Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Site proudly sponsored by:
Unique Logo Design -
Logo Design services for all kind of businesses.
Logo Design services for all kind of businesses.
Ai incercat noul toolbar Aercurat.com ? - Functioneaza in Firefox si Internet Explorer! - Chat, ultimele articole, RSS!
Parc
- Cuvinte reci de pe buze uscate [04.09.08 16:07]
- Solutii IT [04.09.08 15:48]
- Functia ambigua a televiziunii [02.09.08 06:46]
- Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [02.09.08 06:24]
- Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]
Downtown
- Mafia 9 - Drumul matasii - Game Over - Satul castiga [07.01.09 02:59]
- Chestii faine (poezii sau..orice altceva) share-uite cu altii :) [07.01.09 02:17]
- 1/2? [07.01.09 02:09]
- Admite ca..... [07.01.09 02:01]
- Adevarat sau Fals [07.01.09 01:58]
Din pacateFriday, 17.08.07
Autor: Meo
“…si baietii plang cateodata”. Vă sunt cunoscute versurile? Îmi permit să modific un cuvânt şi să spun că: „şi bărbaţii plâng câteodată”. Asta mi s-a întâmplat zilele astea.
Am întâlnit un copilaş de doi ani a cărui fiinţă emana atâta tristeţe încât intreaga mea fiinţă s-a revoltat. Era vorba de aceea tristeţe profundă a cărei cauză e lipsa zâmetului, a unei vorbe blajine, a unei jucări de pluş, ... a unui cântec domol.
Este strigător la cer. Este blasfemie!
Cum am putut lasa lucrurile să ajungă aici? Noi – oamenii, noi – societatea, noi – biserica suntem vinovaţi. Noi – oamenii maturi vom da socoteală în viaţa aceasta şi în cea veşnică de genocidul acesta. Îl numesc genocid pentru că este o crimă să ucizi zâmbetul unui copil.
[...]
Avem biserici model „navetă spatială”, condusă de păstorul I şi păstorul II la a căror gât atârnă mândru cheile navetei. Iar când se va auzi trâmbiţa aceştia se vor deplasa la bordul navetei, vor introduce cheile în contact, amândouă simultan, vor apăsa butonul roşu şi biserica va pleca în întâmpinarea Mirelui. Era să uit: vor veni şi membrii, cei care apucă, cu insignele de teleportare. După ce îşi vor parca limuzinele în parcarea special amenajată.
Sper să nu fiu pus la colţ. Dar tocmai am vazut o astfel de bierică neoprotestantă.
Se cheltuiesc miliarde pentru ridicarea unor astfel de clădiri, se cheltuiesc sute de milioane lunar pentru întreţinerea lor şi modernizarea lor. De la ecrane imense, la sonorizare, la lifturi, aer condiţionat, la scaune cu masaj pentru hemoroizi (cu asta glumeam, scuze)... la vile pastorale... şedinţe luxoase... etc. Continuăm dacă vreţi. Putem vorbi despre luxul exagerat în care unii fraţi trăiesc, putm vorbi despre aroganţa unora cu peştele atârnat pe spate... dar într-un episod următor, şi asta nu din invidie ci pentru a opri investiţiile în cărămizi şi betoane şi a le redicţiona spre oameni şi suflete.
Revenim!
Copiii? Zâmbetul lor? Veselia lor? Inocenţa lor? Jucăria lor de pluş? Cântecul lor?
Dezastrul e faptul că aceste lucruri nu se află pe ordinea de zi a prelaţilor noştrii. Nu se află nici măcar în gândurile prea teologice ale dânşilor.
Dumnezeu a luat un copil în braţe, i-a zâmbit, l-a gâdâlat, i-a dat o jucărie de pluş afirmând că nimeni nu va intra în Împarăţia Lui dacă nu va avea caracterul, inocenţa, bucuria, zâmbetul unui copil. Noi cei maturi am ajuns să ucidem MODELUL ÎMPĂRĂŢIEI, adică copilaşul.
Imaginea copilului trist îmi va rămâne întipărită în minte. Ce am să fac? Îmi voi pune căteva jucării de pluş în maşină, voi lua căteva dulciuri, voi învăta să zâmbesc şi atunci când voi întâlni un copil îi voi dărui acestea. Apoi voi lupta cu cei care cred că copiii sunt o anexa, un program de crăciun şi o învestiţie proastă (nu a fost de calitate prezervativul).
