Insa ceea ce ne intrebam noi (si o facem bine) este “hm... Ma, nu se poate sa fim toti chemati la acelasi standard, nu?” Ei bine, eu am ajuns la concluzia ca suntem. Toti. Fara exceptie. E adevarat ca rezultatele, roadele, efectele cautarii sau mentinerii standardului astuia sunt diferite de la om la om (da, pilda talantilor intra aici impreuna cu interpretarea ei). Dar cine esti tu (eu) omule ca sa definesti chemarea in functie de rezultate? Atunci nu ajungi decat intr-o goana dupa aparente (ceea ce imi izbeste ochii atat de mult in ultimul timp), o goana dupa un pseudo-crestinism si apropo, suntem atat de buni la chestia asta incat imi vine sa vars.
S-ar face oare Dumnezeu mincinos pe El insusi? Nu? Pai atunci de ce ar zice “fii sfant, caci Eu sunt sfant”. Adica ar zice El vreodata ceva de genul “uite care-i treaba, omule, azi nu mai am de cine rade, si deci voi rade de tine, ca nu poti sa imi ajungi la standardul asta, haha, si deci iti zic ‘fii sfant ca mine’ si dup-aia iti dau 99% putere sa fii sfant, ca sa vad cum te chinui sa construiesti amaratul ala de 1% timp de 70-90 de ani, depinde cate E-uri bagi in tine. Si cum la mine o clipa e ca o mie de ani si viceversa, ei bine atunci inseamna ca voi rade de tine o vesnicie, haha”
Sincer ma gandesc ca oamenii astia la care ne belim ochii si mintile si ne minunam ‘vai tata ce om al lui Dumnezeu – spurgeon, tzon, c.s. Lewis, graham, bright, s.a.m.d. Ei bine am ajuns la concluzia ca nu erau cu nimic (dar cu nimic) mai presus decat mine (Domnul stie ca ii respect si ii iubesc, insa nu pentru ce au fost ei, ci pentru ce a fost El prin ei – by the way, de fapt mi s-a soptit ca ar trebui sa il respect si sa il iubesc la fel de mult si pe tipul ala tuciuriu de la care cumpar cartofi din piata). Diferenta a fost facuta in momentul in care omul ala a stat un pic (ok, poate un pic mai mult) si si-a dat seama ca orice ar putea sa faca el nu inseamna nimic fara Domnul. Si Domnul a facut apoi prin ei ce-a vrut (cine-si va pierde viata pentru Mine...).
Ma intreb oare chiar cred ca oamenii astia au trait tot timpul drogati de o satisfactie a alegerilor pe care le-au facut? Drogati (a se citi aici ‘plini’) pana la urma de Duhul lui Dumnezeu, intr-adevar, dar pana acolo trebuie sa alegi sa te lasi in voia lui Dumnezeu... Trebuie sa te uiti macar o data mai bine si mai cu luare aminte la Standardul asta si sa zici “Doamne, eu nu sunt al meu. M-ai creat, Te-am respins, m-ai rascumparat din nou cu un Pret pe care mi-e frica si sa-l shoptesc, de teama sa nu se cutremure pamantul si sa fiu zdrobit aici pe loc. Oare nu sunt eu dator sa dau cezarului ce e al cezarului si lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu? Si sa las mortii sa isi ingroape mortii, si eu sa ma tin tare de standardul Celui viu? (uite, cu ocazia asta am gasit si o mini-interpretare personala pentru fraza aia. Ma rog, inca mai am de invatat. Sa revenim - ) Doamne Tu tii in fata mea un standard mult prea inalt. Mult prea mare. Mult prea maret si mult prea departe de mine. Si cu toate astea imi zici zi si noapte “tine standardul Meu, fii sfant caci Eu sunt sfant”. Nu pentru ca asta o sa-mi aduca o placere sau o satisfactie nemaipomenita (si apoi, cine poate sa puna lucrurile astea de apucat alaturi de slava viitoare, cu mult mai mareata si mai de pret si mai de dorit?!??!) Ci doar pentru Tu esti sfant si pentru ca sunt al Tau, nu al meu... . Stiu Tata ca nu iti bati joc de mine cand ma chemi sa fiu ca Tine.”
