzeleasa...
m-am gasit shi io in starea asta de multe ori..
recent am citit intr-o carte k atunci knd nu il mai simtzi pe Dumnezeu langa tine nu inseamna ca El nu e acol... ci vrea doar ca tu sa depinzi de El shi nu doar prin sentimente vrea asta... ci o vrea prin credintza...
shtitzi cum in Evrei multe versete incep cu "prin credintza"... nu prin "sentimente"
cre k ii o boala a omenirii chestia asta... sa te bazezi pe sentimentele tale...numai pe ele... cand Dumnezeu vrea mai mult sa ne INCREDEM in EL
asta vreau io pt fiecare dintre noi ... sa ne incredem mai mult in Dumnezeu... sa il credem pe cuvant knd ne spune k nicidecum nu ne va lasa shi in nici un chip nu ne va parasi..
...j4ever
raspunde acestui comentariu Tuesday, 11.04.06, 22:43:24Abia acum am citit ultimele mesaje...
raspunde acestui comentariu Wednesday, 19.04.06, 10:34:15Am fost profund impresionata de cuvintele voastre, poate mai incurajata eu decat voi. Sper sa va fi fost de folos... cuvintele mele... si poate "ne auzim" si in cadrul altor articole!
norrishor,mia placut foarte mult ceea ce ai scris. .de multe ori mam intrebat si eu ca si multi altii cred
are ii pasa cu adevarat lui dumnezeu de mine?adevarul e ca lui ii pasa mai mult decat credem noi si uneori ne ia atat sa intelegem asta mai ales cand trecem prin momente greu de descris.
,dar imi fac timpo sa le citesc pe toate.sunteti nemaipomeniti.
raspunde acestui comentariu Monday, 29.05.06, 00:00:15acum ma bucur pentru momentele acelea pt ca astfel nu as mai fi aici in momentul asta.
nam apucat sa citesc toate comentaiile voastre, avand in vedere ca sunt noua
domnul sa va binecuvanteze pe toti~
pace
Norrishor, ai un mare talent "scriitoricesc", surprinzi f. bine atat interiorul cat si exteriorul nostru, al fiecaruia. Felicitari ! Pot sa-ti spun ca am plans citind si regasindu-ma in cele scrise. M-ai ajutat sa-mi dau seama ca si eu sunt doar un "copil" care trebuie sa creasca sub aripile unui Dumnezeu atotstiutor si ca un copil sa ma incred neconditionat in ceea ce Tatal a hotarat pt. mine. Singura mea nelamurire este daca nu cumva drumul pe care ma aflu este cel gresit si ceea ce mi se intampla, mi se intampla datorita faptului ca nu am facut in viata alegerile dupa voia Tatalui meu ? Poate eu sunt un fiu ratacitor ! Primeste-ma Tata din nou la pieptul tau si ajuta-ma sa simt din nou dragostea ta pt. mine. Vreau sa te ascult si sa inteleg calea pe care tu ai ales-o pt. mine. Arata-mi drumul Tata, si...iarta-ma daca te-am suparat.
raspunde acestui comentariu- acest comentariu a inspirat pe norrishor — #25
Monday, 29.05.06, 10:15:42inspirat de lory — #24 Lory draga, am inghetat citind comentariul tau. Referitor la talentul meu scriitoricesc... nu vreau sa ma vezi pe mine in cuvintele acestea... eu sunt doar o pana in mana lui Dumnezeu. De multe ori nici macar forma cuvintelor nu depinde de mine... Am ales intre a scrie o carte si a scrie articole. Si nu regret nici un minut pentru investirea timpului in aceste articole care reusesc daca nu sa va apropie de Dumnezeu, cel putin sa va starneasca la asta. Sunt uimita de reactia ta, de reactiile voastre, si chiar de cele nerostite, nescrise, pe care de multe ori le simt, le stiu. Dar va rog, pe El sa-L priviti de fiecare data si nu pe noi!
raspunde acestui comentariu Monday, 29.05.06, 12:39:55Te imbratisez lory!
Si pe voi!
