Atunci cand André Malraux, sub influenta devastatoare a ororilor celor doua conflagratii ale celui de al douazecilea secol, profetea ca "secolul al douazecisiunulea va fi religios sau nu va fi de loc" o facea in deplina cunostinta de cauza. In iubita lui Franta, a carei cultura a si pastorit-o vreme de 10 ani, incepuse, cu aproape doua secole inaintea lui, lunga si zbuciumata fuga a omului de Dumnezeu. Iluministii francezi au fost aceia care au indemnat poporul - din umbra sau prin ridiculizare fatisa - sa se proclame liber de constrangerile religiei, reiterand intr-o forma revolutionara spusa lui Protagoras conform careia "Omul este masura tuturor lucrurilor". Si pentru a pecetlui aceasta decizie, populatia Parisului a ales o obscura dansatoare de cabaret - Madmoiselle Candeille - pe care a purtat-o in triumf pana la catedrala Notre Dame, unde a fost incoronata drept zeita a ratiunii. Dupa ce s-a inchinat ceremonios zeitei pe jumatate nude tronand pe altar, multimea a ars in mod ceremonios Biblia in piata din fata catedralei, declarand ca de atunci inainte, ratiunea si numai ratiunea avea sa conduca Franta. Si pornind de atunci si de acolo, aceste idei au inceput sa cutreiere lumea. A trebuit insa sa treaca mai bine de o jumatate de secol pentru ca ideile Revolutiei franceze sa-si gaseasca un suport dogmatic solid. Ori nu era cu putinta ca acesta sa vina tot din Franta, care-si epuizase deja elanul creator sub lama ghilotinei si prin marea stepa rusa.

[...]

Angliei i-a revenit cinstea de a face pasul decisiv. Dar l-a facut asa cum ii sade bine, adica englezeste… Ideile revolutionare franceze nu au izbutit sa penetreze in mod imediat si direct societatea engleza, aflata in plin elan spiritual crestin, ca urmare a marii renasteri metodiste. In plus, sprijinul francez acordat Revolutiei americane, a creat in imperiu un puternic resentiment impotriva ideilor revolutionare de orice fel.

Si totusi, Anglia ascundea o grupare de oameni - o elita intelectuala - ce pregatea in tihna diseminarea ideilor socialiste franceze. Societatea Lunara din Birmingham, activa intre 1764 si 1800 a avut neindoios o influenta capitala. Tragandu-si numele de la faptul ca membrii ei se intalneau o data pe luna, la luna plina, aceasta societate - care s-a transformat mai tarziu in Societatea Regala - a avut un rol decisiv in implementarea Revolutiei Industriale dar si in sadirea ideilor socialiste. Considerandu-se "negutatori de lumina" - sintagma imprumutata din utopia New Atlantis a lui Francis Bacon - avea ca membri personalitati precum Erasmus Darwin - bunicul lui Charles Darwin - John Wilkinson, constructor de tunuri si fondatorul celebrei firme de aparate si lame de ras de mai tarziu, James Watt, creatorul motorului cu aburi, industriasul Matthew Boulton, chimistul Joseph Priestley si Benjamin Franklin - corespondent in coloniile americane. Toti au fost in mod explicit partizanii Revolutiei americane in 1776 si sustinatori ferventi ai Revolutiei franceze 13 ani mai tarziu. Benjamin Franklin a fost un adevarat navetist intre idealistii francezi si englezi. Erasmus Darwin a fost un sustinator activ al ideilor iacobine. Un alt membru, Richard Edgeworth a colaborat cu Rousseau la scrierea unei carti despre educatia copiilor. Fiul lui James Watt a fost denuntat in Camera Comunelor ca agent francez. Jospeh Priestley a fost un sustinator viguros al Adunarii Nationale Franceze, organizand chiar o serbare de aniversare a 2 ani de la caderea Bastiliei. Infuriata de acest afront, comunitatea crestina in care locuia Priestley, a dat foc casei in care se tinea serbarea si l-a fortat pe chimist sa plece in exil in America.

