Se intreba cineva 'mai devreme' pe site .. 'Cum recunosti dragostea adevarata?' .. ideii sale ii raspund undeva in jur de 160 de comentarii .. distractiv e sa privestii evolutia ideii si a discutiei.. ce cauta de fapt acel om? Nimic altceva decat dragostea adevarata..? apar in discutie fluturasi, dureri de stomac, senzatii interesante, interesante zic pentru ca fac parte din alte sfere, senzatii de foame, de plutire.. aparent nu au nimic de a face cu dragostea..

Cum recunosti dragostea adevarata? E simplu .. ai sa o recunosti in momentul in care esti in stare sa o daruiesti, sa te daruiesti. Inveti incet, incet cum sa o daruiesti si apoi iti dai seama brusc ca stii de fapt cum sa o recunosti. Si apoi incepi sa iti dai seama ca nu e vorba nici de fluturi, nici de foame, nici de ameteala, nici de genunchi moi, e vorba de liniste.. de pace.. e un sentiment ce te cuprinde calm, cald, si te poate tine asa o viata intreaga. Conditia pentru a te tine o viata intreaga? Ideea e aceeasi.. daruieste in continuare, nu te opri chiar daca ai gasit ceea ce cautai.Daruieste fara sa Astepti inapoi. Aceea persoana, si multe altele ce vor urma, au nevoie de asa ceva..

Totul pleaca de la noi insine. In noi sta puterea. Prin noi lucreaza Harul. Si am sa revin la acest punct. Inainte vreau sa atrag putin atentia la lucruri 'marunte', cotidiene..

Ai stat vreodata pe strada sa privesti oamenii? Ai cautat vreodata sa citesti in ochii unui om care trece pe langa tine ceea ce simte? Ai incercat sa te conectezi? Ai incercat sa faci alaturi de el 3 pasi, sa te pui in papucii lui. Are un mers sprinten sau tarait? Procentual, cati ochi iti transmit tristete? Cati frustrare? Cati deznadejde? Cati fericire? Cati bucurie? Cati liniste? Cati calm? Hehe.. oare de ce?

Suntem prea obisnuiti sa dam vina. Pe guvern, pe politicieni, pe primar, pe vecin, pe parinti, pe frati. Si mergand invers.. te plangi de fratele tau parintilor, care in nebunia cotidiana, cat timp au sa isi bata capul cu probleme "trecatoare"? Apoi poate vreun vecin te poate ajuta daca te plangi ca parintii tai nu au timp? Sau ar fii mai bine sa te plangi primarului despre vecinii tai indiscreti, nesimtiti, sau oricum altcumva, dar nu pe placul tau. Cat despre politicieni sau guvern ce sa mai zic? Ei sunt mereu de vina..

Cand de fapt totul vine din tine .. suntem nebuni sa ne inchipuim ca Harul are limite, bariere. I-am aplicat prea des, prea mult, Harului legea "Toate au o limita". Neghiobi. El se revarsa neconditionat. Noi trebuie doar smeriti sa acceptam. Sa primim. Harul nu tine cont de Legea Ta, rasa ta, profesia ta, varsta ta, pregatirea ta, Puterea Ta de a Intelege si de a Primi. Instrainarea de Har e ceea ce lumea simte acum acut. Fisuri din ce in ce mai mari in familii, in sisteme, intre vecini, tineri, oameni in general, apar din cauza Instrainarii de Har. Ceea ce cauti nu e dragostea adevarata. Aceasta cautare e in fapt o expresie, o forma a Setei de Har. Dezorientati. Indepartati de Valorile Crestine, ne zbatem tot mai mult sa cautam ceva ce noi primim oricum, gratuit, si din ce in ce mai mult. Acolo unde e pacatul mai mare acolo se revarsa mai abundent Harul. Nu trebuie sa cautam bezmetici Dragostea Adevarata, trebuie doar sa ne linistim, sa primim, sa acceptam, sa deschidem bratele spre ceva ce aveam oricum.

Traim intr-o lume vaduvita de Har ..

Nu cauta aiurea. Nu te duce la Primar, nu te duce la Politicieni, nu te duce la Guvern pentru a-ti rezolva problemele?Intoarce-te acasa.Nu da vina pe Fratele tau, nu da vina pe Parintii tai.Intoarce-te acasa.In casa Tatalui tau, dute la Preotul tau.Deschide-ti bratele, inima.. primeste Harul..

"O, gratie desarta-n muritori,/Ce vinde Harul dat de Dumnezeu"(Shakespeare, Richard al III-lea)

G.