" imi ridic ochii...de unde imi va veni ajutorul? ajutorul vine de la DOmnul.."
ma trezesc...incep goana asteptarilor inutile sau mult prea putin esentiale...in capul meu se deruleaza caseta....Domane cand voi afla raspunsul?...
sunt dispusa sa astept...stiu ca totul va fi bine...incerc sa am rabdare...vrei sa invat ceva din toate astea? ce anume...
ma intreb, ma framant, ma rasucesc, ma supar, strig, plang,reusesc uneori sa si tac...ma uit spre cer...parca e mult mai aproape de pamant decat ieri...coboara tot mai jos...poate ca maine il voi cara in spate...si-l voi trage dupa mine...
sigur m-ati recunoaste printre masinile din centru...ca "fata ce duce cerul in spate"..sau poate sunt doar norii...
sau sa ma asez in odaita mea si sa astept cuminte ca o scolarita sa treaca si asta...stiu ca va fi bine..stiu ca voi intelege mult mai multe decat pot intelege acum...dar doare...
si incerc sa numar pe degete zilele trecute si sa le impart la cele ramase sau sa fac supozitii despre cate lucruri neasteptat de rele mi s-ar mai putea intampla,...ca sa nu am prea sperie venirea lor...
poate totusi ar trebui sa imi scot sufletul din buzunare si sa il mai duc la curatat ...cu lupa...cinestie...s-o fi innegrit de suparare ca nu am mai stat de vorba cu el...
ma uit spre cer..."tata nu te inteleg"...nu am nici o stare...imi vine sa fac orice..dar nu ceea ce fac acum...iar apoi sa ma intreb daca nu ar fi trebuit sda fac altceva..goana nebuna dupa ambalaje de lucruri importante.
cuvintele mele pretind ca spun o poveste...a cui?nici eu nu le mai inteleg!
astept...in mine ..in tacere.
.....
asta in caz ca aveati nevoie de "material didactic" la discutia voastra.
raspunde acestui comentariu Thursday, 15.06.06, 17:40:27cineva spunea ka "pentru a auzi glasul lui Dumnezeu trebuie ca in sufletul tau sa fie tacere..." nu au fost putine zilele si noptile in kare am lasat ca tacerea sa imi inunde sufletul...si poate atunci eram mai derutata..si nu puteam decat sa Il intreb "de ce?"...au fost multe lakrimi si duerere...si indoieli, slabiciuni si kiar nepuntinta...dar apoi am inteles ka desi nu Il inteleg pe deplin, stiu ka El imi vrea binele...si kiar dc uneori doare si nu inteleg de ce ingaduie anumite lukruri dc kiar ma iubeste, stiu ka e akolo...si nu ma pot vedea pe mine fara El...nu pot decat sa ma incredintez in mana Lui...pentru ka El stie ce eu nu stiu...si pentru ka ma iubeste, nu o sa ma lase niciodata...
raspunde acestui comentariu- acest comentariu a inspirat pe norrishor — #28
Monday, 14.08.06, 11:29:00inspirat de deeanah — #27 "El stie ce eu nu stiu"... E uimitor si admirabil sa te incredintezi in mana lui Dumnezeu pentru un astfel de motiv! Continua sa faci acestu lucru. Lasa-te patrunsa de Dumnezeu fara sa mai intrebi "de ce?" sau "cand?". Curaj in ciuda atator lucruri neintelese!
raspunde acestui comentariu Wednesday, 23.08.06, 10:57:08God bless you,all!
raspunde acestui comentariu Friday, 29.09.06, 10:04:33Dumnezeu este inteles cel mai bine numai atunci cand lucrezi alaturi de El ...si-L lasi pe El sa fie SEFUL.
raspunde acestui comentariu Friday, 29.09.06, 10:07:08cred ca de multe ori nu-L intelegem. dar El vrea sa traim ceea ce ne spune,chiar dak nu intelegem, ca in final sa vedem ca e mult mai bine ce vrea El.de multe ori nu-L inteleg nici eu,dar aleg sa cred ca ceea ce-mi cere e mult mai bine pt mine...e minunat sa vad ca Lui ii pasa de fericirea mea si ca e langa mine chiar dak uneori uit asta.
