Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.

Parc

Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [12.06.08 11:41]
Cuvinte reci de pe buze uscate [23.01.08 23:15]
Solutii IT [17.08.07 13:08]
Functia ambigua a televiziunii [12.08.07 12:39]
Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]

Downtown

10 lucruri care .... [20.07.08 08:35]
jocul cuvintelor [20.07.08 08:34]
Vorbind fara cuvinte [20.07.08 08:32]
OurMiniCity!!! [20.07.08 08:31]
vreau sa ma rog pentru ... [20.07.08 08:28]

Partners

Fara nume - tufisul nr. 7Thursday, 06.01.05

inger Exista momente cand spui stop si vrei sa o iei de la capat. Realizezi curand, ca de fapt, de momente ca acestea au parte doar altii. Tu niciodata. Tu te reintorci mereu si mereu, iar si iar, la aceasi balaceala in noroiul dulce si caldut al vietii tale. Disperat si inghitind in sec, nu-ti mai ramane decat sa astepti pana data viitoare cand, din nou, vei spune stop si vei dori sa o iei de la capat.

In ultima instanta, cred ca totul se reduce la modul in care pricepem urmatoarele cuvinte: Sadrac, Mesac si Abed-Nego au raspuns imparatului Nebucadnetar: ĂâNoi n-avem nevoie sa-ti raspundem la cele de mai sus. Iata, Dumnezeul nostru, caruia ii slujim, poate sa ne scoata din cuptorul aprins, si ne va scoate din mana ta, imparate. Si chiar de nu ne va scoate, sa stii, imparate, ca nu vom sluji dumnezeilor tai, si nici nu ne vom inchina chipului din aur pe care l-ai inaltat!Ăâ.

"Doamne, eu stiu asa de bine ca tu poti sa-mi schimbi viata, stiu ca tu poti sa reconstruiesti tot ce am daramat eu. Tu poti face orice!". Toata viata mi-am petrecut-o in spatele acestor randuri. Si mereu ma reintorceam in mocirla incalzita cu atata grija de satan - ca sa-mi fie bine si ca nu cumva sa ma mai bata rebele ganduri de plecare de acolo. In opinia mea, majoritatea crestinilor din ziua de astazi isi traiesc viata cu o astfel de filosofie in minte: "Doamne, tu esti glorios, puternic, dragoste, tu poti sa faci ce vrei pe pamantul asta. Stiu ca ma poti salva si pe mine. Glorie tie! Amin."

Si stau asa in fund, pentru ca in genunchi nu am invatat niciodata cu adevarat sa stau, intrebator si nedumerit: "Oare asta insemna viata biruitoare de crestin? Sa ma ridic doar ca sa am de unde cadea iar? Sa ma indrept doar ca satan sa imi mai traga un sut in posterior si sa ma incovoaie, amintindu-mi ironic, ca am un Dumnezeu care poate." Asta sa fie adevarul descoperit de cei morti in arenele romane sau in inchisorile comuniste? Pentru asta au murit? Daca da, atunci Nietzsche avea dreptate: "Dumnezeu a murit!"

Din fericire, acum cateva mii de ani, trei tineri evrei au socotit ca credinta in El Elyon nu se poate rezuma la atat. Si ne-au oferit o pilda - ca credinta adevarat nu doar se afirma, ea se asuma, indiferent de riscuri si indiferent cat de nebuneasca ar parea. Teama mea cea mai mare, care ma oprea sa fac pasul spre asumarea credintei, era acea ca imediat asumata credinta, trebuiau asumate si anumite riscuri: "Da, stiu ca Dumnezeu ma va izbavi... dar daca nu o va face? Cum ramane cu credinta mea?" In prostia mea omeneasca, incurcam credinta mea, cu dorintele mele. Faptul ca Dumnezeu nu lucreaza conform dorintelor mele nu trebuie sa afecteze cu nimic credinta mea in El. "Cum ramane cu credinta mea?" era de fapt "Hei, Doamne, cum ramane cu dorintele mele, cu planurile mele. Am o viata care trebuie traita!"

