Niciunde nu se reflecta mai bine pozitia femeii in memoria colectiva decat in panteon. Zeitele reprezinta fara doar si poate esenta si eternul feminin. Sau sa fie oare invers? Femeia sa reprezinte esenta si eternul feminin al zeitelor? Fara sa incerc a rezolva acest mister, dati-mi voie sa arunc o privire in panteon, sa incerc sa aduc inaintea dumneavoastra cateva din minunatele fapturi fara de care lumea ar fi cu certitudine plictisitoare si trista…

In stravechiul Sumer, INANNA (ISHTAR a babilonienilor de mai tarziu) coboara in infernul stapanit de zeita ERESHKIGAL pentru a-si salva iubirea - zeul-pastor TAMMUZ. Este impresionant ce spune ea pazitorului portii Tarii-fara-intoarcere:

Hei, strajer, deschide-mi poarta asta a ta, fiindca doresc sa intru! Daca nu-mi deschizi poarta, voi smulge canatul, voi sparge zavorul, voi frange tatanile. Voi trezi mortii, pe cei vii sa-i infulece, si vor fi mai multi cei morti decat cei vii!

Haideti sa fim onesti, noi cei haraziti sa fim barbati: nu ne-am dori cu totii o astfel de pereche?

In Egiptul cel daruit de Nil, ISIS (ESET) isi pacaleste tatal, pe Re, aflandu-i numele secret si devenind astfel atotputernica. Ii fura batranului si ochii pe care-i transmite fiului ei HOR. Aceeasi ISIS devine insa simbolul absolut al fidelitatii si sacrificiului atunci cand reuseste sa recupereze trupul dezmembrat al fratelui si sotului ei OSIRIS, redandu-i viata. In acelasi spirit de sacrificiu al zeitei, NEFERTITI, poate cea mai frumoasa femeie ce a trait vreodata, a consimtit sa se izoleze in desert alaturi de sotul ei, faraonul AMENOPHIS al IV-lea, cunoscut mai ales sub numele de AKHENATHON, care tulburase intregul Egipt prin reforma sa religioasa monoteista. Ea avea sa impartaseasca soarta trista a sotului ei, desi avusese oferte de a se salva (fara indoiala datorita frumusetii ei!)

In stravechea China, atitudinea zeitelor este cu totul alta, asa cum o dovedeste CHANG WE, sotia arcasului ceresc SHENG YI, un fel de Herakles al Chinei antice. Iubitor de oameni, SHENG YI a coborat din ceruri ca sa-i ajute, impreuna cu sotia sa, pierzandu-si astfel amandoi nemurirea. Dupa ce a facut mult bine oamenilor, arcasul ceresc se gandeste totusi la moarte si obtine de la zeita HSI-WANG-MU un elixir al nemuririi. Baut de un om, acesta il transforma in zeu, dar baut de un cuplu, asigura acestuia nemurirea. SHENG YI a dat elixirul in pastrare sotiei sale, pentru a-l bea impreuna intr-o zi de sarbatoare. Egoista, CHANG WE bea singura elixirul, redevine zeita si inaltandu-se la cer, se ascunde pentru odihna intr-un palat pe luna. Aici isi vede insa chipul intr-o oglinda, schimonosindu-se pana cand devine o broasca testoasa. Sa fie oare atitudinea lui CHANG WE o prima manifestare a feminismului militant? Memento!

In Japonia, mitologia shintoista este cladita pe principiul feminin. Nascuta din ochiul stang al zeului primordial IZANAGHI, AMATERASU O MINAKAMI, este zeita-soare iar fratele ei - TSUHIYOMI - nascut din ochiul drept al lui IZANAGHI, este zeul-luna. Vedem aici o inversare a principiilor fundamentale caracteristice tuturor celorlalte religii, in care soarele reprezinta un principiu masculin. Chiar atunci cand pleaca la razboi, gratioasa AMATERASU, isi leaga parul intr-un coc de care agata nenumarate bijuterii, isi leaga la gat un sirag de 500 de nestemate de Yakasa si abia apoi isi ia tolba cu sageti. Atunci cand este surprinsa de dusman, ea se ascunde in pestera AME NO IWATO si bineinteles intunericul se coboara peste pamant. E cazul sa mai fim odata onesti si sa recunoastem - noi barbatii - ca multi asa visam sa arate partenerele noastre in clipele de manie, atunci cand intunericul supararii coboara vremelnic peste caminele noastre…

Haideti acum sa poposim in Grecia antica, acolo unde mitul se suprapune peste cultura noastra generala. Sau invers…GAIA, mama primordiala a aproape toate, zei si oameni, titani si giganti, nimfe si erinii, a monstrilor Typhon si Echidna, GAIA reprezinta tot ceea ce inseamna fecunditate. Atunci cand panteonul grecesc a ajuns la o perioada de stabilitate politica, doua zeite celebre - APHRODITE si PERSEFONE - aveau sa si-l dispute pe frumosul zeu ADONIS, nascut din scoarta arborelui de smirna. Desi Zeus decisese ca fiecare sa se bucure de zeu cate 4 luni pe an iar acesta sa aiba la propria-i dispozitie ultimele 4 luni, ADONIS le-a acordat si pe acestea APHRODITEI. Gelos, ARES, zeul razboiului avea sa asmuta un mistret asupra tanarului zeu, ucigandu-l. Oare nu cumva aici se gaseste arhetipul tuturor dramelor de amor?

