Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Site proudly sponsored by:
Unique Logo Design -
Logo Design services for all kind of businesses.
Logo Design services for all kind of businesses.
Ai incercat noul toolbar Aercurat.com ? - Functioneaza in Firefox si Internet Explorer! - Chat, ultimele articole, RSS!
Parc
- Cuvinte reci de pe buze uscate [04.09.08 16:07]
- Solutii IT [04.09.08 15:48]
- Functia ambigua a televiziunii [02.09.08 06:46]
- Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [02.09.08 06:24]
- Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]
Downtown
- Eu niciodata n-am... [06.01.09 13:54]
- discutie libera [06.01.09 13:52]
- poze ...cu comentarii :P [06.01.09 12:26]
- Stresiune in rugaciune :) [06.01.09 11:49]
- Dedicatii Muzicale si nu numai [06.01.09 11:11]
DefulariMonday, 24.11.08
Autor: Toxic Smile
Tot timpul au fost asa. Ii stiti si voi. In scoala primara erau cei din primele banci cu ochelari si cu mainile mereu murdare de cerneala. In generala, stateau in ultimele banci si radeau non-stop de “tocilari”. Nu aveau niciodata suficiente creioane sau caiete, iar notele nu depaseau de obicei 7. Cand erau scosi la tabla, toti stiau ca urmeaza ceva amuzant. Incurcau paralelipipedul cu piramida, nu stiau ce e un complement direct, iar la engleza abia reuseau sa scoata o propozitie. Nu deranjau pe nimeni pentru ca erau prietenosi si sinceri. Dar nici nu le cerea nimeni parerea niciodata. Erau cantitate neglijabila.
Copiii din fruntea clasei se uitau cu oarecare compasiune la ei. Toata lumea, inclusiv parintii si profesorii stiau ca doar atata pot si nimeni nu le cerea mai mult. Pentru ca nimeni nu le cerea mai mult, ramaneau mereu in acelasi stadiu: imaturi si cu note mici.
Tot timpul a fost un astfel de grup... in orice colectiv. Cei din coada. Cei care nu conteaza.
[...]
Acum fac parte din grup. E foarte ciudat ca citesc in ochii celorlalti acel ,,Ce bine ca eu nu sunt asa!”. Si ma deranjeaza situatia, dar nu gasesc puterea, sau mai bine zis vointa sa trec peste si sa imi depasesc limitele.
Si nu e vorba numai de scoala, e vorba de viata in general. Oricat am incerca sa ne mintim, trebuie sa stim ca nu exista nimeni in lumea asta caruia sa ii pese efectiv de ceea ce vom ajunge noi...sau unde vom ajunge.
Dar asa suntem noi, prea legati de lumea asta si de tot ceea ce ne inconjoara. Trebuie mereu sa avem un sistem de referinta, o persoana careia sa ii dedicam o victorie, o amintire in numele careia sa luptam mai departe. Ne mintim singuri si uitam ceea ce e important.
Singurul caruia ii pasa de fapt, este Dumnezeu.. El ar trebuia sa fie unica si cea mai puternica motivare pentru fiecare actiune din viata noastra, dar uneori e atat de greu...
Tot timpul au fost asa. Ii stiti si voi. In scoala primara erau cei din primele banci cu ochelari si cu mainile mereu murdare de cerneala. In generala, stateau in ultimele banci si radeau non-stop de “tocilari”. Nu aveau niciodata suficiente creioane sau caiete, iar notele nu depaseau de obicei 7. Cand erau scosi la tabla, toti stiau ca urmeaza ceva amuzant. Incurcau paralelipipedul cu piramida, nu stiau ce e un complement direct, iar la engleza abia reuseau sa scoata o propozitie. Nu deranjau pe nimeni pentru ca erau prietenosi si sinceri. Dar nici nu le cerea nimeni parerea niciodata. Erau cantitate neglijabila.
Copiii din fruntea clasei se uitau cu oarecare compasiune la ei. Toata lumea, inclusiv parintii si profesorii stiau ca doar atata pot si nimeni nu le cerea mai mult. Pentru ca nimeni nu le cerea mai mult, ramaneau mereu in acelasi stadiu: imaturi si cu note mici.
Tot timpul a fost un astfel de grup... in orice colectiv. Cei din coada. Cei care nu conteaza.
[...]