Daca in timp ce citeai primul si al doilea paragraf te-ai gandit “da’ Dumnezeu e supra-natural, nu e natural, deci nu prea ai sens aici, omule...” Vreau doar sa adaug ca nu anulez supranaturalul lui Dumnezeu. Ar fi ca si cand mi-as taia craca de sub picioare. Pai eu pe supranaturalul ala ma bazez ca sa tin standardul!
Paradoxal, eh. Interesant cu ascultarea asta. Mai am probabil ganduri de gandit si existenta de existat.
r.
Totul e bun si frumos, standardul lui Dumnezeu, oamenii care au cazut si trebuie sa se intoarca la El si sa "fie sfinti ca El e sfant". Minunat. Ce frumos. Si cu toate astea, arata-mi tu unul, un sfant. Dar asa, dupa standard, nu dupa cum ni se pare noua... si sa apelez la Biblie, asa cum ii place mult lui Daniel... "Dar toţi s'au rătăcit, toţi s'au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, niciunul măcar." sau "Căci toţi au păcătuit, şi sĂÂŽnt lipsiţi de slava lui Dumnezeu."... revin, dupa standardele Bibliei nu poti sa numesti pe nimeni de pe Pamant sfant. Ideea e ca nu poti sa-mi arati un om sfant pe pamant. Ma bucur insa ca Dumnezeu nu s-a rezumat la standardul lui, ci a adus si solutia pentru lepadaturile de oameni ce suntem. L-a trimis pe Iisus Hristos sa se nasca, sa traiasca, sa moara si apoi sa invieze ca noi sa putem avea viata vesnica crezind in jertfa lui. Asta e evanghelia, vestea buna ca Hristos a murit pentru noi. Si pana la urma, daca stai sa soctesti ce conteaza mai mult, e clar ca Viata vesnica e mult mai pretioasa decat mizeria in care ne zbatem zilele.... si cu toate astea... sclipiciul e atat de orbitor si funditele atat de rosii... Doamne ajuta!
raspunde acestui comentariu Wednesday, 06.04.05, 01:58:56sunt foarte de acord. nimeni nu e sfant printre noi. vorba unui prieten de-al meu "daca e cineva pe-aici perfect si nu stiam, sa ridice mana, sa-mi spuna cum il cheama, ca am o fila goala la sfarsitul bibliei unde incerc sa fac o lista cu ipocriti - mai am spatiu".
raspunde acestui comentariu Wednesday, 06.04.05, 02:30:17revenind - totusi, cred ca in momentul in care ne multumim cu "aproape sfinti, doar pentru ca stim ca nu putem fi complet sfinti", atunci vom merge in jos, pentru ca firea noastra este de a da inapoi, si nu de a merge inainte, daca suntem lasati singuri. (de ce sa se mai chinuie Pavel sa ne zica atunci despre alergare etc., putea sa stea binisor la locul lui). deci poate pana la urma prin faptul ca tine standardul asta asa sus pentru noi, El ne arata directia in care mergem doar ca sa nu dam inapoi si sa ajungem de unde am plecat (nu ma refer la pierderea mantuirii). si pe masura ce scriu asta, imi vine in minte iepurele ala folosit in cursele de caini ca sa le arate directia. (voi sari peste ilustratia folosita de 12.325 de ori cu ce se intampla cand un caine ajunge iepurele si il distruge). adevarul e ca daca nu avem tinta asta, noi mergem ca idiotii inapoi. si daca pentru a ne tine motivati avem nevoie de o tinta de neatins... ei bine, fie. fiecare avem libertatea sa ne oprim din alergare pentru un tur si sa asteptam sa ajunga iepurele in dreptul nostru la urmatorul tur, foarte frumos. doar sa nu fie 'consumat' pana sa ajunga la noi.
si de fapt - imi zici sa-ti arat unul sfant, dupa standard: e unul, Isus Hristos. si pentru cei care au ca replica "da, da' el era Dumnezeu, nu se pune, si nici macar nu mai este cu noi... daca traia El acum, ehehei, tataie, sa vezi atunci ce vieti evlavioase si pline de cuviosenie duceam noi, si sa vezi ce se mai raspandea Evanghelia harului cel minunat in toate cele 4 zari..." - aiurea. El a zis ca ne e mai de folos sa plece El si sa avem pe Duhul Sfant. problema e ca doar El a vazut imbunatatirea, noi... abia facem ochi.
raspunde acestui comentariu Wednesday, 06.04.05, 02:44:18Nu se poate altfel.
raspunde acestui comentariu Wednesday, 06.04.05, 23:23:22Am un raspuns:
Luati fratilor introducerile de la toate epistolele N.T.