De azi inainte nu mai cred ca Dumnezeu poate sa-mi schimbe viata. Stiu ca mi-o schimba. Si chiar daca uneori lucrurile vor parea ca nu au nici in clin nici in maneca cu mana izbavitoarea a Lui Dumnezeu, voi continua sa cred ca Dumnezeu imi schimba viata. Exista momente cand spui stop si vrei sa o iei de la capat. He he he, deja am luat-o de la capat!

p.s. Ii multumesc lui dox pentru pilda de rabdare care e pentru mine - nu stiu incotro te indruma Domnul, insa puterea de a supravietui pana acum a venit doar de la El. Puterea de a izbandi in ciuda tuturor piedicilor vine tot de la El. Pentru ca El nu e doar un Dumnezeu care poate face minuni, ci Unul care face minuni.

santiago permalink

RSS 2.0 feed, print, email this article:

RSS 2.0 feed of this article, including comments.
You can [print] this article or [email] it.

Comments:

[1] from: anca

Pe unii Dumnezeu ii lasa sa se tarasca 40 de ani in pustie pana ajung la destinatie... timp in care face minunile pe care le vrea El si cand vrea El. Si daca sunt nemultumiti, nici nu ajung la destinatie ci mor in pustie. Mi cam greu sa accept asa ceva. Da' no n-am ce face! Ca doar unde sa ma duc in alta parte?
raspunde acestui comentariu Thursday, 06.01.05, 13:46:53
[2] from: andreutza

Superb...atat! Nimic mai mult de spus...ba ar mai fi : SUPERB SI ADEVARAT.
raspunde acestui comentariu Thursday, 06.01.05, 16:20:01
[3] from: santiago

esti nedreapta. da-mi voie sa+ti amintesc ca vorbesti de niste oameni care cautau cea mai mica portita ca sa ocoleasca voia Lui Dumnezeu. mirarea cea mare e ca au apucat sa se tarasca 40 de ani in pustie, ca Dumnezeu nu i-a lasat inghititi de apele marii rosii stiind ce urma sa se intample. cel indreptatit sa se planga e Dumnezeu nicidecum noi sau evrei. eu cu tine su ei comentam mereu ca planurile Lui nu sunt bune pentru ca nu respecta dorintele noastre.
raspunde acestui comentariu Thursday, 06.01.05, 16:38:04
[4] from: anca

"oameni care cautau cea mai mica portita sa ocoleasca voia lui Dumnezeu" - de exemplu?
Si hai sa fim seriosi, dupa 420 de ani de robie egipteana chinuitoare ce te-ai fi asteptat? O Doamne, acuma ca am suferit 420 ani, fara sa avem nici un semn de la Tine, ai venit sa ne iei pe nepusa masa sa facem o plimbare de 40 de ani prin desert? Ca sa ne testezi?
Cat despre faptul ca nu i-a inghitit apele marii Rosii, si eu ma mir, ca poate mai bine era.
Da, Dumnezeu este indreptatit sa se planga si noi suntem robii pacatului si a consecintelor lui si suntem oprimati de domnul veacului acestuia in fel si chip. Nu dau vina pe Dumnezeu si da suntem pacatosi si meritam pedeapsa, dar este prea greu. Cel putin pentru mine e prea greu. Si intr-adevar nu am dorinte nu stiu cat de sfinte si inalte, dar nu cred ca sunt rele. De ce Dumnezeu nu ar vrea sa-mi implineasca dorintele?
Imi este foarte greu sa-L inteleg pe Dumnezeu si ma supun Lui, dar nu o fac cu draga inima si as prefera ca apele marii Rosii sa ma acopere ca sa nu ma arunc eu in ele si sa scap de toata suferinta asta. Trebuie sa recunosc insa, ca Dumnezeu chiar daca nu ma scapa de greu este atat de plin de blandete cand se apropie de mine incat atunci cand ma intalnesc cu El tot ce pot sa spun in prezenta Lui este: " Ai mila de mine pacatoasa."
raspunde acestui comentariu Thursday, 06.01.05, 19:10:16
[5] from: Sunshine