Îmi cer scuze vouă celor care citiţi pentru lipsa „perdelei” în exprimare. Este o frustrare de-a mea. Nu o băgaţi în seamă.
“…si baietii plang cateodata”. Vă sunt cunoscute versurile? Îmi permit să modific un cuvânt şi să spun că: „şi bărbaţii plâng câteodată”. Asta mi s-a întâmplat zilele astea.
Am întâlnit un copilaş de doi ani a cărui fiinţă emana atâta tristeţe încât intreaga mea fiinţă s-a revoltat. Era vorba de aceea tristeţe profundă a cărei cauză e lipsa zâmetului, a unei vorbe blajine, a unei jucări de pluş, ... a unui cântec domol.
Este strigător la cer. Este blasfemie!
Cum am putut lasa lucrurile să ajungă aici? Noi – oamenii, noi – societatea, noi – biserica suntem vinovaţi. Noi – oamenii maturi vom da socoteală în viaţa aceasta şi în cea veşnică de genocidul acesta. Îl numesc genocid pentru că este o crimă să ucizi zâmbetul unui copil.
[...]
Avem biserici model „navetă spatială”, condusă de păstorul I şi păstorul II la a căror gât atârnă mândru cheile navetei. Iar când se va auzi trâmbiţa aceştia se vor deplasa la bordul navetei, vor introduce cheile în contact, amândouă simultan, vor apăsa butonul roşu şi biserica va pleca în întâmpinarea Mirelui. Era să uit: vor veni şi membrii, cei care apucă, cu insignele de teleportare. După ce îşi vor parca limuzinele în parcarea special amenajată.
Sper să nu fiu pus la colţ. Dar tocmai am vazut o astfel de bierică neoprotestantă.
Se cheltuiesc miliarde pentru ridicarea unor astfel de clădiri, se cheltuiesc sute de milioane lunar pentru întreţinerea lor şi modernizarea lor. De la ecrane imense, la sonorizare, la lifturi, aer condiţionat, la scaune cu masaj pentru hemoroizi (cu asta glumeam, scuze)... la vile pastorale... şedinţe luxoase... etc. Continuăm dacă vreţi. Putem vorbi despre luxul exagerat în care unii fraţi trăiesc, putm vorbi despre aroganţa unora cu peştele atârnat pe spate... dar într-un episod următor, şi asta nu din invidie ci pentru a opri investiţiile în cărămizi şi betoane şi a le redicţiona spre oameni şi suflete.
Revenim!
Copiii? Zâmbetul lor? Veselia lor? Inocenţa lor? Jucăria lor de pluş? Cântecul lor?
Dezastrul e faptul că aceste lucruri nu se află pe ordinea de zi a prelaţilor noştrii. Nu se află nici măcar în gândurile prea teologice ale dânşilor.
Dumnezeu a luat un copil în braţe, i-a zâmbit, l-a gâdâlat, i-a dat o jucărie de pluş afirmând că nimeni nu va intra în Împarăţia Lui dacă nu va avea caracterul, inocenţa, bucuria, zâmbetul unui copil. Noi cei maturi am ajuns să ucidem MODELUL ÎMPĂRĂŢIEI, adică copilaşul.
Imaginea copilului trist îmi va rămâne întipărită în minte. Ce am să fac? Îmi voi pune căteva jucării de pluş în maşină, voi lua căteva dulciuri, voi învăta să zâmbesc şi atunci când voi întâlni un copil îi voi dărui acestea. Apoi voi lupta cu cei care cred că copiii sunt o anexa, un program de crăciun şi o învestiţie proastă (nu a fost de calitate prezervativul).
Îmi cer scuze vouă celor care citiţi pentru lipsa „perdelei” în exprimare. Este o frustrare de-a mea. Nu o băgaţi în seamă.