raspunde acestui comentariu Sunday, 05.11.06, 13:43:10Doamne, da-mi putere sa te inteleg atat cat trebuie sa te inteleg
raspunde acestui comentariu Friday, 10.11.06, 08:04:13oare nu punem o patura peste toate temerile noastre, si indoielile noastre, si framantarile noastre, folosind formule "magice" cu care asa ne-am obisnuit... "Dumnezeu stie mai bine", "Astept in tacere ca El sa lucreze"...?! si ne linistim pentru cat timp? ca apoi sa apara din nou framantarile, aceleasi, stiute prea bine... cum e? Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele nostru? sau numai daca esti cuminte si faci tot ce trebuie vei fi binecuvantat? iti folosesti mintea pe care EL ti-a dat-o, sau te lasi calauzit de Duhul?
raspunde acestui comentariu Sunday, 12.11.06, 04:06:50eu nu gasesc... libertatea de a zbura... nu inteleg cum imi spune ca ma iubeste neconditionat... si cand ma gandesc la har inteleg ca nu merit nimic, dar primesc... cum sa ma iubesc pe mine, daca si Dumnezeu spune ca nu merit nimic...
a picat netul ca sa nu mai pun comentariul aici, sau ca sa lupt sa spun ceea ce e in mine?
Da.. e greu sa faci afirmatii de genu: "Dumnezeu stie mai bine" atunci cand chiar te aflii intr-o situatie urata si mai ales sa poti crede ca " Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele nostru " atunci cand vezi numai nori la orizont si parca valurile parca nu mai contenesc..si in asemena momente nu mai poti fii liber,nu mai ai nici o bucurie...
raspunde acestui comentariu- acest comentariu a inspirat pe norrishor — #35
Sunday, 12.11.06, 23:06:18inspirat de BeN — #34 Nu toti norii prevestesc furtuni...
raspunde acestui comentariu Wednesday, 15.11.06, 00:04:36Aprecieri vin şi de-aici pentru norrishor. Pentru reverenţa şi respectul dat limbii române de astă dată
. La cuvântul "diacritice" românii iau dicţionarul întâi să se lămurească unde se cultivă. 
În rest, un piculeţ aş comenta şi-aş zice aşa: ne blestemăm singuri!
Sunt convins că singurătatea noastră/îndepărtarea lui Dumnezeu, vine în primul şi în primul rând din faptul că nu "despărţim lucrurile de preţ de cele fără preţ".
Asta va să zică nimic mai mult decât că ne pierdem timpul cu non-valori din perspectiva eternă. Că, îmbătaţi fiind cu apa vieţii moderne sau quellconque, nu mai investim în perniţa de rugăciune ci in fotoliul de la calculator (cazul meu, de pildă).
Că avem valori şi priorităţi în minţile noastre unde, de altfel, îşi au şi locul de veci. De ce? Pentru că vai! vai!-nu se oglindesc ca atare în alegerile noastre. Făţarnici ne-ar fi numele, la o adică, iar creştini doar un prenume intre prieteni.
Ne-o facem cu mâna noastră norrishor. Cu mâna noastră.
k.
raspunde acestui comentariu Wednesday, 17.01.07, 18:23:35ce ai tu cu tatal meu
raspunde acestui comentariu Sunday, 04.02.07, 17:15:11plangeam candva de mult in fatza gardului rupt al bunicilor ...mai mult oracaind de durere uscat de lacrimi..."ca i mi pierduse m prietenul cel mai bun . luat cam devreme de langa mine shi ai lui " shi urland shi blestemand pan shi numele divin. atrag atrentzia unui batran vagabont . vagabont cu barba alba , haine rupte shi imputzite . se apropie shi ma intreaba "ce ai tu cu tatal meu?" ppoate pt voi nu inseamna nimic , acum daca stau shi ma gandesc nici pt mine nu prea mai are sens, dar atunci a fost o innoire a credintezei , innoire care mi a dat somnu innapoi noaptea aceea.
Asa e, kutezatorule, chiar cu mana noastra ne-o facem si ma intreb de ce atata orbire, de ce urechile sufletelor noastre nu mai aud... Pentru ca noi ne pune m]inile la ochi, pentru ca gasim mereu inca o pereche de maini cu care sane acoperim urechile si poate chiar gura, ca nici macar sa nu-I mai vorbim. Asta suntem si vai de noi daca nu ne schimbam, vai de noi...