Pavel vorbeste unora pe care ii declara:
"credinciosi"
"sfinti"
"cei ce au fost sfintiti in Hristos Isus, chemati sa fie sfinti"
"catre toti sfintii, care sunt in...Cluj, Bistrita, ..."
"sfintii care sunt in Hristos Isus"
"aleshii"
E interesanta optica pe care o adoptati.
Dumnezeu
"nu socoteste pe cel vinovat drept nevinovat".
Dar aduce-ti-va aminte ca D se uita la noi prin Hristos...
Si am si o intrebare, pentru cei care sustin ca doar un om e sfant, Omul Isus Hristos:
"Papa Ioan Paul al-II-lea
nu e sfant?"
{nici macar el?}
P.S. recomand doctrina despre justificare,
si nu o confundati cu sfintirea
Despre cine vorbeste Ioan?
raspunde acestui comentariu Thursday, 07.04.05, 10:16:37"Cine este nedrept sa fie nedrept si mai departe; cine este intinat sa se intineze si mai departe; cine este fara prihana sa traisca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant, sa se sfinteasca si mai departe!"
Despre cine vorbeste Ioan?
Vorbeste despre noi.
ca sa includ doua idei in aceeasi fraza: e posibil ca papa i.p. al II-lea sa fi fost justificat (adica considerat neprihanit, prin jertfa lui Isus, daca a acceptat-o), dar nu a fost sfant (adica ajuns desavarsit). nici macar el. (de ce ar fi el mai special?) daca ar fi ajuns desavarsit de unul singur cat timp era aici pe pamant, la ce bun atunci jertfa lui Isus?
raspunde acestui comentariu Friday, 08.04.05, 03:48:51Jertfa lui Isus e buna si de folos aici jos. Dupa moarte... degeaba.
raspunde acestui comentariu Friday, 08.04.05, 08:20:39Sangele Lui Hristos ne face sfinti si de drept si de fapt.
De drept(justificare) ne face sfinti instant(Rom.3.24-26).
De fapt(sfintirea propriu zisa), sangele Lui ne foloseste(daca i-l folosim) in fiecare zi pentru a ne apropia de dumnezeiescul standard.(Rom.12.1)
Matei.5.48 "Voi fiti dar desavarsiti, dupa cum si Tatal vostru ceresc este desavarsit."
Contextul acestui verset merita toata atentia noastra.
Eu subscriu la ideea cum ca Dumnezeu nu ne cere lucruri care sa nu le putem face.
Si daca simti ca ti se termina puterile...
("Ingerii te asteapta la capatul drumului.")
Domnul e atat de bun, ca iti va da putere, cand, prin Duhul, Trinitatea va locui impreuna cu tine, si tu impreuna cu D, facand voia Lui.
Nu degeaba scrie: "Pot totul in Hristos, care ma intareste!"
(Sa nu obosim in facerea binelui; caci la vremea potrivita, vom secera, daca nu vom cadea de oboseala.)
nu pot decat sa fiu de acord cu Daniel.
foarte bine spus totul
problema multora e ca nu cunosc diferenta intre sfintire si justificare.multumim ca ai clarificat putin lucrurile..
raspunde acestui comentariu Sunday, 10.04.05, 20:35:24Eu cred ca nu e treaba noastra sa zicem cine este sfant si cine nu. Desi cunoastem standardul suprem - biblic, nu putem judeca pe nimeni dupa el pentru ca nu il traim. Nu l-am interiorizat, nu este o parte din noi si atunci nu il putem recunoaste in altii.
raspunde acestui comentariu Tuesday, 12.04.05, 12:49:36Dumnezeu e singurul autorizat sa isi dea cu parerea in chestiunea asta. Partea noastra e sa ne interiorizam standardul din ce in ce mai mult, si vom incepe sa NE vedem pe noi din perspectiva Lui.
Si... ganditi-va la ceva! Un parinte rade de copilul lui cand vede ca se impiedica si cade? Sau daca deseneaza doar niste linii pe o foaie... sua pe pereti, considera ca nu e bun de nimic? Parintele vede ce va deveni copilul sau. La fel si Domnul, ne iubeste asa mult asa cum suntem si stie ca vom deveni sfinti, nu prin puterea noastra ci prin viata lui Isus Hristos in noi. Aud un.... AMIN?!?!