Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Parc
- Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [12.06.08 11:41]
- Cuvinte reci de pe buze uscate [23.01.08 23:15]
- Solutii IT [17.08.07 13:08]
- Functia ambigua a televiziunii [12.08.07 12:39]
- Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]
Downtown
- 10 lucruri care .... [20.07.08 08:35]
- jocul cuvintelor [20.07.08 08:34]
- Vorbind fara cuvinte [20.07.08 08:32]
- OurMiniCity!!! [20.07.08 08:31]
- vreau sa ma rog pentru ... [20.07.08 08:28]
Febra BaculuiWednesday, 27.06.07
Autor: Palu
Stau si ma uit in jurul meu... si vad fete triste, maini tremuranda... suflete ratacitoare... ce asteapta cu nerabdare intrarea, dar mai ales scaparea de acest examen.... este primul din multe... este inceputul sfarsitului... aceasta perioada a vietii noastre s-a terminat... fiecare astepta acest moment, dar acum cand a venit, parca fiecare simte bucuria sfarsitului dar si regretul despartirii... fiecare vrea sa mearga mai departe, dar despartirea doare... sa te desparti de persoanele pe care le-ai vazut zilnic pentru atatatia ani... sa constientizezi ca oricat de putin iti erau placute... acum o sa le duci lipsa... pentru ca niciodata nu o sa te intorci ca elev pe banciile liceului... iar acest nou ce te asteapta este total diferit de ce ai experimentat si trait pana acum. Este NOU si noul asteapta sa fie descoperit...
si tot ce poti face e sa astepti si sa te bucuri de viata pe care o ai... pentru ca nu stii niciodata cu ce o sa te loveasca viata... cu bucurii sau cu tristeti... cu valuri sau cu ape linistite... cu munti inalti sau cu vai adanci... nu stii. si asta este frumusetea.
[...]
De ce ne despartim cu greu de trecut?? pentru ca tot ce am trait pana acum, ne-a afectat... dar nu ne-a doborat.. fapt dovedit de insasi momentul de fata.. in care putem sta si scrie, putem sta si medita, putem sta si citi... Frumusetea trecutului este ca i-am supravietuit... Iar viitorul ne ascunde acest fapt... faptul, reafirmarea supravietuirii.
daca maine ies pe strada si ma loveste o masina si mor? ieri am iesit pe strada si nu m-a lovit nimic... sau am iesit pe strada si ma lovit masina, dar inca sunt inca aici si pot povestii despre aceasta...trecutul doare, dar exista, si eu sunt dovada acestui fapt.
Daca am murit nu mai am pentru ce sa ma ingirjorez, daca sunt viu... trebuie sa ma bucur.... de munti, de vai, de bucurii si de tristeti... de momentele in care mana iti tremura, si picioarele ti se inmoaie.. pentru ca dupa acest moment.. exista bucuria cuceriri a unui nou munte... care acum cateva luni ni se parea atat de departe.. il vedeam, dar il ignoram.. spunand "mai este mult pana la el" si parca ultimi pasi pe care i-am facut pana la baza lui nu au existat.. umblam cu capul sus, spre varful lui... si pana sa ne dam seama, deja calcam pe versantul acestui munte... in momentul in care ne-am trezit, deja urcam si nu mai exista sansa de intoarcere, timp de pregatire... trebuie sa neglijam intrebariile noasre, framantariile noastre "oare sunt destul de pregatit? , Oare am sa-i fac fata? , Oare o sa ma doboare urcusul? , Oare ce o sa zica altii daca nu pot tine pasul cu ei, urc dar urc mai incet..." aceste framantari nu fac altceva decat sa puna in noi nesiguranta, sa puna in noi frica si deznadejdea esecului...iar aceasta frica ne paralizeaza puterea de a merge mai departe si dea da tot randamentul pe care il putem oferi..
Acestea sunt momentele in care trebuie sa ridic ochii spre cer si sa imi pun toata nadejdea in EL... EL stie cat m-am pregatit pentru escaladarea acestui munte... El stie cat sunt de capabil, si tot EL este cel care ne-a promis ca nu este nimic pus in fata noastra mai mare decat puteriile noastre... deci eu decid sa-mi pun nadejdea in Cel care pentru mine a facut totul... Eu mi-am facut partea, cum am putut si cum am stiut mai bine.... Acum EL este cel care stie ce e mai bun...Si o sa-si faca si EL partea... spre BINELE MEU....
