Ma uit in oglinda si observ o schimbare. Nimic nu mai e cum era mai demult. Nu mai sunt acel copil care fugea si cerea ajutor tatalui din cer. Acel copil care cand primea ceva ii multumea lui Dumnezeu.

Am inceput sa cred ca unele reusite sunt meritul meu, ca unele lucruri sunt doar ale mele. Doar cand vine o greutate ceva prea mare sa o pot duce.. ma plec pe genunchi si cer din noi ajutor Lui. Doar in momentele dificile ma rog cu adevarat. Devin din nou acel copil neajutorat si plang cerandu-I ajutor. Si spre surprinderea mea, chiar primesc acel ajutor. Ma intreb.. de ce? Pentru ca ma iubeste. Pentru ca dragostea Lui e mare.. prea mare sa o pot eu intelege.

Vreau sa invat sa fiu un adevarat copil al Lui. Sa tremur inaintea sfinteniei LUI, sa-mi inabus mandria, sa fug la El in bucurie si in necaz. Vreau sa ma incred in bratul Lui atotputernic. Vreau sa invat sa iubesc!

Hai sa fim din nou copii... copiii Lui !

fearl3ss