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
© 2006 aercurat.com | All rights reserved
E adevărat că mulţi dintre liderii nu prea mai au de-a face cu esenţele creştinismului; dar până la urmă hai să-i lăsăm la o parte pe ei, dacă fiecare şi-ar face datoria faţă de acei copii ar fi altfel. Este într-adevăr strigător la cer că nu se iau măsuri de la cei care ar trebui să aibă grijă de "turmă", dar cei înţelepţi fac ce pot cu cât au, nu doar acuză. Îmi place articolul ce l-ai scris pentru că nu e doar un atac la acei care se cred "eu la stânga, şi frate-mio la dreapta", ci mai are un plan personal de urmat în continuare.
raspunde acestui comentariu Friday, 17.08.07, 11:09:45am scris acest articol sub zodia frustrarii. Acest articol ar avea multe anexe care sa-l faca deinteles. Am lucrat ani de zile cu copiii in mediul bisericesc apoi cu adolescentii in mediul educational si sunt din ce in ce mai frustrat ca implicarea parintilor, a bisericii se apropie cu viteza de cota zero. Nu este de ajuns sa cumperi o masa de biliard adolescentilor din biserica... Am deviat de la subiect. Scuzati.
raspunde acestui comentariu Friday, 17.08.07, 16:35:22Cristos a trait printre oameni, cu ei, pentru ei. Doamne fereste... nu sunt invidios pe rotile sau costumele celor care ne conduc. Nu. Sunt furios pe ei ca au largit prapastia dintre biserica si societate. Si aici cu referire la copii.
Si sa inchei frumos... eu sunt vinovat daca nu fac nimic, cu vorba, scrisul si fapta.
chestia cu ... hemoroizii si prezervativul era o gluma.
raspunde acestui comentariu Friday, 17.08.07, 16:37:37Mi se pare ca te revolti asupra unui sistemului bisericesc si restrang la comunitatea din care faci parte.
Ai discutat asta la un anvon sau pur si simplu in sfatul fratezesc. Fa si tu ca Martin Luther niste teze in care sa prezintzi ceea ce vezi tu ca e wrong. Nu glumesc potzi sa scrii niste scrisori.. si sa iti arati punctul de opinie, apoi lupta pt. cauza in care slujesti cu toate resursele tale indiferent de piedicile pe care ti le pun fratii in cauza.
Nu stiu de ce.. dar nu sunt de acord cu tine.
Eu insumi nu am o situatzie materiala grozava.. de fapt am un costum capatat. Nici nu reusesc sa il prea imbrac ca nu prea am purtat pana acum.. Masina nici nu am carnet..
Si cred ca intr-un fel s-au altul m-am lovit de ceea ce te-ai lovit si tu. Dar am ales sa nu protestez ci sa continui alergarea. Fii atent:
Am inceput de vreo 6 luni sa misionez intr-un sat.. Si de multe ori mergem cu trenul sau cu masina. Si am zis ca ar fi fain sa implic in asta si biserica locala si sa plateasca ei costul transportului pana in satul acela. Mie personal nu mi s-a parut mult aprox 60 ron lunar.. Si am apelat la biserica si au fost dispusi sa plateasca. Dar cu ce chin veneau decontate biletele.. si multe faze si fraze aiurea.. In fine cand am vazut asa am ales sa le platesc singur. Avem un Dumnezeu bogat.. Si chiar nu am nimic cu fratele cutare.
Domnul in tine..
raspunde acestui comentariu Friday, 17.08.07, 21:47:59Scuze pt. ortografie.
raspunde acestui comentariu Friday, 17.08.07, 21:50:04revin...
raspunde acestui comentariu Friday, 17.08.07, 22:51:32ideea a ceea ce am scris e urmatoarea...
am uitat sa investim in oamenii de langa noi, in copiii de langa noi. Nu am nimic cu cei care ne slujesc de la amvoane, eu unul am terminat o facultate de teologie. Am uitat ca sufletul e mai important decat caramida. Apreciez misionarismul si jertfa pe care o faci. Iti doresc har si binecuvantare.
Da am fost ironic, recunosc...
Dar ce facem cu cei de langa noi?
Batranii de langa noi?
vaduvele de langa noi?
Oamenii de dincolo de gard?
Misionarismul nu cumva incepe din Ierusalim, apoi Samaria si apoi ... Albania?
Pt mine, personal... copiii sunt cei mai importanti, zambetul lor, mantuirea lor, framantarile lor.
Acum adolescenta are alte coordonate... la care biserica inca nu s-a raportat corect.
Da am sa lupt...
Am sa ma bat , in scris in vorbe... pentru a opri construirea unui lant de biserica de lux.
Am copilarit la poalele muntilor Retezat. Un sat numit Sampetru, uitat de lume, pastorul venea la biserica o data la 2 luni.