Stau si ma uit in jurul meu... si vad fete triste, maini tremuranda... suflete ratacitoare... ce asteapta cu nerabdare intrarea, dar mai ales scaparea de acest examen.... este primul din multe... este inceputul sfarsitului... aceasta perioada a vietii noastre s-a terminat... fiecare astepta acest moment, dar acum cand a venit, parca fiecare simte bucuria sfarsitului dar si regretul despartirii... fiecare vrea sa mearga mai departe, dar despartirea doare... sa te desparti de persoanele pe care le-ai vazut zilnic pentru atatatia ani... sa constientizezi ca oricat de putin iti erau placute... acum o sa le duci lipsa... pentru ca niciodata nu o sa te intorci ca elev pe banciile liceului... iar acest nou ce te asteapta este total diferit de ce ai experimentat si trait pana acum. Este NOU si noul asteapta sa fie descoperit...
si tot ce poti face e sa astepti si sa te bucuri de viata pe care o ai... pentru ca nu stii niciodata cu ce o sa te loveasca viata... cu bucurii sau cu tristeti... cu valuri sau cu ape linistite... cu munti inalti sau cu vai adanci... nu stii. si asta este frumusetea.
[...]
De ce ne despartim cu greu de trecut?? pentru ca tot ce am trait pana acum, ne-a afectat... dar nu ne-a doborat.. fapt dovedit de insasi momentul de fata.. in care putem sta si scrie, putem sta si medita, putem sta si citi... Frumusetea trecutului este ca i-am supravietuit... Iar viitorul ne ascunde acest fapt... faptul, reafirmarea supravietuirii.
daca maine ies pe strada si ma loveste o masina si mor? ieri am iesit pe strada si nu m-a lovit nimic... sau am iesit pe strada si ma lovit masina, dar inca sunt inca aici si pot povestii despre aceasta...trecutul doare, dar exista, si eu sunt dovada acestui fapt.
Daca am murit nu mai am pentru ce sa ma ingirjorez, daca sunt viu... trebuie sa ma bucur.... de munti, de vai, de bucurii si de tristeti... de momentele in care mana iti tremura, si picioarele ti se inmoaie.. pentru ca dupa acest moment.. exista bucuria cuceriri a unui nou munte... care acum cateva luni ni se parea atat de departe.. il vedeam, dar il ignoram.. spunand "mai este mult pana la el" si parca ultimi pasi pe care i-am facut pana la baza lui nu au existat.. umblam cu capul sus, spre varful lui... si pana sa ne dam seama, deja calcam pe versantul acestui munte... in momentul in care ne-am trezit, deja urcam si nu mai exista sansa de intoarcere, timp de pregatire... trebuie sa neglijam intrebariile noasre, framantariile noastre "oare sunt destul de pregatit? , Oare am sa-i fac fata? , Oare o sa ma doboare urcusul? , Oare ce o sa zica altii daca nu pot tine pasul cu ei, urc dar urc mai incet..." aceste framantari nu fac altceva decat sa puna in noi nesiguranta, sa puna in noi frica si deznadejdea esecului...iar aceasta frica ne paralizeaza puterea de a merge mai departe si dea da tot randamentul pe care il putem oferi..
Acestea sunt momentele in care trebuie sa ridic ochii spre cer si sa imi pun toata nadejdea in EL... EL stie cat m-am pregatit pentru escaladarea acestui munte... El stie cat sunt de capabil, si tot EL este cel care ne-a promis ca nu este nimic pus in fata noastra mai mare decat puteriile noastre... deci eu decid sa-mi pun nadejdea in Cel care pentru mine a facut totul... Eu mi-am facut partea, cum am putut si cum am stiut mai bine.... Acum EL este cel care stie ce e mai bun...Si o sa-si faca si EL partea... spre BINELE MEU....
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
© 2006 aercurat.com | All rights reserved
asta nu e referitor doar la bac... ci la toata viata noastra... suntem doborati uneori inainte de a incepe lupta, de propriile noastre ingrijorari...
raspunde acestui comentariu Wednesday, 27.06.07, 10:09:03"bucurati-va intotdeauna, si fiti multumitori"
si daca ii multumim Domnului si pentru greutati, si pentru situatiile care n-i se par imposibile, si le acceptam ca pe unealta lui Dumnezeu pentru a ne slefui, si ne ajustam atitidinea. Si apoi in loc sa ne plangem cat de greu ne este, declaram cat de mare e El, si cum cu El putem face tot ce apartine de noi, si cu el, suntem mai tari decat gigantii din Ierihon, suntem in stare sa trecem un bac, ca am trecut si celelalte teste pana acum cu ajutorul Domnului, ca pentru El, e simlu .
