Dragii mei ...parca pot sa va spun asa desi nu stiu cat de bine va cunosc. Dar parca mi-e atit de firesc sa va spun asa...

Zilele trecute am fost la un prieten acasa si ne-am uitat la un film pe care de mult timp dorea sa-l savurez si eu... Eternal sunshine of the spotless mind. L-ati vazut? Nu? Atunci trebuie!(atit cat trebuie vazut un film, bineinteles).

Sa nu va lasati si voi pacaliti cum am fost eu la inceput cand veti afla ca e un film cu Jim Carey...n-are nimic de a face cu acel Jim Carey care exaspereaza in strambaturi si care starneste rasul unora... Nu. Veti gasi un alt Jim Carey, un tip linistit daca nu chiar inhibat si care, culmea e chiar foarte credibil. Iar daca va veti uita bine printre niste suvite albastre si o imagine total dezinhibata o veti recunoaste si pe Kate Winslet care face un rol senzational jucind-o pe Clementine, iubita lui Joel ( Jim Carey).

Nu ma hazardez sa va povestesc filmul.

Atat va spun ca e o poveste de dragoste cu toate ingredientele necesare : extazul si miracolul primei intalniri- atractia dar si caderea din starea de gratie - despartirea. Ei, dar aici e toata chichitza filmului, care face ca filmul asta sa fie altfel decat cele din aceeasi categorie. Chichitza apartine scenaristului care recurge la un siretlic SF in care le da ocazia "ingerilor cazuti" sa uite de durerea pe care si-au provocat-o. Astfel, cei doi apeleaza la 'programul Lacuna' (un serviciu medical care opereaza selectiv asupra memoriei), care ii ajuta sa scape de amintirile dureroase.

Puterea acestor secvente, apropiata de teroare, provine din faptul ca aria masacrului se extinde spre inceputul nevinovat al iubirii, spre lucrurile frumoase care au fost condamnate la disparitie pentru simplul fapt ca mai tarziu s-au degradat.

Chiar daca nu mai au amintiri unul despre celalat, Joel si Clementaine, pastreaza o constiinta inexplicabila a absentzei celuilalt, ca lucrurile se intimpla si e mai presus de controlul nostru.

Poate ca e cel mai optimist film pe care l-am vazut! Enjoyed!

cris