Autor: Meo

nu am fost acolo, pe mal, să văd cum un toiag, o credinţă şi un om au răscolit marea croind cărare spre libertate!
Nu am dormit în cort, vegheat de foc.
Nu am sărit însetat, sorbind apă vie din stâncă pentru a potoli arşiţa din mine.
Nu am strigat îngrozit să nu vorbeşti Tu de pe munte, nu nouă, ci omului cu toiagul.
Eu nu am ieşit dimineaţa, când lacrima cerului se purifica sub raza soarelui, lăsând la iveală hrană Divină.
Eu nu am fost acolo, sub mantia minunilor presărate de Divinitate peste un popor a cărui trecere spre eternitate a fost impodobită de clipe dumnezeieşti.

[...]
Eu nu am fost la iesle, nu am adus daruri Pruncului Isus,
nu am auzit glas şi nu am văzut lumină îngerească.
Nu am mâncat pe săturate nici pâine, nici peşte aduse de un copil.
Nu am umblat pe apă.
Nu am luat din pâinea frantă în odaia de sus.
Nu am aţipit în grădina Gheţimani, nici nu am fost acolo la Calvar când Cerul s-a întunecat plângând pe Cel ce a învins moartea.
Nu am fost nici măcar la mormântul golit de Divin.
La fel ca Toma, am lipsit de la întâlnirea din ascuns!
Nu am fost pe colină când după 33 de ani Fiul avea să-L vadă din nou pe Tatăl!
Nu am fost acolo în arena romană pentru a plânge pe cei ce L-au iubit până la moarte.
Nu am fost... acolo!
Nu am fost părtaş la aceste minuni!
Şi totuşi,
Sunt azi, aici...
sub ploaia minunilor revărsată de Dumnezeu!
Viaţa... e o minune!
Sănătatea ... e o minune!
Zămbetul... e o minune!
Mersul... e o minune!
Primăvara ... e o minune!
Dragostea ... e o minune!
Vindecarea ... e o minune!
Slova ... e o minune!
Ochii ... sunt o minune!
Prietenii de aproape sau de departe... sunt o minune!
Eu?
...nu regret timpurile trecute!
REGRET timpurile pierdute!