Era evident pentru membrii Societatii Lunare ca ideile revolutionare nu puteau fi pur si simplu implantate in Anglia. De aceea au ales calea ocolita de a submina ideile crestine prin stiinta, constienti fiind de caracterul eminamente empiric al anglo-saxonilor si implicit de taria argumentelor stiintifice pentru acestia. Trebuiau insa gasite si propagate repede cateva idei concrete. Prima si cea mai iconoclasta idee a venit din partea unui avocat pasionat de geologie, pe nume Charles Lyell. Nascut in 1797, anul in care parintele geologiei moderne, scotianul James Hutton murea, Lyell s-a inspirat copios din lucrarea scotianului intitulata Theory of the Earth, in care acesta propunea pentru prima data o cronologie extinsa a pamantului, care nu facea apel la evenimente supranaturale. Ideea lui Lyell, cunoscuta astazi sub denumirea de principiul actualismului (uniformitarianism in engleza) sustine in esenta ca procesele geoformante de astazi sunt identice cu cele din trecut si se desfasoara cu o viteza similara. Rezulta de aici ca pamantul ar avea o varsta respectabila de ordinul zecilor de milioane de ani. Cu alte cuvinte, viata a avut la dispozitie durate imense de timp. Aceasta noua viziune avea sa stimuleze ideile pe care prietenul apropiat al lui Lyell, Charles Darwin le pritocea in linistita si bogata sa rezidenta numita Down House. Caci de atat avea nevoie atunci Darwin - de un timp suficient de lung pentru ca un animal sa sufere o schimbare pe care sa o transmita prin pangenele din sangele sau (asa credea atunci Darwin) urmasilor sai care la randul lor vor amplifica schimbarea si o vor transmite mai departe. Si asa, din milion in milion de an, un peste putea ajunge intr-o buna zi filosof si niste molecule oameni…

Unde se gaseste azi ideea lui Darwin? Ei bine, la temelia intregii omeniri! Caci socialul, politicul, economicul, chiar si culturalul sunt adanc patrunse sau chiar definite de aceasta idee. Ni se spune ca societatea a evoluat de la comuna primitiva la post-modern, ca politica a evoluat de la conservatorism la neoliberalism, ca economia a evoluat de la agricultura primitiva la computerizare, ca de la picturile rupestre la post-modernism s-a produs o evolutie uluitoare (desi Picasso a suspinat la iesirea din pestera Lascaux ("Noi nu am inventat nimic!!"). Si pentru ca si specia umana a evoluat, nu era cu putinta ca toti oamenii sa fie pe aceeasi treapta a evolutiei. Urma logic de aici ca cei primitivi trebuiau sa dispara - si asta si fac din clipa in care ideea lui Darwin a vazut lumina tiparului in 1859. Din ce in ce mai eficient, mai gospodareste. Si pentru ca neoliberalismul este in varful piramidei evolutiei politice, trebuie nu-i asa sa accelereze dezintegrarea oricarei alternative (primitive, se intelege), cu adeptii ei cu tot. Si cum poate sa faca asta mai bine decat cu bombe inteligente si militari docili si eficienti? Si, daca robotul este mai eficient decat muncitorul uman, ce nevoie mai este de acesta din urma? Este deci nu numai logic, dar si moral si mai ales progresist sa-i fortezi pe toti sa se robotizeze sau sa renunte la acele ramuri economice care nu pot fi robotizate... Si daca cele 5 simturi nu mai sunt suficiente pentru a percepe arta ajunsa pe culmile evolutiei, trebuie musai sa-ti indopi organismul cu te miri ce substanta care sa-ti exacerbeze "simtirea artistica". Si toate acestea numai pentru ca evolutia inseamna progres, de la simplu la complex, de la primitiv la sofisticat, de la ceilalti la noi!!

Filosofia UNESCO - Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura - era si este clara inca din 1949, atunci cand Sir Julian Huxley a redactat Manifestul UNESCO. Iata un esantion:

Unificarea traditiilor intr-un singur rezervor comun de experienta, constienta si motivatie este o necesitate a priori pentru progresul viitor al evolutiei umane. In acest sens, desi unificarea politica intr-un fel sau altul de guvern mondial va fi necesara pentru atingerea acestui nivel, unificarea in lucrurile mintii nu este numai necesara, ea poate chiar deschide calea spre alte tipuri de unificare.