In mitologia greaca insa, numarul zeitelor si aventurilor lor este cu mult mai mic decat cel al muritoarelor care au dat lumii chipul ei de astazi. Exista printre acestea doua exemple cu desavarsire opuse. Prima este PYRRHA, sotia lui DEUKALION - acest Noe al mitologiei grecesti - mama omenirii actuale si mama lui HELLENUS, stramosul tuturor grecilor. Cea de a doua este creatura si in acelasi timp sotia sculptorului cipriot PYGMALION. Indragostit de statuia de fildes a unei femei pe care o lucrase cu propriile-i maini si fara indoiala cu intreaga sa imaginatie masculina, PYGMALION obtine bunavointa APHRODITEI care da viata statuii. Din iubirea lor trupeasca s-a nascut un fiu PATHOS, adica Suferinta. Si oare nu fii si fiicele suferintei se nasc mereu atunci cand partenerul este creatia mintii noastre, cu mult dincolo de realitate?

Nu am cunostinta de o mai completa, reala si sublima viziune a femeii decat cea din Sfanta Scriptura. Prea des tentati a asocia femeia cu gestul necugetat si profund regretat al EVEI, scapam din vedere ca ea, EVA, este totusi mama noastra ancestrala. Scapam din vedere de asemenea ca gestul ei necugetat avea ca finalitate in mintea ei, binele sotului sau, Adam. Este interesant de remarcat ca numarul femeilor mentionate in textele sacre ca avand un rol insemnat in cursul istoriei neamului evreu, este cu mult mai mare decat al barbatilor care "au facut rau inaintea Domnului". De la RUT - strabunica lui David, la inteleapta ESTERA, care si-a salvat poporul prin blandete si diplomatie. Sau prea-frumoasa BAT-SEBA, sotia nefericitului Urie, trimis la moarte din porunca lui David care o ravnea. Aceasta crima avea sa-l faca pe David sa scrie minunatul psalm 51: Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic! Iar rodul dragostei tarzii a lui David pentru aceasta femeie s-a intrupat in unul din cei mai intelepti barbati ai lumii - marele rege SOLOMON.

Multe, foarte multe sunt femeile care au marcat pozitiv istoria poporului evreu si prin aceasta a intregii lumi. Si vedem in Noul Testament atitudinea surprinzatoare a lui IISUS HRISTOS fata de unele femei pe care oamenii le condamnau: de la iertarea femeii adultere prin care reaminteste barbatilor ca nici unul nu este curat, la MARIA DIN MAGDALA - transformata dintr-o fiica a pierzaniei intr-o martora a slavei dumnezeiesti. Apogeul il atinge fara discutie MARIA, cea nascatoare de Dumnezeu. Si iata cum, daca pacatul s-a folosit de o femeie pentru a intra in lume, mantuirea cea mare a venit in lume tot printr-o femeie.

Se cuvine dar sa consideram femeia drept egala in toate barbatului - si in cele rele si in cele bune! Si asta cu atat mai mult cu cat traim vremurile celei mai ciudate revolutii cea lovit vreodata omenirea: frivolutia! Frivolitatea nu mai este astazi o moda, ceva ce face eternul feminin si mai chic. Este o stare de spirit periculoasa, afectand ambele sexe deopotriva si impingand lumea spre "moartea termica" a afectului, apocalipsa indiferentei, Armaghedonul "cool"…

Este totusi vremea sa ne oprim aici, altfel am putea vorbi etern despre eternul feminin. Oare ce am putea spune in incheiere? Ca eternul este doar un atribut al femininului? N-am auzit pe nimeni folosind sintagma "eternul masculin". Sa fie aceasta pentru ca barbatul se simte undeva in adancul substantei sale frustrat de acea particica a femeii pe care nu o va cunoaste niciodata? Chiar François VILLON, despre care se spune ca a cunoscut femeia ca nimeni altul, a cazut in capcanele unor femei fiind gata sa-si piarda viata din aceasta cauza.

Eu unul cred ca ne complicam fara rost. Raspunsul este simplu si se gaseste in Sfanta Scriptura: De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa si se vor face un singur trup. Unirea aceasta nu este inteleasa aici doar ca una fizica. Dimpotriva! Oricum, eu cred ca, orice fel de incercare de a intelege eternul feminin in afara acestui context, este sortita esecului atat pentru barbat cat si pentru femeie!!! Oricat de mult ar incerca feministele furibunde sa ne faca sa credem ca nu sta in putinta noastra, a barbatilor, a intelege eternul feminin, raman la convingerea ca "eternul feminin" exista numai pentru ca exista si "banalul masculin". Fara acesta, eternul feminin s-ar transforma intr-o scuza si nimic mai mult, tot asa cum soarele face dintr-o floare o simpla umbra pe sol dar o transforma intr-o minune atunci cand se reflecta in apa cristalina a unui lac…

Emil Silvestru

Mai multe despre despre autor:
Emil Silvestru