Astazi am vazut cum un hot i-a furat din geanta portofelul unei doamne. Intr-o cofetarie. La jumatate de metru de mine. Am privit cu interes tot evenimentul care bineinteles, din motive de securitate (securitatea domnului care fura) nu a durat prea mult. Interesant a fost ca nu mi-a trecut prin cap sa intervin cumva, sa tusesc mai tare, sa tip pretextand ca am vazut ceva miscandu-se pe jos, sa atrag atentia altcuiva. Nici gand. Si asta nu pentru ca mi-as fi imaginat cum personajul principal impreuna cu prietenii dumnealui m-ar fi asteptat la colt si m-ar fi facut sa seman cu Michael Jackson in zorii zilei. Nu, nici o referire la regele popului nu a strabatut sinapsele mele amortite. Ba chiar in timp ce priveam imi trecau prin cap franturi de ganduri fara legatura: “oare nenea hotul dupa ce va fi terminat se va aseza la coada (adica in fata mea) si voi sta mai mult aici?, e curajos baiatul (daca data viitoare ma saruta??), oare va reusi? Hmmm: la coada?? Nu m-am ganidit niciodata ca ar merge. Good ideea!

Ca sa nu va las in suspans, episodul s-a terminat asa: femeia s-a prins. L-a acuzat direct. Un barbat s-a aliat femeii. Hotul s-a ofensat. A acuzat femeia ca se poate gandi la asa ceva (minte murdara!). Barbatul a rupt alianta obervand atent o musca pe peretele opus (poate musca era intr-o primejdie mare, poate urma sa fie capturata de un paiajen, oare avea nevoie de ajutor??). Femeia s-a lasat pagubasa cu un indefinit sentiment de vinovatie. (Ea de ce-si lasase geanta pe umar asa atragator? Nu putea sa o puna intr-un sac de piele, sacul de piele intr-o cutie, cutia intr-un gemantan de voiaj, care geamantan ar fi trebuit sa-l tina protectiv la piept?? Hah? Noi restul asa procedam. Alinieaza-te femeie!) Pe de alta parte, poate si ea imprumuta aparatura de birou de la serviciu si uita sa o mai returneze. Cui isi da lui isi da, zicea bunica mea.

Ceea ce ma conduce la cea mai importanta intrebare care ma incearca de atunci: oare am ajunsa sa privesc lumea din jurul meu ca pe un film? Detasarea e completa? Tu (sa) ramai la toate rece, zicea cineva, pentru ca tu esti mai destept si nu ar trebui sa te ataci la orice cacat care se intampla la fraierii din jurul tau, zicea altcineva. (Scuzati exprimarea celui din urma, el nu a studiat filosofia la Viena si deci, de aceea).

Nu ma intelegeti gresit, nu sunt un om rau, chiar ma preocupa in mod serios o serie de probleme de maxima importanta, chiar globale. Voi stiati ca pana in 2100 planeta se va incalzii in medie cu 3,5 grade? Din cauza industrializarii exagerate si risipei care caracterizeaza politicile economice ale tarilor. Va ganditi ca lasam copiilor nostri o mostenire ingrozitoare, o lume in destramare? O alta problema ar fi hegemonia Statelor Unite ale Americii. Politica lor agresiva creeaza o presiune imensa asupra restul statelor lumii de a se alinia la principiile super-puterii. Unde va ajunge lumea daca deciziile vor fi influenatate de un singur stat. Nixon zicea ca asta nu poate sa insemne decat sursa de dezechilibre si conflicte. Ne asteapta un al treilea razboi mondial? Iarasi grija pentru viitorii copii. Si nu ma lasati sa incep sa va spun despre islamisti!...
Ma preocupa intens genul asta de probleme in legatura cu care nu voi putea face nici cel mai mic lucru. Si probabil de asta ma gandesc la ele. Pentru ca sunt in siguranta, nu va trebui sa actionez. Plus ca am ce sa vorbesc cu prietenii la o cafea.

Cand ni se intampla nenorociri, cand orase sunt in flacari cand copii si femeile sunt ucisi de extremisti maniaci, cand ni se prabusesc planuri gandite minutios, spre cine intoarcem aratatorul. Spre noi? Nu, spre Dumnezeu. Il acuzam de insensibilitate (bine ca stai Tu in Cer confortabil si nu faci nimic cand noi aici jos suferim si murim). Si ni-L imaginam uitandu se la un ecran mare (Earth TV) si schimband canalele cu o telecomanda mare. De fapt ne gandim ca e ca noi. Dar mai mare.

Mai tinem oare minte cum ne numeste Dumnezeu si ce ar trebui sa fim noi? Copiii Lui. Crestinul este un reprezentant al lui Dumnezeu pe pamant (mare preot), cel care cunoaste gandul Lui si in consecinta face voia Lui. Dumnezeu actioneaza pe Pamant prin noi! Suntem mainile Lui. Dar daca noi le folosim pe ale noastre doar ca se ne scarpinam in cap intr-o maniera filosofica cum ne asteptam sa lucreze El pe pamant?

Probabil ca acum ar trebui sa va inflacarez (si implicit si pe mine) spre cine stie ce fapte marete si altruiste. Habar n-am ce sa va spun. Lista mea de fapte bune are legatura cu ajutarea batranelelor sa treaca strada si sa las pe cineva sa copieze la examen dupa mine. Si, nici nu cred ca e vorba aici sa lasam pe oameni sa ne mutileze dupa colt, salvand astfel portofelul unei doamne. WWJD? Ce ar face Isus in locul meu? Aveti cu totii bratara? Si cei de la Akcent au... Mare lucru. Va doare, insa inima cand cineva sufera in mod real in jurul vostru? Sau alegeti sa va nu va ganditi la asta pentru ca oricum nu aveti ce le face, la fel ca si in problema cu disparitia balenelor. E foarte posibil ca tu sa fii singura persoana care are posibilitatea sa ajute cumva. Poate esti singura persoana din viata prietenului/prietenei care se poate ruga pentru el/ea. Nu va pacaliti cu “daca nu ajut eu, face Domnul cumva si apare alt crestin sa il/o ajute.” Cea mai logica intrebare in legatura cu “solutia” asta ar fi : “de unde atatia crestini??” Si poate ca urmatorul va fi la fel de dedicat ca si tine si va prelungi lantul responsabilitatii. Dumnezeu stie El, face El pentru ca e Intelept si Atotputernic. Aham... Stii bine lectia. Daca mai enumeri inca 8 calitati ale Lui iti dau un premiu (inca o bratara cu WWJD).

Informatie pretioasa: in timp oamenii au tendinta sa moara (e ceva genetic). Deci, nu toti mai apuca sa-l intalneasca pe acel singur crestin dedicat din oras si astfel sa auda despre un Dumnezeu care ii iubeste si caruia ii pasa.

Aici trebuia sa intre o fraza dramatica si moralizatoare. Dumnezeu poate sa ti vorbeasca si fara sfarsituri dramatice si fundaluri muzicale sfasietoare.
Si totusi, in caz ca nu a a juns la inima ta...
Pentru unii “tomorrow might not be another day”.

Raluca.