Autor: Lavinia Moiceanu

"M-am aparat zadarnic si ma strecor din lupta
In umbra lunii albe cu spada nalta rupta"
(Cantare- Tudor Arghezi)

Suntem oameni si gresim adesea. Ni se intampla sa putem sau sa nu putem controla o situatie ce duce la un final nedorit. Indiferent de genul situatiei, oamenii sunt sensibili la esec. Si poate ca daca n-ar genera teama si retinere pentru alte activitati, un esec ar fi mai usor de suportat. Si daca nu ar atrage diferite reactii din partea celor din jur, un esec ar fi cu mult lmai usor de suportat. Ca exemplu personal ar fi faptul ca pana acum cativa ani obisnuiam sa ma ascund, sa ma izolez dupa o greseala pe care o faceam si o realizam. Ma deranja enorm ca se radea pe tema asta. Ma gandeam ca oamenii pot gresi indiferent de statut social, sau de pozitia la locul de munca. Dar mi-era greu sa accept consecintele greselii mele - dezamagirea celorlalti, agravarea problemelor personale,etc. Ma intrebam de ce nu m-a putut Dumnezeu impiedica sa fac acel lucru. El,care stie viitorul...

[...]

Mi-am dat seama, insa, ca greselile mele din trecut au fost niste profesori exigenti carora le datorez acum o oarecare experienta. M-au facut sa nu mai repet acel comportament, cu toate ca lectia nu a fost deloc placuta. Am realizat ca daca am o reusita, o am de la Dumnezeu, si daca sufar un esec, puterea Sa se ararta prin faptul ca ma ridica.

In asta consta, de fapt, principalul motiv pentru care vreau sa raman langa El. Ma invata ce e succesul si ce e esecul, dar, mai ales, e langa mine si cand alerg si cand ma impiedic. El mi-a "prefacut tanguirile in veselie,mi-a dezlegat sacul de jale si m-a incins cu bucurie, pentru ca inima mea sa-I cante si sa nu stea muta" (Ps.30-11,12)

El a avut grija sa-mi inchida fiecare rana cauzata de vreun esec,si inca o mai face.