Ai mila, Doamne!
raspunde acestui comentariu Monday, 12.02.07, 10:52:46Oare catre ce ma indrept?
raspunde acestui comentariu Friday, 20.04.07, 19:29:07Deseori ma intreb care-i tinta vietii noastre... nici in stanga, nici in dreapta, nici in fata, nici in spate... poate doar sus sau jos. Atatea ganduri I-am transmis, insa nimic... tacere, doar fapte bune, rele, de neinteles, lacrimi, zambete si rugaciuni. Sufletul parca este incoltit din toate partile si calauzit catre... DUMNEZEU!
Pân? s? ajung la Dumnezeu, încerc s? m? în?eleg pe mine însumi, dar de foarte pu?ine ori reu?esc. ?i probabil c? dac? a? reu?i s? în?eleg cât de mult e vina mea pentru ce mi se întâmpl? ?i ce nu mi se întâmpl?, a? ofta ?i a? zice: "Stiu Doamne, la t??i ni-i greu cu oamenii. Cred c? încep s? te în?eleg..."
E ciudat cum ajungem s? d?m vina pe Dumneze pentru anumite situa?ii. Pân? la urm?, cine crede c? are liber-arbitru ar trebui s?-?i asume ?i responsabilitatea unei asemenea libert??i, nu? ?i dac? ar face asta, atunci cu adev?rat ar veni ca un nenorocit pentru iertare înaintea lui Dumnezeu.
Am impresia c? Protagoras zicea undeva c? "Omul este m?sura tuturor lucrurilor". Avea oare dreptate?
raspunde acestui comentariu Thursday, 29.11.07, 17:24:10Simt ca Dumnezeu m-a parasit! Ma numesc Oana si am 26 de ani. Saptamana trecuta am fost cu mama la un control. A facut o mamografie in urma careia a reiesit un nodul si niste microcalcificari. Am fost cu ea imediat la Cluj unde i s-a spus ca 90% e cancer. Miercuri e programata pentru operatie. In prima faza ii va scoate nodul apoi mai mult ca sigur tot sanul. Simt ca sunt pe marginea unei prapastii. M-am increzut intotdeauna lui Dumnezeu si intotdeauna mi-am pus speranta in El. M-am rugat prea putin pentru mine si mereu pentru cei dragi. Eu fara mamea mea nu pot sa traiesc si simt ca totul se naruie. Stiu ca nimic nu va ma fi la fel. Insa as vrea sa ma ajutati, sa ma incurajati... nu stiu cu cine sa vorbesc... nu stiu ce sa mai cred. Plang in fiecare zi si-l cert pe Dumnezeu pentru nedreptatea aceasta. Mama mea a suferit toata viata si acum merita putina fericire. Toate astea au dat-o peste cap. Nu este o fire puternica. Ne iubeste prea mult, pe mine si pe sora mea si faptul ca stie ca noi suferim pentru ea a face mai slaba in loc sa o faca mai puternica. As vrea sa-l regasesc pe Dumnezeu. Vreau ca El sa ma ajute. Cum sa fac sa am incredere din nou in El? Simt ca El mi-a luat totul. Mama mea reprezinta totul pentru mine. Nimic nu are importanta fara ea. o iubesc prea mult si tot ce se intampla acum in viata noastra ma distruge. Cum sa fac sa fiu puternica ca sa o pot ajuta si pe ea. Ajutati-ma voi! Va rog!
raspunde acestui comentariu Sunday, 13.04.08, 16:41:19Planul lui Dumnezeu e ceva deosebit pentru fiecare dintre noi. Pentru mine la fel a fost foarte dureros si de neinteles moartea bunicului meu care era cel mai apropiat om din lume... A fost cel mai mare atac in viata mea, nici cu mama nu eram intr-atit de aproape... Multe lucruri nu le inteleg pina cum in planul Lui pentru viata mea.... e ceva foarte misterios! E greu sa te increzi in El, te inteleg! Pentru ca noi oamenii dorim in direct sa auzim ce vrea sau ce pregateste Dumnezeu pentru noi... Neam obisnuit sa nu ne mai incredem in EL... e un obicei rau! Nu vrem constient sa-I dam in stapinire viata noastra... pur simplu sa ne oferim Lui. Trebuie din nou sa ne invatam, sa ne odihnim in dragostea LUI...
raspunde acestui comentariu Sunday, 04.05.08, 14:46:52