Autor: Dox

Poate ca e de la varsta, sau poate ca odata cu experienta de viata vine pe rand si intelepciunea; incep sa observ de la o vreme un anumit tipar de comportament - oamenii nu se mai bucura de ceea ce au. Mirajele "inca putin-ului" fura privirea multora. Sindromul "nu-i destul" omoara familii, biserici si poate chiar societatea. O societate care aparent nu poate exista fara "consumator".

Hai insa sa nu divaghez de la subiect. Cat e destul sa fii fericit? Am scanat din amintire cartea proverbelor si Solomon, cel mai intelept om de pe pamant defineste fericirea ca si gasirea intelepciunii, adica frica de Domnul, dar si ca si bucuria de a bea si a manca, de a te bucura de nevasta ta sau de a-ti vedea copiii crescand si devenind ca niste "sageti in tolba unui viteaz".

[...]

Exista o linie foarte fina spre care tindem si care ne duce incet la pieire - linia se numeste - "destul". Ai suficient cand ai ce manca, cu ce te imbraca si unde iti pleca capul. Cred ca toti care citesc randurile astea se numara printre cei care au destul. Ai impresia ca standardele sunt prea jos? Gandeste-te bine! Cauta informatii despre cati oameni pot spune ca mananca regulat, ca au o casa si ca au haine, sa nu mai vobitm de cont in banca. Vei afla cu stupoare ca te numeri intre cei foarte privilegiati care pot spune asa ceva.

Cum definesti fericirea?
Fericirea nu o poti defini prin lucruri - daca ar fi asa nu poti sa ajungi la ea niciodata si asta pentru simplul motiv ca pe cand ai impresia ca te bucuri de ultimul model din ORICE, firma care il produce, scoate pe piata noul model care, bla, bla, bla, iti ia bucuria de a avea ORICE. Vei avea nevoie de NOUL ORICE. Cred ca ai prins ideea.

Fericirea in schimb o poti defini doar in relatiile cu cei dragi din jurul tau. Cu Dumnezeu, cu sotia, cu copii, cu parintii, cu fratii si cu prietenii. E cel mai usor de definit fericirea in relatie cu oamenii din jurul tau care sunt foarte importanti pentru tine. Cand esti fericit? Cand te poti bucura de timp cu persoanele dragi tie. Nu e asa?

Vad insa un paradox aici - vad parinti care spun ca sunt interesati de copii lor, dar de fapt, se concentreaza sa cumpere pentru ei tot felul de obiecte. Cum ar arata lumea daca toti tatii din lumea asta in loc de ore suplimentare la servici ar face ore suplimentare acasa? Ar ajuta la vase, ar petrece timp cu copiii... pun pariu pe cat vreti ca n-ar mai fi asa de mare rata divorturilor.

Chestia asta cu fericirea e legata pe cat de mult de pamant pe atat de mult de cer. Pana la urma, tot ce avem si detinem la un moment dat in viata e pentru ca Dumnezeu a ingaduit acest lucru. Nu-s de-acord cu cei care pe motiv ca sunt multumiti cu ce au, isi ascund lenea. Cu toate astea, trebuie sa nu uitam ca Dumnezeu ne poarta de grija. Mult prea des, incercarile noastre de a aduce un venit suplimentar in casa izvorasc din neincrederea ca Dumnezeu va purta de grija. Sau mai grav, nici nu ne mai punem aceasta problema. Credem ca suntem in controlul vietilor noastre si ne cheltuim energiile pe lucruri care sa ne creeze siguranta si stabilitate.

Cat e destul sa fii fericit? ACUM!
Yup, nu se potriveste, stiu. Dar ACUM e momentul sa fii fericit. Bucura-te de ce ai si nu te gandii prea mult la ce n-ai. Multumeste lui Dumnezeu pentru ce ai primit si nu tanji atat de mult la lucruri de care poate n-ai nevoie.

Am un Matiz care ma duce, ma aduce si sincer, ma simt fericit ca am cu ce ma deplasa. Nu ca nu mi-ar placea sa am o Toyota, dar cand imi aduc aminte de vremurile cand transpiram in autobus imi vine sa salt de bucurie. Daca n-ai inca Matiz, sunt sigur ca poti gasi alte o mie si unu de motive sa ii multumesti lui Dumnezeu.

Cat e destul sa fii fericit? Cat ai!