mmmmm, Thank you Jesus
, I'm so excited!
abia astept sa aud, cum a fost la test, si cum L-ati simtit pe Tata langa voi, si cum v-a dat confidenta si v-a adus aminte de tot ce ati invatat, si cum ati trecut testul cu "flying colors"
raspunde acestui comentariu Wednesday, 27.06.07, 11:30:55asa e...ne despartim foaarte greu de trecut...si mai ales eu...cred ca-s un caz pierdut la faza asta
...si unul din motive este pentru ca ceea ce ai facut repetitiv o anumita perioada de timp (de exemplul liceul...in fiecare zi te-ai dus a scoala timp de 4 ani), devine oarecum parte din tine..din ce esti..rutina creaza oarecum un cadru familiar, in care te simti in siguranta... si de-aia de multe ori ii asa dificil sa incepi totul nou...lipseste siguranta..confidenta (ca un copilas smuls din bratele mamei si lasat de izbeliste )
raspunde acestui comentariu Wednesday, 27.06.07, 14:09:28asa de dor o sa-mi fie de toti colegii mei ... mai ales ca am fost la Liceul Baptist..si ne-am inteles suuuuper fain ... si cu diru ...da de fapt deja mi-e dor de ei ... in ceea ce priveste viitorul numa Domnul stie ce-o sa fie mai departe ...
oricum noi suntem in mana Lui ...si El nu ne lasa
raspunde acestui comentariu Wednesday, 27.06.07, 17:04:17Pfoai... iară mă ia melancolia...
(
))... da' erau tare de treabă că aia blondă se punea frate şi povestea de numa' numa' subiectu' tău.
). Da' nu vă fie frică... că dacă nu ştiam ce să zic.. o lăsam frate pe ea să zică atâta cât vrea şi io mai repetam câte ceva ce'o zis şi o aprobam... 
La câte ore am petrecut alături de "dilăii mei" mamo ce dor o să'mi fie de ei...
Nici nu'mi vine să cred cum or trecut atâţia ani...da' or trecut. Şi deja's în BAC.
Dumnezeu aşe m'o ajutat la BACu ăsta de nu mai ştiu ce să zic... am avut o comisie tare faină(era una blondă şi una brunetă, da' nu faine cum arătau că nah..
Când am luat beletu'.. poc.. subiectu' unei comedii studiate.. mamă când am văzut.. aproape că n'am crezut:
Şi m'am pus şi le'am povestit domnişoarelor de numa' numa'... blonda tot se băga şi ea să povestească... io peste ea să mai zic şi io .. că doar... io dau BACu
Da' oricum... fără Dumnezeu nu reuşeam... şi ştiu că o să mă ajute şi'n continuare... aşe că acu mă mai relaxez şi io şi'ncep joi să'nvăţ pentru română
)
...j4ever
raspunde acestui comentariu Wednesday, 27.06.07, 19:47:53la BAC a fost super! am luat cat am vrut, am invatat f. putin, dar Domnul face surprize!
raspunde acestui comentariuDomnul sa fie cu toti cei care dau examene!
- acest comentariu a inspirat pe dyutza — #7
Thursday, 28.06.07, 13:47:56inspirat de seby_clau_87 — #6 loool ...da chiar ca face Domnul surprize daca ai invatat f putin ... si aia care au invatat de numa si nu au luat cat au vrut ... aia e o surpriza si mai mare
) ... mvvaai 
)
raspunde acestui comentariu Thursday, 28.06.07, 19:01:13eu cred ca fiecare primeste ce e mai bine pentru el... daca a invatat, si Domnu vrea sa-i rasplateasca munca... ii da ceva usor... daca a invatat si Domnu vrea sa-l invete ceva... ex: poti mai mult, nu ai dat tot ce ai putut... daca stie ca undeva in viitorul lui o sa conteze acest moment.... aceasta nota... aceasta reafirmare, Domnu se asigura si in prim plan, sau in plan secundar, se foloseste de fiecare "intamplare banala" din viata fiecaruia dintre noi. NU stim daca azi meritam ceva, sau maine vom fi schimbati prin acel ceva.. poate amandoua.... Doar EL stie...
raspunde acestui comentariu Thursday, 28.06.07, 23:04:58Io nu am bac...
..dar multi amici ai mei au...si sapt asta incurajandu-i am intrat si io in febra bacului....dar Domnul a fost cu ei si ii multumesc ca i-o ajutat... si da..cred si asta...El pana la urma o sa-si indeplienasca planul
raspunde acestui comentariu Friday, 29.06.07, 12:33:29