Cata vreme copilul respira aerul otravit al nationalismului, educatia in spirit mondialist nu poate produce decat rezultate precare. Asa cum am subliniat, deseori familia este cea care infecteaza mintea copilului cu nationalism extrem. Scoala trebuie de aceea sa utilizeze caile descrise anterior pentru a combate atitudinea familiala.

Este semnificativ faptul ca acest manifest a fost accesibil publicului larg numai dupa 30 de ani de la redactarea lui, atunci cand ONU si UNESCO erau definitiv instalate in politica mondiala.

Toate acestea fiind zise, cred ca Malraux a profetit cu adevarat. El a inteles prea bine (si poate ca avusese acces la Manifestul UNESCO) ca cei 100 de ani de fundamentare evolutionista a lumii, o vor aduce in cele din urma pe muchia prapastiei. Intoarcerea evolutionista de acolo nu este posibila asa ca numai acea latura a umanitatii care nu a fost atat de letal afectata de evolutionism - adica sentimentul religios - mai ofera o sansa.

Din fericire, exista azi o cale de intoarcere si pentru stiinta. Ea se numeste Teoria Moderna a Proiectului (Designului) Inteligent. Propusa de A.E. Wilder-Smith, Charles Thaxton si William Dembski, aceasta pleaca de la teoria informatiei, teoria probabilitatilor, stiintele cognitiei si termodinamica, fiind varful de lance al stiintei moderne, sansa ei de a pasi in mileniul al treilea intr-un spirit nou, profund uman (nu umanist!!) Cu doua saptamani in urma William Dembski a publicat o carte intitulata Deductia Proiectului - eliminarea intamplarii prin probabilitati reduse. Pornind de la principiul elaborat de matematicianul francez Emile Borel conform caruia "Fenomenele cu probabilitati foarte mici de producere nu se produc", Dembski spune: "Evenimentele specifice cu probabilitate mica de producere, nu se produc la intamplare". Ramanand cu desavarsire in cadrul paradigmei stiintifice, fara a face apel la transcendent in demersul sau, TEMPI se multumeste sa elaboreze un instrument stiintific riguros si usor adaptabil oricarei ramuri stiintifice. Utilizarea lui nu face decat sa aduca omul de stiinta onest in fata Adevarului: EXISTA UN DESIGNER INTELIGENT AL UNIVERSULUI. Cand si cum se raporteaza omul de stiinta la acest Designer, este o chestiune care tine numai si numai de constiinta si personalitatea sa.

Convinsi fiind ca nu mai este timp de pierdut si ca situatia actuala a Romaniei este in cea mai mare parte datorata romanilor si implicit educatiei pe care au primit-o, ne-am constituit intr-un grup de initiativa pentru infiintarea FUNDATIEI NATIONALE PENTRU CERCETAREA CREATIEI. Gandita ca o asociere libera de orice prejudecati stiintifice sau religioase a unor oameni doritori sa afle Adevarul, inteles ca plan al Designerului Suprem pentru omenire, dorim de asemenea sa elaboram cat mai repede si profesional posibil, o alternativa creationista a educatiei. Credem cu fermitate ca un elev si mai departe un student caruia i s-au predat atat alternativa evolutionista cat si cea creationista a cunoasterii, este nu numai mai bine informat dar poate avea o putere superioara de discernamant. Or discernamantul, deplina constiinta a propriei responsabilitati si limitari sunt esentiale omului adevarat. Caci daca este convins ca stramosul sau este o maimuta iar viitorul sau mormantul, omul nu se simte responsabil nici macar pentru sine iar singura limita pe care o accepta este cea a saturatiei instinctelor sale. Priviti bine in jurul dumneavoastra! Nu acesta este spiritul lumii in care traim? Alternativa exista, ramane doar sa o acceptam. Si sa nu uitam cuvintele lui Goethe:

Cea mai mare fericire a omului care gandeste este sa cerceteze ceea ce poate fi cercetat si sa respecte ceea ce este de necuprins.

-Emil Silvestru