Biserica se intalnea de 2 ori pe saptamana si duminica, aveau banci, ne puneam in genunchi, stateam in picioare... etc. Nu ca sunt impotriva modernizarii bisericilor, dar am exagerat. Sper sa apuc sa fotografiez o biserica neoprotestanta ... si imi vei da dreptate cu naveta spatiala.
Domnul cu tine cu lucrarea ta si cu cei dragi tie
Amin!
La fel ca si la tine frate drag e o lucrare cu copii si acolo in sat unde merg eu.. Eu nu stiu unde va intanleatzi in satul de la poalele muntzilor Retezat dar unde merg eu indiferent de denumirea zonei.. ne intanlim intr-un bordei vai de el, bancile nu exista.. Nici asta nu ma intereseaza..
E super acolo imi da sentimentul de biserica primara.
Ma bucur in Domnul si nu imi pasa ca am ramas singurul care merg in ultima vreme. Se pare ca pt. unii e doar entuziasm care tine de azi pe maine.. ma bucur in Domnul ca eu sunt tot acolo si nu e meritul meu. Merg acolo cu dragoste nu ca un fariseu si ii iubesc pe totzi asa cum sunt..
Tin sa te contrazic cu de unde incepe misionarismul.. Nu judec nu arat cu degetul, dar nu pot sa fiu indiferent atunci cand merg alaturi de un amic si dupa ce termina de comentat totate decolteiele fetelor si formele lor si injura de numa.. ii iese in cale o biserica si "smerit" isi face cruce..
Eu sunt de parere ca misionarismul incepe din casa ta in primul si in primul rand.. din interior spre exterior..
Ma ierte Dumnezeu ca vb atat de putzin despre EL celor din jurul meu.
Am pe inima orasul in care locuiesc si satele ce il inconjoara.
Fara fotografii ca te cred frate.
Tu ce raspuns ai la intrebarile pe care ni' le pui noua?
Hai sa iti propun o ilustratie faina ca mie mi-a placut mult.
Cineva zicea ca daca vrei trezire in biserica, in jurul tau.. I-a in mana o creta intra in camarutza ta, incuie usa dupa tine.. Si cu creta deseneaza un cerc jos pe podea.. intra in cerc si roaga-te lui Dumnezeu asa:" Doamne aprinde cercul"
Daca vrem trezire trebuie sa incepem cu noi..
Si intrebarile de mai sus trebuie sa ti le pui tzie in primul rand.
E bine ca tu le actualizezi ca multzi dintre noi constientizam putzin problemele care le desfasori tu in ce ai scris.
Domnul in tine sa verse bincuvantare peste tine si sa fii puternic in lucrarea la care EL te-a scos..
raspunde acestui comentariu Saturday, 18.08.07, 01:09:57tot asa imi cer scuze pt scris..
raspunde acestui comentariu Saturday, 18.08.07, 01:15:20Biserica trebuie să se implice; să zicem că încep o lucrare ceva cu copiii străzii. Ei bine, fiind o lucrare bună, nu văd de ce nu m-ar sprijinii biserica, adica fraţii mei; dacă ei nu simt cu mine, e o problemă la mijloc. Consider că atunci când învăţătura pe care o dau liderii o ia pe alte căi, abătându-se de la ce contează cu adevărat, consider că am dreptul să protestez. Fac şi singur dar dacă ceilalţi nu mă sprijină pot să mă dezic de aşa-zisa biserică, pentru că nu mai este comunitatea pe care o vrea Dumnezeu.
raspunde acestui comentariu Saturday, 18.08.07, 11:38:19Amin.
Daca e o problema o dezbat.. ca nu ajuta cu nimic sa fierb in mine supa deznadejdiei si cu iz de cartire..
In rest nu sunt total de acord cu tine Bebe.. spre final ai dus-o prea la extrem.. Si nu cred ca e cazul.
raspunde acestui comentariu Saturday, 18.08.07, 15:26:00Nu ştiu dacă e chiar aşa extrem
raspunde acestui comentariu Saturday, 18.08.07, 16:40:20Dacă, de exemplu, o familie din biserică are probleme mari, se discută şi se votează ca în loc să rezolve problema respectivă, mai bine să se cumpere o maşină mai nouă pentru folosinţa bisericii, e trist. Personal, n-aş vrea să fac parte dintr-o biserică de genul ăsta.