Santiago, e uimitor articolul. E adevarata toata treaba cu credinta..."cred, dar daca totusi nu ma scapa?" De multe ori si eu am zis acelasi lucru...si probabli inca voi mai zice. Cand stau si ma gandesc la trecut si vad ce minunat a lucrat Tatal in viata mea imi vine sa-mi dau palme ca la momentul acela am crezut ca El m-a parasit. Atat de multe ori am crezut pur si simplu ca nici macar Dumnezeu nu mai poate face nimic......interesant...gandire ingusta de om pacatos! Cum am putut eu, o pacatoasa, sa ma gandesc ca El nu mai poate face nimic, din moment ce El a facut totul din nimic. Uimitor! Oricum aici pe aercrat am invatat cum sa vorbesc despre mine insami in persoana I, adica sa folosesc "eu" in loc de "unii", sau "altii" sau "cineva" Continui alta data, car iar sunt pe fuga...dar oricat as fugi pe la aercurat tot ma opresc zilnic ca altfel ma simt prea poluata...lol.
Numai binecuvantari!
raspunde acestui comentariu Thursday, 06.01.05, 23:30:35
[6] from: santiago

sunt efectiv fascinat de biografiile, unor ilustri necunoscuti, peste care dau ba citind un articol din pagina a 14 a unui ziar, ba ascultand o emisiune la radio sau la tv. nu am de unde sa stiu care e 'treaba' dintre ei si Dumnezeu, insa e uimitor sa stai si sa privesti la harta vietiilor lor. fara exceptie gasesti, in viata fiecaruia, momente in care totul parea terminat, solutiile epuizate, ce sa mai spunem - colaps total. si totusi, Dumnezeu sau destinul, dupa caz, reuseste sa modifice acea situatie si sa o transforme intr-o trambulina.
acum e greu sa privesti fundatura in care ai ajuns ca un posibil moment generator de schimbare. si inca o schimbare in bine. si asta din doua motive: unu la mana pentru ca dupa toate legile scrise si nescrise fundaturile au darul de a pune capat si nu de a da aripi. si doi la mana pentru ca persoana in respectiva situatie esti chiar tu. si, dupa cum spuneam chiar in deschiderea articolului, avem darul, nefericit dar, de a crede ca lucruri bune se intampla numai altora.
raspunde acestui comentariu Friday, 07.01.05, 00:24:50
[7] from: santiago

sa inteleg ca cei 420 de ani de robie scuza derapajele pagane ale evreilor?
in plus calatoria spre Tara Promisa era in mod sigur o linie dreapta la inceput. oamenii, prin lipsa lor de credinta in Cel ce i-a scos 'cu mana tare' au fost cei care au transformat-o invartire nesfarsita in cerc.
raspunde acestui comentariu Friday, 07.01.05, 00:33:07
[8] from: radune

Nu aveau nici o scuza pentru "derapajele pagane", dar mai mult nu puteau saracii. Cred ca erau la un nivel foarte scazut din toate punctele de vedere si ca sa ridici pe cineva trebuie sa te cobori la nivelul lui s-o faci, treptat, cu pasi de bebelusi. Cred ca erau tare nauciti de schimbarile radicale care se petreceau in vietile lor. Toate lucrurile din viata de zi cu zi pe care se bazau le-au fost pur si simplu luate si trebuiau sa invete sa se sprijine acum pe Cel Invizibil. Cel Invizibil care se face vizibil cand vrea. Fara indoiala le trebuia credinta pe care se pare ca nu o aveau. Si fara credinta este cu neputinta sa-I placem Lui.
raspunde acestui comentariu Friday, 07.01.05, 09:02:14
[9] from: anca

am scris din greseala cand era Radu logged in
raspunde acestui comentariu Friday, 07.01.05, 09:07:37
[10] from: laspin

Pace!( si incredere asumata in El)
si eu in treacat....este relevant, santiago, mesajul...dar si "comentariile"...nu am timp de ceva mai lung si la subiect, dar multumesc...ma identific mult, si accept, nu sa ma impietresc in fata Adevarului, si sa plec capul - Doamne ai mila si de mine...El nu greseste niciodata! Chiar presupunand ca noi "ne afcem partea", nu avem acel gen de viata sinusoidala, in care sa traim des coborasuri in "balaceala in noroiul dulce si caldut al vietii" de compromis...presupunand deci ca suntem indreptatiti sa ne dorim ceva si sa intrebam "De ce D-ne?!"...Totusi, chiar si asa de-ar fi, planul Lui cu noi e departe de a ne implini dorintele -chiar si pe cele mai "sfinte", sau de a ne mantui si izbavi din suferinta si raul care ne atinge si pe noi - de multe ori chiar "fara sa meritam" un astfel de tratament. El simte cu noi, cu durerea si frustrarile noastre, dar ne iubeste prea mult ca sa nu ne "vindece" si mantuie de adevarata noastra "problema": mantuirea de noi insine, intru formarea noastra asemenea chipului Sau...
"D-ne ajuta-ne ( si ne iarta in acelasi timp!) sa ne asumam credinta, dincolo de o acceptare intelectuala si rostire cu buzele - chiar cu riscurile pe care le poate aduce cu ea..."
raspunde acestui comentariu Friday, 07.01.05, 13:48:09
[11] from: anca

