Autor: Anca

Trebuie sa recunosc: azi, L-am simtit pe Dumnezeu la biserica si in prezenta Lui am facut ce ar trebui sa fac in fiecare zi. M-am bucurat. E adevarat ca bucuria a fost insotita in permanenta de un nod in gat.

Dar sa va spun despre Dani. E unul din acei oameni in prezenta caruia, spune el, oamenii simt ca ar trebui sa fie seriosi, sa fie atenti. E unul dintr-aceia care ar trebui sa fie posaci si izolati. Te astepti sa fie cu umerii lasati, cu o mina deznadajduita, o victima a unei sorti prea crude. In schimb, e un tip jovial, volubil, coerent, destept, citit. Un om pe care multi si l-ar dori pe aproape pentru a le oferi umerii sai drept sprijin. Un tanar puternic, prezentabil, talentat, care vorbeste despre... multumire.

Mda. E un subiect pe care l-am auzit de muuuuuuulte ori si de ceva vreme, cand auzeam subiectul prezentat de tipi joviali, volubili, coerenti, destepti, cititi, puternici, prezentabili, talentati, la sfarsit imi spuneam... ei, si?

[...]

Nu era nou ceea ce spunea.

“Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. Caci aceasta e voia lui Dumnezeu...” Doua lucruri esentiale:

1. Sa zicem ca omeneste vorbind, e logic ca in lumea imperfecta in care traim, exista probleme care ne nemultumesc, ba chiar ne fac sa ne simtim deznadajduiti. Da, poate ca exista cateva, dar exista o multime de alte lucruri pe care poate le consideram banale, dar pentru care am putea sa fim multumitori. Intrebat fiind, Dani a raspuns ca el are vreo trei motive pentru care e nemultumit si o mie pentru care este multumitor. Puse in balanta, spune el, ar trebui sa fii mai mult multumit decat nemultumit.

2. Dumnezeu vrea sa-i multumim pentru toate lucrurile. Este o porunca. Aceasta este treapta cea mai inalta a multumirii, in care ii multumesti lui Dumnezeu chiar si pentru probleme. Ei bine, cand ajungi sa-i multumesti lui Dumnezeu si pentru probleme, atunci increderea ta in El este totala ca si iubirea pe care I-o porti. Atunci poti sa spui ca Il iubesti pe Dumnezeu pentru ce este, nu pentru ce iti da.

Cam acesta a fost mesajul, schematic.

Nu cred ca sunt in masura sa va spun eu cum stau lucrurile cu multumirea pentru ca nodul in gat era o realizare a faptului ca atat de usor imi este sa vad aspectele negative ale lucrurilor, sau mai bine zis sunt atat de oarba la tot Harul pe care El il risipeste in fiecare zi peste mine. Ceea ce doresc prin acest articol este sa va transmit tonul pe care Dani l-a dat prin marturia lui. Ce ar fi daca i-ai spune Lui Dumnezeu o multumire, un imn de multumire pentru ceva ce recunosti ca El a facut in viata ta. Poate nu ai ajuns la multumirea sfintilor (care este inrudita cu rabdarea sfintilor), dar fiecare calatorie incepe cu primul pas, si este o sansa ca din felul in care ai fost sa mai cresti un pic.

Pentru ce i-as multumi lui Dumnezeu? Ceea ce imi vine in minte acum, Dani draga, este ca ii multumesc lui Dumnezeu ca pot sa scriu aceste cuvinte. E mare lucru, crede-ma, pe langa acela de a respira, de a umbla, de a avea o casuta draguta, o familie, de a vedea cum creste gazonul de pe o zi pe alta, de a-l vedea pe Mihai calarind pe umerii lui Radu si razand cu gura pana la urechi in timp ce fug dupa ei prin casa.... si atatea si atatea. Tu pentru ce i-ai multumi lui Dumnezeu drag vizitator sau membru al familiei AERCURAT?

PS: Nu voi face nota discordanta cu felul in care Dani s-a raportat la acest amanunt din viata lui de care nu a facut caz sau mai bine zis, pe care l-a prezentat ca fiind modalitatea prin care Dumnezeu isi arata slava Sa. Totusi, poate ca mesajul pe care il purta cu atat pasiune, cu care se identifica, nu ar fi fost la fel de puternic daca nu as fi aflat niciodata ca el este orb.