Super articolul. Imi place si e adevarat...
raspunde acestui comentariu Saturday, 18.08.07, 18:37:25Mie imi place si exprimarea ca e sincera si directa....
si mie imi place articolul si sicneritatea
nu apuc sa scriu acum tot ce as vrea ca trebuie sa plec, dar te sustin si la partea cu misionarismul. mi se pare ciudat ca lumea sa pelce departe in misiuni cand sunt atatia oameni care au nevoie de ajutor chiar pe strada pe care locuim. nu vreau sa spun prin asta ca a fi misionar nu e bine. e chiar admirabil, dar uneori poate uitam de atatea lucruri care pot fi facute, lucruri marunte care valoreaza enorm.
si in legatura cu bogatia debordanta a unora.. eu tot timpul ma gandesc la faptul ca nu avem nevoie de toate fancy stuff-urile materiale pe care le avem si totusi...nu pot sa renunt la ele.
raspunde acestui comentariu Sunday, 19.08.07, 04:45:24si ma mai gandesc si la partea in care Iisus ii spunea tanarului bogat si bun sa-si imparta toata averea si sa-i urmeze Lui. asta extrapolat ar insemna sa ne pastram doar strictul necesar si restul sa-l dam celorlalti? si in ce masura e suficient sa dai doar "10%"? si cum iti areti iubirea fata de celalat cand tu te lafai in pat si el tremura pe strazi? si cum ne putem simti buni si pe placul Lui cand nu-i iubim pe ceilalti ca pe noi insine? dar cum putem sa-i iubim pe ceilalti ca pe noi insine? am deviat..
sincer... cea mai tare discutie de pana acum ... m'a determinat sa imi fac si cont..e ceva
... da, as putea acum, la final sa fiu deranjator de 'glumeata'... e singurul lucru care ma defineste uneori...dar nu am s'o fac..sincer: toti aveti dreptate, in felul vostru si asta pentru ca toti avem experiente diferite si uneori nu le putem pricepe pe ale celorlalti...
...vin si eu dak ma invitati...
raspunde acestui comentariu Sunday, 19.08.07, 11:08:17dar merita discutat... nu MAI sunt adepta chatului, consider ca viata trebuie traita dincolo de ecranul calcuatorului... si ma feresc sa dau sfaturi in scris; una vreau eu sa spun si alta se intelege... v'ati gandit sa va intalniti in realitate la aer curat? sa discutati? sa va rugati? sa incercati sa va intelegeti reciproc? tara asta nu e suficient de mare pt a ne impiedica sa ne vedem ... poate k totul se va schimba intr'un fel sau altul... e o modalitate de a ne mobiliza
tot ce as putea sa imi doresc uneori este sa pot sa merg saptamanal intr'un sat aruncat undeva, necunoscut de nimeni si sa lucrez cu copii...asa k cei care pot face asta sunt binecuvantati...
keep on GOD things...
cred că "aercurat-iştii" nu se vor întâlni toţi o dată, ci aşa, pe sărite; dar până la urmă poate vom reuşi să ne şi vedem
La partea cu misionarismul, v-aţi gândit că poate acel om care pleacă în alte ţări are ceva special care intră mai bine în contact cu ei decât băştinaşii? eu m-am gândit şi am ajuns la concluzia că dacă pleacă, rămân eu, şi mulţi alţii care în loc să ne plângem, am schimba ceva aici. Faza cu 10% poate fi un refugiu pentru zgârciţi, hai să fim serioşi, când e nevoie, dai totul, nu zici "e 10%, mi-am făcut datoria".
raspunde acestui comentariu- acest comentariu a inspirat pe serendipity — #16
Sunday, 19.08.07, 13:08:26inspirat de bebe — #15 "cand e nevoie, dai totul"
tu dai totul? eu dau totul?
raspunde acestui comentariu Sunday, 26.08.07, 01:54:54cine da totul? ca nevoie e
celien..welcome
raspunde acestui comentariu Sunday, 26.08.07, 01:56:47stiu ce spui tu ca pe net nu se prea intelege mesajul, si eu am uneori impresia asta, dar totusi pana acum am inteles multe mesaje de pe aercurat..deci merita sa scrii! ca daca s-ar gandi fiecare ca nu merita..am ramane fara aer (curat)