Stiu asta, Iaspin, dar toata viata mea (asemenea oamenilor care au trait in robia egipteana) am trait o negare a dorintelor mele (si cu siguranta am contribuit si eu la asta) si adevarul este ca nu mai pot sa traiesc asa. Iar o calatorie prin "desert", adica o lepadare de mine si de dorintele mele in continuare, o percep acum ca si o cruzime insuportabila. As prefera sa mor sau daca si acest lucru imi este negat, sa incep sa imi implinesc dorintele, cu riscul de a suferi si cu riscul de a recunoaste intr-un final ca nu am dreptate. Asta e ceea ce simt de aproape doi ani si Dumnezeu stie. Nu stiu ce e de facut. Dar m-am saturat sa ma mai tarasc si gandul ca o voi face inca 40 de ani (metaforic vorbind) aproape ca ma face sa fiu paranoica. Dar poate e doar o faza prin care trec....poate trebuie "sa ma dau la fund" o vreme, sa ma relaxez, sa uit ce vreau si sa continui sa traiesc primind ceea ce vine intr-o stare de seninatate continua . Poate tre sa invat niste metode de relaxare si meditatie ... habar n-am.
Oricum, iti doresc si va doresc sa nu ajungeti ca mine.
raspunde acestui comentariu Monday, 10.01.05, 08:46:58
[12] from: laspin

Anca-draga, poate ca treci prin momente de criza, dar te rog ptr Numele lui D-zeu, sa nu lasi loc disperarii si necredintei, din care sa aiba castig de cauza, stii tu cine! Spun asta ptr ca stiu ce inseamna dintr-o simpla indoiala si neincredere in El, sa ajungi ...departe (poate daca mi-ai citit Marturia din 10 dec, ma intelegi)...Ai dreptate! Cu siguranta ca sunt - si trebuie- sa fie doar niste "faze", in care lupta spirituala e "pe bune", dar daca aici stam langa D-zeu, renuntand la noi si toate eforturile noastre de a ne izbavi singuri, cu siguranta El va folosi aceste momente ca noi sa invatam sa ne incredem in El, ca El chiar poate face minuni! Sa-i spunem lui Satan sa nu uite ca Cine este in noi e mai tare decat el! si pe aercurat cu siguranta cred ca nu esti singura care are de luptat!
raspunde acestui comentariu Monday, 10.01.05, 14:19:53
[13] from: anca

Iaspin draga, iti multumesc pentru cuvintele tale bune. Am citit marturia ta, dar ceea ce simt eu spre deosebire de tine nu este dispret, ura si razvratire ci doar o nesfarsita tristete care nu se mai termina si care ma seaca. Nu vreau sa vorbesc impotriva lui Dumnezeu si cred in continuare ca El este "cel mai tare din parcare", dar simt ca nu mai am speranta, energie, nervi , rabdare sa lupt. Cerul este atat de departe si pamantul incepe sa ma acopere si eu am senzatia ca sunt legata de maini si de picioare.
raspunde acestui comentariu Tuesday, 11.01.05, 08:31:29
[14] from: daniel

Daca nu ar fi greu, de ce sa primeasca rasplata cei ce vor ajunge in rai?

Daca nu ar fi ushor, de ce sa le fie ciuda la cei ce vor ajunge in iad?

"Si dreapta Ta ma mantuieste. Domnul va sfarsi ce a inceput pentru mine. Doamne, bunatatea Ta tine in veci: nu parasi lucrarile mainilor Tale."

Una din lucrarile Lui sunt si eu. Nadajduiesc ca nu va parasi lucrarea mainilor Lui.
raspunde acestui comentariu Saturday, 15.01.05, 17:31:09

Add new comment:

Comments can be submitted only by registered users.