Acum fac parte din grup. E foarte ciudat ca citesc in ochii celorlalti acel ,,Ce bine ca eu nu sunt asa!”. Si ma deranjeaza situatia, dar nu gasesc puterea, sau mai bine zis vointa sa trec peste si sa imi depasesc limitele.
Si nu e vorba numai de scoala, e vorba de viata in general. Oricat am incerca sa ne mintim, trebuie sa stim ca nu exista nimeni in lumea asta caruia sa ii pese efectiv de ceea ce vom ajunge noi...sau unde vom ajunge.
Dar asa suntem noi, prea legati de lumea asta si de tot ceea ce ne inconjoara. Trebuie mereu sa avem un sistem de referinta, o persoana careia sa ii dedicam o victorie, o amintire in numele careia sa luptam mai departe. Ne mintim singuri si uitam ceea ce e important.
Singurul caruia ii pasa de fapt, este Dumnezeu.. El ar trebuia sa fie unica si cea mai puternica motivare pentru fiecare actiune din viata noastra, dar uneori e atat de greu...
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
© 2006 aercurat.com | All rights reserved
cam da, cea mai puternica motivare trebuie sa fie in legatura cu Dumnezeu, pentru ca oamenii se schimba peste noapte, acum ai un prieten, maine poate nu-l mai ai. Cum as putea sa fiu fericit daca ma agat de ceva care se evapora?
foarte fain articol, Dumnezeu este si va fi acelasi.
raspunde acestui comentariu Monday, 24.11.08, 16:14:52..inca nu stiu ce sa zic..dar te'am citit....mazgaleala de ganduri..poate revin..
raspunde acestui comentariu Monday, 24.11.08, 16:15:41ce ma bucura articolul tau! desi e trist. dar ma bucura finalul. am avut si eu tot felul de momente cand ma gandeam ca la nimeni nu ii pasa cu adevarat, ca fiecare se preocupa mai mult de el. si as asi e. si cele mai importante (ff imp) prietenii din viata mea (inafara de una actuala) s-au destramat asa, una cate una... si tot auzeam mereu ca "nu trebuie sa-ti pui increderea in oameni " blabla.
si intr-un fel e adevarat... dar daca Dumnezeu devine motivul nostru, atunci ni se usureaza parca viata pt ca stim ca cuiva ii pasa, si ii important sa ii pese, si reusim si noua sa ne pese mai mult de altii..
raspunde acestui comentariu Monday, 24.11.08, 19:07:20[asta e in teorie, practica ma chinuie si pe mine...dar merita!]
Christa esti pe drumul in care Dumnezeu poate sa te cunoasca, drumul pe care poti sa ei o decizie.. Daca tu vezi asa lucrurile perecum ai scris asta inseamna ca incepi sa te apropii de Dumnezeu.
E greu pt. ca oamenii se tin cu "mainile inclestate" de lumea asta, si inca nu realizeaza ca nu au nici o putere sa o biruiasca. In schimb o face Domnul pt tine. Domnul Isus a zis:
"Indrazneste fiule"
"Indrazneste fica"
"Indrazniti, Eu sunt, nu va temeti!"
"Indrazniti Eu am biruit lumea!"
Tine-te de El prin rugaciune. Comverseaza. Cere-I si asteapta raspunsul!
raspunde acestui comentariu Monday, 24.11.08, 19:23:05Toxic Smile, ce importanta remarca la sfarsitul articolului tau! chiar daca simti ca nimanui nu-i pasa de tine, totusi exista cel putin o Persoana careia ii pasa - acea persoana e Dumnezeu. Cea de a doua persoana careia trebuie sa-i pese de tine si sa creada in tine este propria-ti persoana. RESTUL sunt cantitate neglijabila.
E foarte greu sa gandesti in termenii acestia, in lumea asta in care ceilalti sunt considerati atat de importanti in special la varsta adolescentei si tineretii. Dar nu e imposibil. Iti doresc mult curaj sa gasesti acea putere sa reusesti. Crede si tu ca acest lucru e posibil si cere-l lui Dumnezeu, daca e important pentru tine. Isus le spune celor care apeleaza la El in cateva randuri: "Facati-se dupa credinta ta!"
raspunde acestui comentariu Monday, 24.11.08, 22:22:28super tare articolul Christa!!!
raspunde acestui comentariu Thursday, 27.11.08, 16:33:19bravo