Lumea in care traim e o lume in continua cautare dupa sezational, dupa extreme, dupa spectaculos. Nu stiu cum vedeti voi lucrurile, dar parca oricand vine vorba de vise care s-au implinit, de vedenii, de prorocii, despre ghicirea viitorului sau alte subiecte de genul asta: ‘fierbinti’, toata lumea e cu urechile ciulite si are ceva de spus sau comentat.

Tot mai mult apar oameni care pretind ca pot prezice viitorul, prooroci care iti spun ce e bine pentru tine si ce nu, tot mai multi care pretind ca au o relatie mai altfel cu Divinitatea… Ma treb oare cum ar fi bine sa reactionez? Oamenii astia te prind, chiar pot face minuni, chiar iti pot prezice viitorul, chiar iti pot aparea in vise sau vedenii… cum reactionam?

M-am tot gandit, cred ca toti asteptam la un moment dat sa ni se intample ceva iesit din comun, sa fim speciali, sa se intample ceva ce sa dea sens, sa vedem un inger, o lumina puternica, sa auzim o voce, sa primim un semn care sa ne calauzeasca in mod supranatural, sa stim dinainte ce ni se va intampla. Oare e normala cautarea asta? Oare cum o priveste Dumnezeu?

In diferite momente in viata mea, am asteptat sa se intample ceva deosebit, o lumina puternica, un sentiment mai altfel, o traire care sa imi dea putere pentru restul vietii sa stau alaturi de El…

Intr-o vreme traiam cu speranta ca o sa visez si eu, care imi va fi sotul sau cum voi primi eu semn clar de la Dumnezeu cand va trebui sa aleg un drum anume pe care sa merg.

Am impresia ca sunt astfel de oameni, pe care Dumnezeu ii calauzeste intr-un mod supranatural, asa cum sunt momente in viata unor oameni care au adus astfel de trairi pentru o vreme. Unii au vazut ingeri, altii au visat cu cine o sa se casatoreasca (exemplul cel mai aproape de noi ca familie, bunicul lui Ad, care a visat-o pe cea care avea sa-i fie mai tarziu sotie (si bunica lui Ad), i-a visat chipul si modul in care o va cunoaste si asa s-a intamplat).

Dar nu despre exceptii vreau eu sa vorbesc. Ci despre acea cautare dupa astfel de experiente, despre felul in care unii dintre noi cauta cu disperare horoscopul in ziare sau reviste, desi speranta lor, zic ei, e Domnul. Cat de sucita e lumea asta! Si tot in categoria cat de sucita e lumea asta, ce culmea suntem! Oare cat ne mai rabda Dumnezeu? Cautam sa fim placuti Lui, mergem la seri de rugaciune, ne dam mari crestini, dar nu avem nici o problema sa inselam statul, sau pe vreun semen de-al nostru… oare chiar asa de orbi am devenit?

Oameni buni! Hai sa Il luam un pic mai in serios pe Dumnezeu, sa lasam ipocrizia deoparte, sa incercam sa ne vedem de pacatul nostru, sa il jelim si sa cerem mila si indurare. Sa lasam toata alergarea asta aiurea dupa lucruri care nu ne folosesc la nimic.

Daca Dumnezeu vrea sa ni se descopere intr-un mod miraculos, o va face. Pana cand El decide daca ni se decopera noua intr-un mod mai special, cred ca mai bine ne-am ocupa timpul sa-L iubim tot mai mult pe El si pe semenii nostri.

Pana la urma, singurul lucru care va conta acolo SUS va fi Dragostea aratata aici jos.